Acum cinci ani, scriam pe blog despre o tipă, inginer de foraj disponibilizată de OMV Petrom când s-a dus la vale prețul petrolului, care deschisese o cafenea în Ploiești. Un demers făcut de una singură, mai degrabă cu entuziasm și cu trezit la cinci dimineața decât cu bani, deși franciza a costat-o destul. Sincer, eu credeam că asta va fi tot și că Alina va îngroșa rândurile celor au o afacere care generează cel mult un salariu foarte mare.

Am subestimat-o. Doi ani mai târziu, Alina mai deschide o cafenea 5ToGo, în zona de nord, pe Republicii. Apoi încă una, în campusul Universitatii din Ploiești. O idee care nu s-a dovedit a fi grozavă după ce a venit pandemia iar studenții căminiști s-au cărat acasă. Așa că Alina și-a luat cafeneaua și a amplasat-o în parcul Olimpia, din centrul Ploieștiului. Iar apoi a venit pandemia.

Țin minte și acum că am sunat-o și i-am zis: "nu închide, vinde cafea făcută la geam, vinde cafea la pungă, apucă-te de livrări, pentru că asta o să dureze și o să schimbe în profunzime obiceiurile de consum, dacă dispari acum s-ar putea să dispari de tot". Dar temporar, tot a trebuit să închidă. Cafeneaua din Parcul Olimpia oricum nu mergea bine decât în sezonul cald. Vânzările micii rețele s-au dus în cap, pentru că elevii - care constituie grosul clienților, au rămas acasă să (nu) învețe online. Finalul anului trecut a venit cu două noi probleme. S-a trezit și cu presiuni de la proprietarul spațiului în care funcționa cafeneaua din centru. Apoi s-a trezit că trebuie să supravegheze mai mult decât și-ar fi dorit operatorul unei alte locații francizate din Ploiești (Brico Depot) pe care ea nu putea s-o opereze din cauza lipsei banilor. Părea că pandemia o să ia cu izoleta visul de antreprenor al Alinei.

Faza e că Alina are printre calități tenacitatea. A decis să închidă în sezonul rece cafeneaua din parc, a schimbat oamenii la cafeneaua de pe Republicii, a căutat un spațiu nou în centru și o sursă de bani pentru relocare. Le-a găsit pe toate. Un spațiu mai mare, mai central. A preluat și cafeneaua cu probleme, de la Brico Depot. A semnat si pentru un credit BT Mic, mai scump decât cele obișnuite, dar care a venit extrem de rapid. Și a mai găsit ceva: (încă) o franciză de food. Mai exact: de mici și bere pentru copii. 

Paranteză: știți care este cel mai vândut meniu de food din România? Nu, nu shaorma. Nici ceafa cu cartofi prăjiți. Cum? A zis domnul șofer, din spate "mici cu bere"? Aveți dreptate. Berea și micii se vând în cantități impresionante în România, indiferent de sezon, starea vremii, context economic.

Acum gândiți-vă: care sunt micii și berea copiilor? La ce mâncare reacționează pozitiv copiii, indiferent de vârstă, educație, oră, anotimp, stare de spirit?  Nu știți? Nu sunteți de aici? Ok, vă spun eu: la cereale cu lapte.

Noua afacere a Alinei este un bar de cereale cu lapte. Un Cereal Bar, sau, cum scrie pe firmă, un Cereal Crunch Bar. O franciză adusă din SUA, cu cereale mai sănătoase decât ale noastre (au termenul de valabilitate foarte mic), de la branduri care nu se găsesc în magazinele noastre.

Povestea e foarte simplă: vii la bar cu una-două bucăți copii, îi pui să aleagă ce cereale vor, cât de mare să fie porția și îi întrebi dacă vor ca laptele să fie colorat. Având de ales între 100 de feluri de cereale și șase culori de lapte poți obține niște castroane extrem de atractive pentru un copil. iar asta se întâmplă deja, barul pentru copii al Alinei e destul de aglomerat în anumite perioade ale zilei. "În ziua deschiderii abia am făcut față asaltului de mămici cu copii. Seara, când am văzut că am avut încasări de 3.000 de lei, m-am mai liniștit, pentru că nu reușeam să-mi iau gândul de la creditul de 30.000 de euro".

Nu am gustat nimic din ce-are Alina pe rafturi, pentru că cerealele cu jumări de porc lipsesc din meniu, iar lapte beau doar dacă mă otrăvesc. Dar am văzut și o droaie de adulți la mesele alea, plescăind fericiți și comentând că-i bun, că-i crancii, că pula mea, că astea-s vegane, astea-s cu chinoa și cu moțuri de bască, mă rog, știți cum fac hipsterii când ies în oraș.

Și chiar dacă o să rămân probabil pentru restul vieții client al zonei din dreapta al barului, unde se află espressorul cu cafea, nu pot să nu remarc ce idee mișto este asta, a unui bar pentru copii și ce bine i-a ieșit Alinei amenajarea.

Știu, acum s-ar putea să te apuce nu doar starea "să mă duc și eu, să văd cum e", ci și invidia pentru o tipă care are 3 cafenele și un cereal-bar. Să vezi doar succesul fără vă vezi cum s-a ajuns la el. Te rog, recitește ce scrie mai sus. Alina a făcut un credit ca să-și salveze afacerea de la un faliment lent și dureros. Faptul că a avut abilitatea să o și dezvolte, nu doar să o salveze, face diferența între ea și un antreprenor din horeca care se vaită zilnic că pandemia i-a frânt aripile cu care tocmai zbura spre infnit. Iar dacă ești sănătos la cap și nu vezi în succesul altora cauza insuccesului tău, îți recomand să-ți iei odrasla și să mergeți împreună la barul pentru copii. De când n-ai mai băut o cafea în timp ce copilul îți pleoscăie fericit, ignorându-te complet? A, știu. De când vă duceați la McDonald's, unde el mânca niște chestii complet nocive iar tu îți spuneai "e ultima oară când îl aduc aici". 

Cereal Crunch Ploiești se află în zona centrală a Ploieștiului, în zona pietonală a fostului restaurant Dealu Mare, la doi pași de Vodafone Shop și librăria Humanitas. E deschis și în weekend, iar dacă vrei să faci aici o petrecere pentru copii (în limitele pandemice, desigur) la care să nu se servească, ca peste tot, "piept de pui cu cartofi prăjiți", ai ales locul perfect. Faza e că trebuie să vorbești din timp cu Alina, are tot mai multe cereri de felul ăsta. Și, da, face livrări pentru acasă. Ai linkul mai jos

Ne vedem acolo. Eu la cafea, tu la ce vrea mușchiul tău.

Linkuri utile: Cereal Crunch Ploiești     Alina     primul text despre Alina    livrari prin Food Panda

Pai, in primul rand, pentru ca nu m-am inselat asupra conceptului. A trecut un an de la deschiderea 5 to go Ploiesti si inca ma duc la cafenea, aproape in fiecare dimineata, ca Fat-Frumos la izvorul cu apa vie. Sa-mi organizez ziua. Adica sa iau o cafea, sa aprind o tigara uitandu-ma cum& trec oamenii pe strada si sa ma gandesc unde trebuie sa ma duc si de ce.

Nu m-am inselat nici asupra Alinei. Micuta a bagat ca MIG-ul, in fiecare dimineata, pana cand i s-a schimbat viata si a fost obligata sa angajeze un om. Obligata de Adam, fiul ei. Da, stiu ca pare ireal, dar intr-un singur an, la doar cateva luni de cand se cunosteau, Alina si Cosmin s-au casatorit si au facut un copil. Poate ca nu e mare lucru, dar mie, un tip incapabil sa consolideze o relatie, asa ceva mi se pare senzational de misto.

Momentul in care mi-am dat seama anul trecut ca am de-a face cu un om misto a fost ala cand am descoperit ca Alina facuse una dintre cele mai grele meserii din lume: "Toată ziua în combinezon, cu bocanci în picioare, murdară de noroi până la ochi... Am prins la sonda și minus 30 de grade. Aș fi rămas toată viața inginer de foraj, dar productiile mari de țiței au facut compania sa ne concedieze. Ce era să fac? Domeniul petrolier va rămâne așa ani buni de acum înainte. Am zis să caut altceva, să nu mai depind de alții. L-am cunoscut pe Radu (proprietarul francizei 5ToGo), am discutat, am făcut creditul, am semnat contractul, am plătit franciza... Doamne Ajută!". Tin minte ca discutam chiar in cafenea, plina de moloz, cu muncitorii care faceau amenajarea. Iar pozele astea n-au fost vazute de nimeni, pana azi.

De cand are cafeneaua, Alina nu mai miroase a petrol, nu mai e murdara din cap pana in picioare, dar n-a avut un an usor. Au fost si perioade cand incasarile cafenelei au fost mai mici decat rata la banca si cheltuielile de functionare, sau saptamani cand cafenelele din vecinatate i-au sutit clientii cu promotii bune. Alina a rezistat insa cu brio si a ramas aceeasi tipa cool, mereu cu zambetul pe buze, mereu optimista, cu businessul facut corect: n-a schimbat cafeaua, n-a micsorat prajiturile, n-a scumpit apa. Si sa vezi chestie: incetul cu incetul, businessul a rasplatit-o cu venituri suficiente cat sa asigure decent traiul familiei si sa finanteze inca un start-up de afaceri, in alt domeniu, despre care Alina o sa vorbeasca in curand. Cum s-o refuzi, asadar, cand te roaga sa-i colorezi un pic aniversarea de un an de cafenea?

Astea-s pozele de miercuri, 8 martie, cand am facut cafea pentru clientii 5 to go. A fost fun. 

M-am mutat cu cafeaua de dimineata la Alina, acum un an, din motive deloc legate de cafea, pe care le-am mai enuntat: prefer să plătesc o cafea cuiva din orașul meu, care muncește pentru el, decât unei corporații conduse de la mama dracului. Asa cred eu: ca daca am fi mai multi care ne cheltuim banii intre noi, orasul, cu toti oamenii din el, ar duce-o mai bine si ar fi un loc mai misto.

\

Acum, la un an distanta, constat ca vin aici in fiecare zi pentru ca imi place la nebunie. Imi place cafeaua, imi plac discutiile despre muzica si fotografie cu Claudiu, imi place ca vad des aceleasi figuri, imi place la nebunie sa-i vad pe Alina si Cosmin evoluand de la iubiti frenetici la cuplu linistit si de la cuplu linistit la parinti misto, imi plac sandwich-urile atat de mult incat imi iau mereu cate doua, imi place latte-ul pe care-l iau cand am baut deja prea multa cafea, imi place ca de pe al doilea scaun de afara vad cu zoom-ul, printre copaci pana in statia de autobuz de la Posta, imi place ca aici vin la pranz copii d-aia buni care nu fumeaza si nu urla obscenitati, imi place cum zambeste tipa de la magazinul de haine de langa cafenea, imi place ca Alina are mereu incarcatorul de telefon la ea,  imi place mosul care vine sa-i dau zilnic doi lei si-o tigara, imi plac gunoierii care ma saluta cu "salut, boss, daca mai gasesc carti vechi ti le aduc, da?". Imi place pana si tipa aia din Spania, care mi-a cerut o tigara, mi-a zis guapo si mi-a zambit cu toate cele treisuteoptzecidemiidekile pe care le are.

Si-mi mai place ceva. Pentru ca textul de acum un an, de pe acest blog, dedicat 5 top go, a facut 200.000 de afisari si a fost declansatorul unui interes care a facut din Alina o vedeta nationala iar din 5 to go una dintre cele mai mediatizate francize romanesti, asta mica are senzatia ca-mi e datoare. Habar n-are ca ii sunt dator in egala masura. Am avut, la 5 to go, mai multe intalniri de business decat crede ea, multe de bun augur. Am cunoscut si cateva tipe misto aici, care mi-au umplut la fel de misto niste timp. De-aia am facut pe barista aici: 5 to go este un loc care mi-a purtat noroc tot atat de mult pe cat acest blog i-a purtat noroc Alinei. Eu si Alina aniversam impreuna un an de cafenea, pentru ca ne suntem datori reciproc pana la anulare.

Si tot de-aia fac cinste azi. Anul trecut, la deschiderea 5ToGo Ploiești, am facut cinste cu 27 de cafele primilor 27 de clienti ai cafenelei, pentru ca Alina avea 27 de ani. Azi dau 28. Asa ca daca vrei o cafea moca azi, du-te in centru, zona tarabelor cu carti, cauta cafeneaua si si spune parola "La Multi Ani!".

Stiti dilema aia, "ce-a fost intai, oul sau gaina?". Asa e si dilema noastra: eu am facut posibil succesul 5togo Ploiesti sau Alina, proprietara cafenelei, a dus la succesul de moment al blogului meu? Discutam despre asta periodic. Ea n-are cum sa ignore ca au venit oameni din toata tara si din strainatate, de la sute si mii de kilometri distanta, sa-i plateasca o cafea si sa o felicite, dupa ce au citit despre ea pe blogul meu. Ca a vandut multe cafele unor oameni pe care ii durea in pula ce beau, dar care voiau sa o cunoasca pe tipa "despre care a scris atat de misto dementul ala pe blog". De-aia imi zice: "fara tine nu reuseam, sau nu ajungeam la nivelul asta". Pe de alta parte, nici eu n-am cum sa ignor ca textul scris acum doi ani despre Alina a facut aproape 500.000 de afisari. Mai am cateva texte pe site de peste 200.000 de afisari, cateva de 100.000 si o droaie de 60-70.000 (stiu, acum unii nu cred iar altii se zgarie pe ochi). Si puteti ara netul in lung si in lat, puteti sa luati la puricat cele mai mari site-uri din Romania, de la ziare.com la hotnews, n-o sa gasiti multe texte pe care le-au citit jumatate de milion de oameni. De-aia ii raspund si eu: "daca povestea era de cacat n-o citea nimeni, iar povestea e a ta, n-am inventat nimic". Asa mi se pare logic. Eu am doar un blog, nu un instrument de hipnotizat oamenii. Si dovada o constituie tot Alina, care, acum un an, a deschis un salon cosmetic, despre care am scris un text in acelasi sens. Stiti ce chix a dat cu salonul? Monumental! Pentru ca, spre deosebire de cafenea, la salon nu si-a facut lectiile inainte sa-l deschida. Am scris si despre esecul ala. Doamne, ce s-a ofticat! :)))

Pe de alta parte, acel chix i-a prins foarte bine. A fost sutul ala in cur care a facut-o sa-si dea seama ca nu se pricepe la orice. Asa ca Alina s-a intors la antreprenoriatul in cafenele, s-a mai instruit un pic si a cautat locul perfect pentru inca o cafenea 5 To Go. Si ghici unde l-a gasit? Acolo unde s-a pregatit pentru prima ei cariera, cea de petrolist. La Universitatea Petrol-Gaze Ploiesti. V-am povestit asta, in celalalt text.

5ToGo Universitatea Petrol-Gaze nu e singura cafenea "universitara". Sub acelasi brand gasiti cafenele similare si la Facultatea Romano-Americana, si la Politehnica, si la Universitatea din Constanta. Dupa modelul asta s-a luat si Alina, a asteptat ca UPG Ploiesti sa scoata la licitatie spatiile comerciale din campus, a depus o oferta si a castigat. A fost primita bine, pentru ca studentii plac foarte tare conceptul asta, iar cafenelele din/de pe langa facultati merg foarte bine. Ramane de vazut cum o sa mearga noul Five al Alinei.

Am fost, ieri dimineata, sa iau pulsul noii locatii. Pe la 8.30 dimineata. Stiti casutele alea mici si adorabile, din lemn, de la Ikeea, Hornbach sau Leroy Merlin? Ei bine, a Alinei e si mai misto, desi e facuta de un prieten de-al ei care n-a mai construit niciodata asa ceva. Casuta a fost planul B. In planul initial, aici trebuia sa fie o dubita retro si cool, utilata misto, cum vezi pe la festivalurile de street-food. Faza a fost ca baiatul care i-a promis minunatia auto pe niste bani a venit, in ultima zi, cu alte pretentii financiare si o sapuniera de duba moderna de cacat, careia ii sudase niste tabla ondulata, ca sa para retro. Alina i-a spus pa-pa pe loc, si bine i-a facut. Asa trebuie sa faca oricine, in business, cand cineva promite una si livreaza alta. 

Desi pare prea mica, casuta de lemn e cuprinzatoare si are tot ce are cafeneaua 5 To Go din centrul Ploiestiului: cafea buna la esspresor, sucuri, apa, sandwichuri, prajiturele, zona de asteptare, scaune inalte si comode, muzica, un deck cool.... Cand Alina o sa fie la cealalta cafenea, sau acasa la copil, [#singlemom] o sa dati acolo de Andrei: un baiat cu grate pline de tatuaje, ca un nenorocit, dar cu zambet de tocilar de treaba. 

Cu campusul gol (erau cursuri la ora aia), Alina avea o coada de patru persoane. Mi-am luat o cafea si am asteptat. 

Inca trei. Inca doi. Inca cinci. Intr-o ora, ca dupa aia am plecat, au trecut pe acolo vreo 30 de studenti si studente. Curiosi. "Cat e aia? Dar ailalta?". Cinci lei. De-aia ii zice, locului, "cinci / pleaca". E cu adevarat un magazin foarte misto. Radu Savopol, creatorul brandului 5 To Go, n-a ajuns de-am'pulea la aproape o suta de unitati si la un succes pe care eu nu pot sa-l compar decat cu franciza Fornetti din anii 2000. Vorbim, pe bune, despre un business care merge. 

Habar n-am cati dintre studentii UPG citesc acest blog. Habar n-am daca aveau in campus, pana azi, de unde sa-si ia o cafea, un sandwich sau o chestia de-aia vegana. Sunt, insa, curios, daca o sa se repete fenomenul de acum doi ani. Daca cititorii mei, oricare ar fi ei, o sa dea o bila alba unei tipe care nu vrea o existenta liniara, daca o sa aiba chef sa-si cheltuiasca banii in cafeneaua ei si daca o sa o promoveze, ca acum doi ani, doar pentru ca le place ideea ca undeva, in Romania, exista o femeie care vrea sa-si controleze banii, timpul si destinul asa cum vrea ea, nu asa cum vor un sot refractar, un angajator stupid sau vreun dement din politica. 

Azi, vineri 2 noiembrie, Alina deschide oficial a doua cafenea 5 To Go din Ploiesti. Cafeneaua e in campusul Universitatii Petrol-Gaze Ploiesti, langa sala de sport. In semn de sprijin, am lasat azi, la ea, douazeci din cele mai recente carti pe care le-am scris, cu autograf. O sa vi le dea, cate una la fiecare zece clienti, tipa cu moaca de copil. 

Bafta, Alina. 

Daca nu ajungeti la cafenea, dati-i un semn pe facebook, ca Alina e genul ala de fraierica-geamantan, care crede in urari si in felicitari... 

Îmi doream de mult, în centrul Ploieștiului, o alternativă la McDonald's. A ajuns să mă termine psihic atacul ăla, identic de fiecare dată, la cei 50 de bani din portofelul meu. Ăsta e scopul rafalei: "Vreți cu lapte mică sau fără lapte mare? Aici sau la pachet? Nu vreți și un cheesburger? Vreți să vă fac un meniu cu tot cu apă?". Dar, pentru că n-aveam unde să mă văd cu alți matinali ca mine, în centrul orașului, m-am tot dus la mec.

Asta până luni, când Alina a deschis prima cafenea 5ToGo din Ploiesti. Ocazie cu care a început un program de viață absolut dement. Se trezește pe la cinci și-un pic. La 6.30 e în centrul orașului, în propria ei cafenea. Pornește espressorul și cuptorul, șterge blaturile, își pune la îndemână cele necesare astfel ca la șapte fix să deschidă și să vândă. Altfel nu va putea plăti chiria, marfa și rata la bancă. De salariu nu-și pune problema, deocamdată, banca e mai importantă. 

5ToGo a fost inventat în București. E o mini-cafenea, unde orice produs costă 5 lei. 5 lei cafeaua, 5 lei fresh-ul, 5 sandwich-ul... Nu, apa plată nu costă cinci lei, și eu am întrebat asta, chiar mă disperă ăia care vând apa la suprapreț. 5 lei costă două sticle. Tot cinci lei te costă si prajiturile, un sandwich.... Cine a luat decizia asta a fost băiat deștept, am văzut niște reacții incredibile la clienții Alinei, lumea are senzația că primește cadouri.

Mai uitați-vă o dată la moaca asta, vă rog. Arată a prințesă răsfățată, care a vrut să fie cool, nu? Ei bine, nu. Micuța stă bine cu voința. A terminat una dintre cele mai grele facultăți din ro, cea de foraj petrolier, unde nu termină decât 1 din 10 studenți (în seria Alinei au fost 150 de studenți din care au absolvit 12). Și a terminat cu note atât de bune, încât și-a găsit imediat de muncă. La Weatherford. Pe coclauri. La sondă. "Era greu... Toată ziua în combinezon, cu bocanci în picioare, murdară de noroi până la ochi... Am prins și minus 30 de grade. Noroc că la sondă sunt oameni extraordinari. Aș fi rămas toată viața inginer de foraj, dar compania ne-a dat cam pe toți afară. Producția asta record de țiței a făcut ca în toată lumea să se facă disponibilizări. Ce era să fac? Domeniul petrolier va rămâne așa ani buni de acum înainte. Am zis să caut altceva, să nu mai depind de alții. Noroc că l-am cunoscut pe Radu (proprietarul francizei 5ToGo). Am discutat, am făcut creditul, am semnat contractul, am plătit franciza... acum am deschis. Doamne Ajută!".

Alina știe că o așteaptă muncă grea. Că e singură împotriva a cel puțin cinci cafenele vechi pe o rază de 200 de metri, că ratele la bancă vor trebui plătite și dacă încasările 5ToGo nu vor fi pe măsură. Că riscă din nou, așa cum a riscat când s-a apucat să învețe foraj fără să știe cum o să meargă industria petrolieră. Știe, dar n-are nici un stres. Are un optimism care mi s-ar fi părut cretin dacă nu l-aș fi văzut la cineva care a mai trecut de alte obstacole. De trei zile, se trezeste la o ora imposibila si munceste ca un roboțel toată ziua: face cafea, servește, bagă patiseria la cuptor, strânge după clienți, dă fly-ere... La deschidere, i-au fost alături o droaie de rude și de prieteni, plus o mulțime de oameni obișnuiți care au văzut cafeneaua deschisă. Marți dimineață am ajuns și eu, la o discuție, cu un amic. Am revenit după-amiază și m-am bucurat să văd cafeneaua plină. Alina nu știe, însă, câți din acești oameni vor reveni, sau câți vor recomanda și altora cafeneaua. Și-am zis să știe măcar că eu mă mut cu cafeaua de la McDonald's, la 5ToGo, în zilele în care am întâlniri matinale. Nu de dragul Alinei, ci de dragul a ceea ce reprezintă ea și afacerea ei. La modul cel mai serios, cafeaua e mai bună ca la mec, prețurile sunt mai bune, iar food-ul mai ... cinstit. Plus că voi prefera oricând să plătesc o cafea cuiva din orașul meu, care muncește pentru el, decât unei corporații conduse de la mama dracului de niște băieți care vor mereu încă 50 de bani de la mine. Eu chiar cred că dacă oamenii dintr-un oraș s-ar susține între ei, orașul ăla ar prospera, iar multinaționalele care nu produc nimic ar închide rapid și s-ar căra în țări cu oameni mai proști. 

5ToGo Ploiești s-a deschis în centrul orașului, în zona tarabelor cu cărți și a șahiștilor de lângă statuia lui Nichita Stănescu. Să vă duceți, că e mișto. 

UPDATE - DOI ANI MAI TARZIU:

Inca ma duc la 5 To Go Ploiesti. S-a format acolo o gasca care-mi place foarte mult. Cafeneaua si-a facut un public stabil, cum vezi in filme, ne stim dupa nume vreo 50 de persoane. De-aia au aparut si masutele de-afara.

 Vineri, 2 noiembrie 2018, la doi ani si ceva de la momentul cand am scris acest text, Alina a deschis a doua cafenea 5 To Go a Ploiestiului. AICI.