old beautiful car © bogdan stoica
Mai face cineva școala de șoferi pe bune?
Ma uit la știri și nu-mi vine să cred. O femeie din Pitești a fost călcată de propria maşină. Un Fiat 500, d-ăla nou, de nici o tonă. Care, însă, parcat în pantă fără frâna de mână trasă, te poate ucide lejer. Profesoara din Pitești a fost călcată cu două roți, și are bazinul și toracele zdrobite. Acum e la terapie intensivă.
Frate, nu vorbim despre o dobitoacă. Nici despre un bețiv. Vorbim despre o profă cool cel mai probabil, care, uite, își cumpărase o mașinuță adorabilă. Păcat că n-a acordat tot atâta atenție și când a făcut școala de șoferi.... Pentru că dacă se implica un pic mai mult în cursurile alea, n-ar fi făcut niciodată această greșeală, mersul și parcarea în pantă și rampa au capitole dedicate și într-un curs auto, și în legislația rutieră. Iar frâna de mână se trage ÎNTOTDEAUNA când parchezi, la unele modele de mașini se numește chiar "frână de parcare"... La nivelul ăsta de abilități auto, nu există diferențe între un șofer începător și unul cu vechime.
Doar despre asta este vorba. Dincolo de povestea jumătate tragică (femeia riscă să moară la modul cel mai serios), jumătate comică (eu n-am mai auzit până azi de cineva călcat de propria mașină!!!), rămâne relaxarea mult prea mare a cursanților școlilor de șoferi și a celor care dau examenul pentru permis. Efectul? Pe străzi sunt o droaie de incompetenți în ale șofatului, care și-au luat permisul dracu' știe cum, conducând mașini si provocand zilnic incidente si tragedii. Se vede si in statisticile politiei rutiere...
"Ia spune, tată, ai vreo pilă prin poliție, să iau și eu permisul din prima?", l-am întrebat pe tata, când mă apucasem de școala de șoferi. Tata s-a uitat la mine mirat, apoi s-a încruntat și a început: "Ce să fac, mă? Pile, la permis? Și dacă omori pe cineva, după aia? Dacă mori tu, cu un copac în brațe? Poate ești prost și nu trebuie să conduci mașina niciodată. Cum să-ți pun pile?! Și apropo, dacă nu iei permisul din prima, jar mănânci, că avem treabă la țară, vara asta..."
L-am luat. Din prima. Am făcut școala de șoferi cu un fost pilot de încercare de la Dacia care nu m-a învățat aproape nimic despre șofat. "Mare căcat, să învârți de volan și să miști schimbătorul", mi-a trântit-o și m-a băgat în trafic din prima zi! Omul îmi vorbea despre cum să simt mașina, cum să mă port în trafic, cum să nu mă uit doar la ăla din față, să studiez vitezele celorlalți și să țin minte timpii de verde de pe semafoare, cum să nu mă enervez chiar dacă e plin de proști la volan în jur. Era un mare filozof și regret foarte tare că i-am pierdut urma.
Mi-am pierdut-o și pe a mea, ăla de atunci. Nu mai conduc cum conduceam. Conduc mai ... eficient. Forțez, mă bag... De când cu fotografia, am învățat să conduc fără mâini. Pe distanțe mici, cu viteze mici, mă uit ce-am în față și dirijez volanul cu genunchiul, având mâinile ocupate cu Nikonul. Poza de mai sus așa e făcută. Nu mă cert însă aproape niciodată în trafic și mi-am făcut un obicei numit "trei fapte bune". Adică las de la mine, când am prioritate, sau când partenerul de trafic e la ananghie încercând să iasă din parcare sau să intre în coloană. De trei ori în fiecare zi.
Azi am lăsat de patru ori. În față la "Giulia", un skodist, la vreo 25 de ani, aflat în fața mea, a făcut stânga și apoi a dat înapoi, într-o parcare laterală care nu i-a ieșit. Normal că mi-a hârjâit bara față. S-a dat jos și a putut să spună doar "am dat semnal....". "Ai dat, fraiere, dar nu te-ai asigurat și n-aveai loc", i-am spus în gând. M-am uitat la mașina mea - încă o zgârietură, deci nimic grav. Chef să mă duc la asigurări să scriu hârtii: zero. I-am spus skodistului "Sărbători Fericite" și m-am cărat.
Sper să fi învățat ceva, pentru că e clar că în școala de șoferi n-a învățat nimic...