decat s-o arda aiurea copilul mai bine-l duci la Georgiana

#magirl n-a prea avut nevoie de mine, ca in alti ani, in prima zi de scoala, si nici n-am fost solicitat cine stie ce, de clientii obisnuiti, asa ca pe la pranz, am avut o ora libera. Eram in centru, orasul forfotea de oameni, masini. Si de copii. Multi copii. Brusc, am avut revelatia ca e ceva in neregula cu copiii astia. Ca nu e ok sa-i vezi cate o suta, aliniati la coada, la cele trei shaormarii din centru. Ca nu e normal sa-i vezi impanzind terasa McDonalds si bancile din jur. Ca baietii aia beti, de nici 14 ani, n-ar fi trebuie sa fie beti, si ca pustanii aia, de 10-12 ani, n-ar trebui sa fumeze nici pe scarile de la Winmarkt, nici in alta parte. Si mi-am adus aminte de copiii aia, de la Caragiale, iesiti la un exercitiu de aparare civila, cum dadeau peste mine si peste directoarea lor, in curtea liceului. De pustii vazuti la Bran, saptamana trecuta, ingroziti ca trebuie sa traverseze strada singuri si miscandu-se ca niste caprioare speriate, nu ca niste oameni care stiu cum e sa fii pieton. De prietena fiicei mele, care n-a vrut nici sa guste cirese inainte sa le spal, desi nu mai mancase cirese de un an; de pustiul unui amic, care are 12 ani dar inca se joaca de-a monstrul prin curte; de celalalt pusti pe care-l vad des, si care rupe tableta in doua.

Am avut revelatia ca 90% dintre copiii nostri nu mai fac nimic notabil, de luni pana vineri, pentru ca nimeni nu se preocupa de asta. Scolile au murit, ca factori de influenta. Au ajuns locuri in care iei absente si note, nu in care ti se deschide capul. Parintii isi pierd si ei, incet-incet, puterea de influenta, fie pentru ca nu mai pot sa tina pasul, tehnologic, cu copiii, fie pentru ca sunt prea obositi si surmenati de viata in timpul lui Dragnea ca sa-si mai bata capul cu copiii. Am ajuns sa aud oameni spunand "am un copil bun, nu bea, nu fumeaza..", desi copilul are 17 ani, 1.80, e lat in spate, bun de munca, dar e prost ca noaptea.

Solutia ideala, adica retransformarea scolilor in temple ale cunoasterii, este tardiva. Nu se mai poate face nimic, va spun eu. Ne trebuie o catastrofa ca sa putem schimba ceva in domeniul educatiei de stat. Sau, ca in alte domenii, ne trebuie concurenta privata, care sa extraga si sa valorifice acei profesori misto care inca mai exista. Invatamantul de stat are nevoie de concurenta. Scoli private. Firme de cursuri pentru copii. Oameni care sa ne ia banii pe transformarea copiiilor nostri in adulti buni la ceva. Nu sa le dea note, nu sa-i certe ca au parul lung sau nu stau drept in banca, ci sa le bage in cap, intr-o forma atractiva, lucruri de care o sa aiba nevoie, in viata. Ca noi oricum murim toti, la 50+, de vreun cancer. Apropo: ati observat ca vorbim despre cancer cum vorbeam despre gripa acum 20 de ani?

Tot filozofand asa, mi-am adus aminte de Georgiana, cu al sau centru Clever Children. Tipa care tuneaza mintile copiilor. Anul trecut, tot cam pe vrermea asta, am scris despre ea. Si-a fost cu noroc, ca de fiecare data, lumea a dat buluc la Clever Children, toamna trecuta, ocazie cu care am inteles (iar!) de ce fac textele mele zeci de mii de afisari: pentru ca nu mananc cacat si nu vand minciuni neacoperite de realitate.

I-am dat un telefon. "Ce mai faci? Cum iti merge?" Curios ca pisica. Si m-am bucurat sa aflu ca ii merge bine. Ca sunt zeci de copii care vin, adusi de parinti, cam cu forta, la cate un curs, si apoi cer sa fie inscrisi la altul, si la altul, si la altul... Ca de la cinci cursuri a ajuns la unsprezece. Ca o suna fostele colege, din invatamant, si-i spun ca la scoala se vede diferenta dintre un copil care face doar cursurile si unul dus la Clever Children. Ca au inceput sa-i spuna mamicile ca li s-au schimbat copiii, ca au note mai bune la scoala, ca se joaca altfel decat se jucau pana acum... Si-am simtit-o mandra tare de cursul ei de robotica, singurul din Ploiesti, de cursurile de maniere elegante pentru copii, de MBA-ul Copiilor, de cursul de educatie antreprenoriala, de cursul de germana, de cursul de conversatie in limba engleza...

Si-am ajuns acasa atat de bine dispus ca cineva ca Georgiana ne ia banii cinstit, facand din copiii nostri niste oameni mai misto, incat am zis sa o laud un pic. Tot mi se zice frecvent "ar trebui sa fii mai responsabil cu ce scrii, ca te citeste multa lume". Ia cititi-ma si duceti-va copiii la Clever Children. Cine si-l inscrie, pana pe 30 septembrie, la vreun curs, va fi primit gratuit la workshopul de fotografie cu telefonul pe care o sa-l fac, in octombrie, la Clever Children Ploiesti. Promit.