Talcioc la Ploiesti, la Best - Nu e rau, dar nu-i talcioc.

Cristina Cochinescu, regina evenimentelor inedite si binevenite din Ploiesti, a mai dat drumul la o idee: un talcioc. Unde se face si cand - va spune chiar ea. Cum se face evenimentul ... am un mare "hmmm" de zis.

Si asta pentru ca ma lovesc de propozitia "TOATE lucrurile expuse la talcioc vor fi oferite GRATIS!". Nu e bine. Pentru ca te poti trezi cu o pereche de nesimtiti, cu doi saci, care vin, iau gratis tot ce le place si dispar in cinci minute. Nu cred ca e un fenomen probabil, dar este foarte posibil. Si, cum bine zic inginerii de la NASA "daca ceva nasol e posibil, inseamna ca am gresit noi ceva". 

Nu stiu daca organizatorii evenimentului au prins talciocurile de demult. Nu stiu daca au dat vreodata o tura pe la Obor, in zona ne-rusa si ne-tiganeasca, unde oameni de tot felul vand sau schimba tot felul de chestii. Asta e esenta talciocului: senzatia ca, vanzand o bricheta Zippo stricata cu doi lei, nu cu un leu, ai facut o mega-afacere. Si ca acum poti cumpara manerul ala de mulineta care costa fabuloasa suma de 3 lei, sau schimba Fratii Jderi volumul doi plus un leu pe antena aia tv, de camera, careia trebuie doar sa-i pui un cablu nou, o mufa noua si unul din bratele metalice, si e ca din magazin! Sumele sunt mereu derizorii, ca la rummy intre rude, sau la Monopoly. Dupa un talcioc ramai cu cateva bucurii marunte, dar si cu cunostinte noi. Habar n-aveam ca Franta a folosit un anumit acronim privind calitatea produselor, pana in 1960. Sau ca marcarea argintului se face diferit acum, fata de acum 30 de ani. Nu stiam nici ce inseamna metal blanc. Acum stiu toate astea, plus o droaie de alte lucruri. 

Bine, nu trebuie ca cineva sa se ia dupa mine. E talciocul Cristinei, cu regulile Cristinei. Eu insa, n-as darui nimic, nimanui, la sala de evenimente de la Best. Am "clientii" mei, carora le duc, periodic, tot ce-mi prisoseste. Sunt oameni amarati, care au nevoie de lucrurile alea, nu le vor ca sa se amuze.

Daca as vinde ceva, intr-un talcioc? Posibil, nu stiu. As cumpara? Sigur. As schimba ceva? Categoric, da. Am vechituri de toate felurile, care nu-mi spun nimic, pe care le-as schimba pe altele. 

De mers, insa, o sa merg la Talciocul Cristinei. Sper sa "corup" niste expozanti sa le cumpar marfa. Asta pentru ca imi va fi imposibil sa cer ceva, cuiva. Sa spun unui expozant: "Nu te supara, vad ca ai o carte interesanta, vrei sa mi-o dai mie gratis? Da, am bani in buzunar, dar as vrea sa mi-o dai gratis. De ce? Pentru ca asa scrie pe usa..."

[paranteza - pe net, talciocul exista de ceva timp. se numeste reciprok.ro]

© 2019 Bogdan Stoica