armata paşnică şi mută

Nu am pe nimeni in familie, sau in anturaj, intr-un scaun rulant. Si marturisesc sincer ca unul dintre cele mai mari razboaie pe care le-am dus cu mine a fost chiar pe tema comportamentului pe care trebuie sa-l am cu astfel de persoane. Eram aproape un adult in 1989, iar educatia care ni s-a facut in domeniul asta poate fi catalogata azi drept nazista. De exemplu, mi-a luat ani de zile sa-mi scot din vocabular peiorativul "handicapat". Noroc c-am mai citit si dupa 89....

Azi am fost la ceea ce s-a numit un seminar de abilitati de viata independenta. De fapt, a fost un fel de "scoala de soferi pentru scaunul rulant". Si chiar daca n-am putut sa stau la toata demonstratia, m-am prins ca este ingrozitor de greu sa "conduci" asa ceva. Un scaun are vreo 20 de kilograme, minim, si-l misti cu forta bratelor. Trebuie sa inveti sa stai pe doua roti, riscand sa te rastorni pe spate. Sa urci o rampa cu corpul intr-o anumita pozitie, in functie de unghiul rampei. Sa ai curajul sa cobori o scara stiiind ca daca nu franezi exact cand ai atins treapta, te duci la vale si ai pus-o. 

Insist sa va uitati macar cateva secunde la imaginea de mai sus. Dati click pe ea si observati cat de concentrat este tipul, si cat efort depune tipa din spatele lui. Sunt doi norocosi: ce se vede este o demonstratie pentru altii, pentru ca el stie sa se descurce foarte bine si singur, iar ea stie cum sa ajute la manevrarea unui scaun rulant. Asta nu inseamna ca le este usor sa o faca sau ca, intr-o zi proasta, el nu poate zbura din scaunul ala si sa-si mai rupa spatele o data...

Nu-s neindemanatic. Am facut un pic de sport, am facut armata, m-am mai catarat pe niste pietre, stiu ce-s alea echilibru, cinetica, moment inertial. Dar tot mi s-a parut extrem de greu ce-am vazut. Personal, nu cred ca m-as descurca singur fara vreo 3-4 luni de exercitiu. 

Si m-au apucat nervii. Oamenii astia se straduiesc sa invete o adevarata acrobatie in scaunele rulante, nu doar sa le foloseasca. Motivul? Romania este o tara fara rampe de acces pentru aceste persoane si pentru ca suntem nesimtiti, si pentru ca suntem zgarciti, dar principalul motiv este asta: o lege idioata prevede ca atunci cand faci o rampa de acces la o cladire deja existenta trebuie sa scoti acte cat pentru o casa. In acelasi timp, sunt zeci de institutii si companii care inca primesc avize favorabile de constructie fara sa faca astfel de rampe, pe motive hilare, gen "e la strada si n-ai voie sa construiesti pe trotuar". Inca se cumpara pe bani publici autobuze fara podea joasa, sau carora le demontam facilitatile speciale de imbarcare, dupa ce cate un bou decide ca "oricum nu le foloseste nimeni". Politicienii romani, altfel cu limba in fundul tuturor minoritatilor sexuale sau etnice, sunt orbi si surzi cand vine vorba de oamenii in scaune rulante.

Pe de cealaltă parte, statul nu ratează nici un moment sa le dea in cap: ANAF-ul trimite somatii si la ei, Politia le intarzie petitiile si lor. Imaginati-vă cum rezolvă o persoană intr-un scaun rulant plata unui impozit, inmatricularea unei masini, deschiderea unui PFA sau o succesiune. Acesti oameni sunt intr-un razboi permanent, desi nu l-au vrut si nu-l sustin, cu cel mai puternic inamic posibil: propria lor ţară. Ce li se intampla seamana foarte mult cu razboiul dintre China si Tibet, unde armata chineza, sadica si inarmata pana in dinti, s-a "luptat" cu niste calugarasi pasnici, dotati doar cu greble si lopeti.

Imi pare extrem de rau ca persoanele in scaune rulante nu sunt la fel de active, mediatic, ca homosexualii, romii, sau iubitorii de animale, mai ales ca nici unul n-a ales sa stea tot restul vietii intr-un scaun rulant. Imi pare rau ca nu se organizeaza sa dea cu rosii in cate un politruc d-asta care doar mananca rahat la tv. Imi pare rau ca acesti oameni nu dau in judecata toate cele 2.000 de entitati publice din Romania care nu le asigura dreptul de a se misca dupa bunul plac. Imi pare rau ca nimeni nu s-a ocupat de organizarea acestei armate de oameni pasnici, discreti si cu bun simt, astfel incat sa devina, la randul lor, agresivi cu cei care-i agreseaza din nesimtire. Eu, cel mai antimiting om din lume, as fi primul care s-ar alatura unui miting al acestor oameni, in fata unei cladiri publice, aruncand cu rosii si strigandu-si drepturile. Chiar sunt curios la maxim daca o sa aiba cineva curaj sa trimita jandarmeria sa-i "imprastie"... 

Pana atunci, recomand fiecarei persoane aflate intr-un scaun rulante sa lupte de-acasa. Memorabil, in doar trei pasi.

1. Fa o lista cu toate cladirile publice unde nu poti intra cu scaunul rulant si cauta-le paginile de facebook.

3. Intra pe fiecare pagina in parte si lasa, la cele mai recente postari, comentarii in care explica ce te doare.

5. Cateva ore mai tarziu, raporteaza fiecare pagina, pentru incalcarea "standardelor comunitatii".

Dacă ți-a făcut bine să citeșți acest text pentru că transmite ce simți si tu, s-ar putea ca unele din cărțile mele să-ti placă, așa că dă o tură și pe https://bogdanstoica.ro/shop

 

Citeşte mai departe ...

Cum sa scapi de gandul ca ai un job de cacat

Acum cand scriu, e soare de-ti crapa teasta. El e deja la post, cu cutia aia nenorocita de taloane, sperand ca si azi isi va incerca cineva norocul la Bingo.

Se duce la "serviciu" in fiecare zi, ca e soare sau ploaie. Pe la 10-11 dimineata, omul traverseaza centrul, dinspre zona Dealu Mare spre Omnia, atragand atentia. La fiecare pas de-al tau, el se balansandu-se cate o secunda in aer, sprijinit in carje. Cu vesta aia portocalie pe el, si cu miscarile alea, pare o insecta gigantica, nu un infirm care munceste. De-aia am si facut poza alb-negru: cromatica il jigneste, ii taie din aerul dramatic pe care-l merita.

Acum ganditi-va la jobul vostru, despre care credeti ca e de cacat si prost platit. Ganditi-va la zilele in care chiuliti, sau la momentele in care va odihniti. Ganditi-va daca va e cald sau frig, sete sau foame, si cat de repede ajungeti  dintr-un birou in altul, de la un etaj la altul etc.

Acum uitati-va iar la poza de mai sus. Click pe ea, s-o vedeti mai bine. Inca mai credeti ca aveti joburi de cacat?

Nenea asta munceste de foame. Intr-o societate normala, trebuia sa se gaseasca niste bani pentru el, sau un job mai putin solicitant. Va dati seama cum se duce el la munca pe ploaie? Sau iarna? 

Weekend placut. Norocosilor ce suntem.

Citeşte mai departe ...

idei gratis - pentru fanii Ice Bucket Challenge

pentru toti fanii icebucketchallenge: in loc sa va căcaţi cool pe voi cu gheaţa în cap pentru cauza altora, cum ar fi să daţi un email pe zi, timp de o lună, la primăria din oraşul unde locuiţi şi să cereţi rampe de acces pentru persoanele cu dizabilităţi? Pentru vecinii voştri, nu pentru nişte necunoscuţi.

Uitati-va la tipul asta: foloseste carosabilul, e in pericol printre masini, pentru ca trotuarul nu-i permite sa circule pe unde are nevoie.

De-aia zic: va face pe voi un email, dimineata, cand deschideti Facebook-ul?

Blocaţi nişte servere, speriaţi nişte politicieni dornici de voturi anul ăsta.... Cum ar veni, ati putea fi şi practici, şi eficienţi.

Citeşte mai departe ...

Handicapatii - Ce sunt ei, ce vor de la noi

"handi.jpg". Am salvat poza, asa, din reflex. In general, salvez pozele cu doua, maxim trei litere. Ce mi-o fi venit sa folosesc cinci litere, la asta?

Sincer, habar n-am. Avem, cu totii, reflexe conditionate, inclusiv de limbaj, iar al meu, culmea, e unul bun. Eu am crescut cu termenul asta ca desemnand persoane cu probleme fizice sau psihice. Nu avea sens peiorativ. Acum 20 de ani, cand spuneai despre cineva ca e "handicapat", o spuneai cu compasiune, nu ca pe o insulta. Din acest motiv, nici acum nu insult aproape niciodata pe cineva cu cuvantul asta. Acum, termenul corect este "persoana cu dizabilitati", sau "speciala" iar "handicapat" este sinonim, in vocabularul meu cu "dobitoc patentat", "decerebrat", "trepanat", si alte formule foarte dragi mie. E mai corect, cumva, desi n-am inteles de ce s-a umblat la semantica, in loc sa se munceasca la schimbarea mentalitatii.

Revin la ce s-a intamplat azi la Ploiesti, adica Jocurile Olimpice pentru persoane speciale. Era, probabil, singurul loc in care n-as fi vrut sa fiu niciodata. Asta pentru ca era sa am un copil special, de la o nenorocita de pisica cu ai sai nenorociti de virusi care pot leza grav fatul dintr-o femeie gravida. Am avut noroc: copilul meu este in stare de sanatate foarte buna, are o imunitate de copil crescut pe sub poduri (desi e crescut regulamentar). A ramas in mine frica ca mi s-ar putea intampla si mie...  

M-am intors mai linistit, de la eveniment. Mai mult de jumatate dintre copiii cu handicap vazuti azi, facand exercitii de gimnastica, ar face fata fara probleme unei confruntari sportive cu M. Iar la inot, am vazut, din nou, mai mult de jumatate dintre participanti care inotau mai bine decat mine. Situatie care mi-a crescut un pic confortul personal, dar care mi-a starnit niste noi probleme existentiale. 

De ce nu sunt lasati, macar copiii cu afectiuni minore, sa faca sport sau sa concureze si cu copiii care, teoretic, nu au nici un fel de probleme? Jumatate dintre copiii considerati normali habar n-au sa alerge, sa sara, sa faca un exercitiu fizic de  coordonare mana-picior. Ii "handicapeaza" parintii, care le-au cumparat jocuri video si dvd-uri cu desene animate la care stau toata ziua. Am vazut copii normali care tusesc daca ii duci un kilometru cu masina cu geamul deschis, vara!  Din punctul meu de vedere, adevaratii handicapati in sensul vechi, onest, sunt copiii cocolositi de parintii handicapati in sensul peiorativ actual. Cel de dobitoci.

Legea, banii si imaginea. Sigur, e minunat sa organizezi niste competitii pentru copiii cu dizabilitati. Acestia simt adrenalina, se bucura de incurajari, de competitie, de premii, se simt apreciati. Eu, insa, un anti-festivism-corporatist, as fi facut ca americanii. O organizare ca la carte, de tip MLM, care sa duca, permanent, un mesaj direct, deloc amabil, cat mai sus. E Ponta in Ploiesti maine? Cei 350 de parinti de copii cu probleme isi iau odraslele si-l asteapta la Casa Alba, cu cinci camere video dupa ei. Cum apare, sa se urle la el - Cand ne rezolvati problema X? Ce-o sa faca Ponta? Are curaj sa intoarca spatele unei multimi de persoane cu dizabilitati? Are curaj sa puna jandarmii sa-i disperseze? Niciodata! Ar ajunge pe CNN si pe Reuters si ar sta acolo pana isi da demisia si-si taie capul cu o lama tocita de bomfaier.

Si cu companiile as face la fel. Fundatia Vodafone da niste bani pentru persoanele cu dizabilitati. Dar ce, Orange e mai smecher? Aveti idee cum ar arata, pe Youtube, un mesaj citit de un copil cu probleme, care sa spuna ca in Romania Orange ignora oamenii speciali? Aveti idee cate mii de anarhisti fara ocupatie, care vaneaza in fiecare zi o multinationala pe care s-o boicoteze, ar prelua mesajul? Si cat ar pierde Orange, intr-o luna, pe bursa de la Londra?

Ce vreau sa spun este ca imaginea conteaza acum, mai mult ca niciodata. Legea e prea slaba si pentru politicieni, si pentru corporatii. Astia se tem doar de ideea ca o problema de imagine i-ar putea impiedica sa mai faca aranjamente oculte si bani. O frica cu mult mai mare decat a mea. Iar copiii astia, credeti-ma, sunt de temut, atunci cand adevarul nu mai conteaza.

Citeşte mai departe ...
Abonează-te la acest feed RSS
© 2023 Bogdan Stoica