Cum te sinucizi incet, cu carnea de pui. Si cum poti sa scapi cu viata.

"Puiul de crescatorie se injectează cu antibiotic, iar remanenţa acestuia este de circa 40 de zile. Ingerând antibioticul odată cu puiul consumat, imunitatea organismului nostru scade; noi deja avem un antibiotic continuu. Din această cauză, antibioticele pe care le mai avem pe piaţă nu prea îşi mai fac efectul. Acum, toată lumea este răcită şi până nu ia un augmentin nu mai face faţă. Tulpina este mult mai rezistentă". (Gheorghe Mencinicopschi).

Acum un an, am cumparat 120 de oua de gaina Brahma. Impreuna cu doua incubatoare de uz comun, au costat vreo 500 de lei. Toate au ajuns, la tara, acasa la bunicii Mirunei. Din cele 120 de oua, au iesit vreo 80 de pui. Acum, mai traiesc vreo 60, care fac oua si se sacrifica, periodic, pentru ca fiica mea sa nu mai consume nici ocazional oua si carne de pui din comert.

Ceea ce fac eu se numeste prosum. Adica, produc pentru consum. Prosum-ul era specific secolului 18, cand industrializarea inca nu modificase, fundamental, omenirea. Era considerat un mod de viata gresit, si a fost inlocuit cu tandemul "productie in masa" + "comert".

Din secolul 18 pana azi, din ce stiu eu, am trecut si peste industrializare, si peste era post-industriala. Suntem in plina era a tehnologiei, si suntem otraviti legal, cu acordul guvernelor. Exista si un standard de calitate pentru acest omor colectiv. Se numeste "Avizul Sanitar-Veterinar".

Cand sistemul ma loveste direct in piramida nevoilor primare, eu inteleg ca evolutia s-a terminat. 

 

© 2019 Bogdan Stoica