terapia cu telefonul

E la fel de fiecare data. O camera plina cu oameni, adunati in jurul altor oameni, protagonistii principali ai evenimentului care i-a adunat pe toti. Brusc, cinetica actiunii este sparta de un cuplu. Se trag langa un perete, se apropie unul de altul, unul scoate telefonul si incep acele mini-miscari si microexpresii astfel incat sa se aleaga cu cadrul perfect. 

Mie nu mi-a iesit niciodata un selfie, asa. Nu pot sa ignor pur si simplu lumea din jurul meu si sa-mi fac poze. De-aia ma uit fascinat la cei care reusesc. Par complet relaxati si fericiti. Zici ca fac terapie.

 

Citeşte mai departe ...

cainele care obosise sa spere

Parca obosise sa se roage sa fie cumparat. Privea in gol, cu cea mai fara de speranta moaca pe care o poate avea un pui de caine. Era de vanzare. Cand am trecut prima oara, costa 50 de lei. La intoarcere, pretul scazuse la 10, iar proprietarul, un tip care mirosea a bautura, era destul de nervos. Probabil isi facuse planul sa bea macar cinci litri de bere, nu doar o sticla de vodca proasta, dar cred ca accepta si un 50 de tuica. Era clar ca pufosenia alba se temea de el: ori de cate ori omul se misca, catelul tresarea.

Am trecut, am ezitat, era sa ma intorc... Fiica mea a cules deja trei caini de pe strazi. Cand ezitam mai tare, o fetita a trecut pe langa mine strigand "cutuuuu, uite un cutuuuuuu, taaaaaatiiiii...."

Am zambit, pentru ca stiu foarte bine acel "tati" lung. Si mi-am dat seama ca pot pleca linistit.

Cartile pisicii. Apasa pe coperta oricareia si cumpar-o, daca vrei.

w6 w00

 

 

Citeşte mai departe ...

O poveste adevărată cum n-ați mai citit niciodată. E despre Selgros.

N-am vrut sa scriu de 1 Decembrie despre asta. As fi fost cu siguranță acuzat că-s vreun agent provocator și că instig aiurea, ca mă iau de tot ce-i nemțesc doar ca să-i dau în cap președintelui, că-s pesedist sau plătit de Metro... Dracu știe ce mi s-ar fi spus acum, de fiecare dată e altceva. Dar ce-am văzut nu mă lasă în pace, așa că azi, vineri, 4 decembrie, iau iar pozele la mână. Constant că mă simt exact la fel ca de 1 Decembrie: scârbit total de cât de jegos poate fi marketingul, dacă este aplicat de oameni primitivi sau complet bătuți în cap.

Faptele, pe scurt: în fiecare an, la mine în oraș se organizează chestii de 1 Decembrie: armata și poliția se ocupă de defilare, fanfara de sonor, iar primăria de steaguri/stegulețe și de porții de fasole cu cârnați. E un loc anume în oraș dedicat acestor lucruri, și, tot în fiecare an, primăria autorizează diverse firme să vândă/distribuie diverse chestii. Și e foarte bine: nu toți vor fasole și cârnați; copiii vor dulciuri, unii vor cafea, eu vreau țigări....

Anul ăsta, printre firme s-a numărat și Selgros. Nu știu ce scrie pe autorizația lor, dar pun pariu că ceva de genul "desfășurarea de activăți promoționale". Mai pun pariu și că selgrosienii s-au angajat să asigure steagurile pe care să le fluture doritorii, iar fraierii de la primărie, incapabili să sesizeze capcana de marketing "pe o parte tricolorul, pe o parte sigla Selgros", au acceptat. 

Altfel nu-mi explic cum mi-a ieșit băiatul ăsta in față...

sg1

 

Sau ea. Erau vreo zece selgrosieni, oferind mii de steaguri la fel de stupide.

sg2 

 

Nici acum nu pricep ce căutau, la evenimentele dedicate Zilei României, pliantele cu carnea Selgros? Despre mici și fripturi este vorba, de 1 Decembrie?! Pe bune, chiar n-ați găsit ce să faceți cu prostiile alea de pliante?

sg3

 

Cât de patriotic e să emiți legitimații Selgros fix de Ziua României? Și cui i-a venit ideea?! Uite, trec peste prostul din primărie care v-a semnat autorizația și îmi îndrept curiozitatea doar asupra selgrosienilor. Care ești, mă, ăla din Selgros care a avut ideea asta genială? Ieși în față, să te văd... Ți-ai făcut targetul? A meritat?

 sg4

 

Iar baloanele..... Aș fi acceptat ideea unor baloane inscriptionate cu "Selgros salută Ziua Romaniei", sau baloane în culorile drapelului național, branduite discret cu Selgros. Combinația alb/roșu, și brandingul ăla imens Selgros, în schimb, mi s-au părut grotești.

sg5

 

Pentru mine, deranjul vizual maxim a fost însă acesta: copii, pe blindatele Armatei Române, fluturând steaguri Selgros! E o premieră, să recunoaștem! La anul o să vrea să facă șmecheria asta și Carrefour, și Metro, și Cora.... În doi-trei ani blindatele n-o să se mai vadă de reclame! Și e bine așa, nu? Mai dă-o încolo de armată, și-așa e boriiiing, mereu în aceeași culoare, iar kaki este so out of trends....

sg7

 

Așa că n-am mai făcut fotografii obișnuite, cu mulțimea, cu defilarea.... Nu mă simțeam deloc la Ziua Națională, ci la campionatul de marketing mârlănesc, extrem, fără scrupule. Și m-am mai simțit cumva: înconjurat de orbi. Adică, oamenii chiar nu vedeau ce fluturau? Chiar nu s-au prins că e ceva în neregulă cu steagurile și baloanele din mâinile lor? Când le-au făcut pozele alea copiiilor, chiar n-au văzut ce agită micuții? 

Mai bine plecam acasă, atunci. Scăpam de lovitura de grație, care a venit ca o tornadă:

Ați prins ideea, da? Niște bătrânei se înghesuie și se agită pentru niște baloane. De-alea de 5 bani bucata. Strigă, le cer, îl sperie de-a dreptul pe selgrosian, care (extrem de prost crescut, sunt curios cum s-ar simți dacă bunică-su' mi-ar cere o țigară iar eu i-aș arunca-o pe jos) le aruncă pe asfalt, iar bătrâneii se îmbrâncesc să le ia.

WTF?! Frate, ăștia-s părinții, unchii, mătușele, bunicii noștri! Ce s-a întâmplat cu ei? Cine i-a transformat în niște animale sălbatice? De unde isteria asta pentru un prăpădit de balon? A venit cumva timpul să ne pregătim părinții și bunicii de Ziua Națională cumpărându-le dinainte steaguri, baloane, pliante? O să trebuiască să le spunem, când pleacă de-acasă, "uite stegulețul tău, uite balonul tău, să ai grijă să nu te bați, să nu țipi, să nu culegi de pe jos ce-ți aruncă orice nenorocit, să nu alergi pe acolo și să-mi vii acasă transpirat și cu roșu în gât, da?"

Știu, însă, foarte clar, ce-o să fac eu. Nu mă pot muta într-un loc fără bătrânei români, pentru că toți fac parte din moștenirea mea, încă mă simt confortabil în România, cu toată jena provocată de momente de-astea. Dar, sigur-sigur, n-o să mai calc în viața mea în Selgros. Modul mizerabil în care s-au promovat de Ziua Națională a României mi-i face cei mai antipatici investitori străini din țara asta. Ori nu-s sănătoși la cap, ori se cred undeva în pădurea amazoniană, prostind băștinașii să le dea aurul contra unor sticle colorate. Ce-o să urmeze din partea lor e foarte greu de spus, dar eu abia aștept să le văd raportul de responsabilitate socială pe 2015 (UPDATE - n-au suflat o vorbă despre jenantul eveniment de la Ploiești). Probabil că în 2016 o să dea legitimații la înmormântări, sau, la un an de la incendiul #colectiv, o să facă un parastas pe stadion, cu Fuego, Moga și focuri de artificii. Numai cei de la Selgros știu de ce sunt în stare ca să mai facă niște nenorocite de vânzări (UPDATE - habar n-am ce-au făcut, am evitat să citesc ceva despre ei).

Play, please. And #fuckselgros.

publicitate

Citeşte mai departe ...

Zece fotografii pe care nu mai vreau să le fac de Ziua României

Gust amar. Cu asta am rămas după Ziua României. Timpul petrecut azi pe străzile orașului meu a fost presărat cu momente pe care n-am chef să le mai văd niciodată, și nici să le mai fotografiez.

1. De exemplu, m-a enervat la culme panoul ala McDonald's. Dacă lucram la primărie, și eram cel care s-a ocupat cu montajul steagurilor, l-aș fi dat jos fără să cer voie nimănui. 

zr02

 

2. Tot azi am decis că nu mai calc în viața mea în Selgros. Au fost o droaie de întreprinzători care au avut tarabe cu de-ale gurii în zona manifestației dedicate Zilei Naționale, dar nimeni n-a fost atât de cinic, în afara acestor retailisti disperați, încât să dea steaguri și baloane altfel decât tricolore. Pe subiectul Selgros o să revin, zilele următoare.

zr03

 

3. Am mai scris despre asta. Nu cred că ofițerii Armatei Române pleacă la luptă cu încrederea că pot câștiga, atâta timp cât sunt transportați cu această relicvă. Pentru cine nu știe, vorbim despre un autocar Roman, modelul 112, fabricat în 1977. Da, elita armatei române, membră NATO, se dă cu o mașină veche de 38 de ani. Iar sticker-ul ăla cu Coca-Cola îmi arată că nu sunt bani nici de-un parasolar....

zr04

 

4. Toti militarii prezenți, indiferent de armă, păreau stresați. Băiatul ăsta, însă, părea și foarte obosit. Și mi-am adus aminte cum sunt frecați aiurea, toată ziua, motocicliștii poliției, de toți politrucii, dornici să ajungă mai repede la amante, cârciumi etc. Cum a murit amărâtul ăla, in București... Mi-a fost milă de el, cumva....

zr05

 

5. Nu vă imaginați cum i-a vorbit acest om jandarmului, care lăsase copiii în față, să vadă defilarea mai bine. Pentru el, copiii nu erau copii, ci alți oameni care erau lăsați unde el n-avea voie. Și urla poezia aia cu ce pula mea... Dacă eu eram jandarmul, îl lăsam fără dinți....

zr06

 

6. Din nou, o dovadă că ne doare-n cur de Armată. Aro, frate?! La 20 de ani de la oprirea producției acestei mașini concepută cu încă 20 de ani în urmă, Armata încă are mașini Aro?! Chiar nu se găsesc bani pentru niște Toyota Hilux, cum are ISIS, cu miile? Pe bune, țara asta nu poate cumpăra măcar o sută de mașini de teren sau camionete robuste?!

zr07

 

7. Mi-a plăcut foarte mult de tipul ăsta, cu afișul lui. Nu mi-a plăcut că s-a lăsat doborât de indiferența celorlalți și că l-a strans rapid. Să crezi atât de puțin într-o idee mi se pare destul de trist.

zr08

 

8. E atât de greu? Pe bune, costă doar vreo 50 de lei pe zi să închiriezi o toaletă....

zr009

 

9. Prea mică porția de fasole. De ce o singură felie de pâine? Și prea nemiloși organizatorii. Înțeleg că trebuia să fie ordine, să nu dureze mult, dar nu poți urla la un bătrânel "Haideee, mișcă-mișcăăăăă. Hai, tataie, că nu stăm după tine, ia farfuria aia și la revedere!". Pe bune? Adică, îi cinstim pe bătrâni sau îi necinstim?

zr10

 

10. Au trecut doiș'pe ore de când am întâlnit-o și încă îmi e gândul la ea. Am găsit-o dimineață, la ușa blocului. "Nene, îmi descui și mie ghena?". Am descuiat și am plecat, grăbit, la ale mele, după care mi-a explodat creierul: "Frate, copilul ăsta mănâncă din gunoaie, de Ziua Națională!!!". M-am întors, am găsit-o cu maică-sa, care s-a ferit de aparatul foto cum mă feresc eu de maneliști. Am tras un cadru, de la distanță, și m-am dus la treabă. Acum mă gândesc cum a fost Ziua Națională pentru fetița asta. Și ce dracu' fac dacă o mai întâlnesc, vreodată, în locul în care ea găsește mâncare printre chestiile cărora eu le spun gunoi

zr01

 

UPDATE - Șapte zile mai târziu: am găsit fetița. Pe maică-sa o cheamă Ionela Iorga și nu are telefon. Locuiesc toți (mai există trei copii, nu și un tată) pe strada Fabricilor nr. 6, în cartierul Mimiu din Ploiești.

ian

Citeşte mai departe ...

undeva in fotografia asta e o poveste

Ce avem noi aici? Avem asa: inscriptia "ieftin si bun" in fundal, o femeie supraponderala care se uita dupa o bunaciune, bunaciunea care se uita dupa ceva/cineva si un bmw parcat. Adica toate ingredientele unei povesti urbane a carei intriga mi-e lene, deocamdata, s-o schitez. BIne ca am facut poza, sa-mi aduca aminte, cand o fi sa ma apuc sa scriu.
Citeşte mai departe ...

drogata

O fetita sare coarda pe strazile Ploiestiului.

Nu are telefon, deci nimeni nu a aflat ce face, si din ce-mi dau seama, nu si-a dat cu nici un produs profesional pe par, desi are deja 10 ani. 
Suspect. Foarte suspect. 
Cred ca e drogata.

Citeşte mai departe ...

Cum am trucat fotografia cu McDonalds

Am făcut niște fotografii, de Ziua României, pe care le-am grupat într-un fotoreportaj. Peste 40.000 de oameni l-au văzut, în 24 de ore. Printre ei s-au strecurat și câțiva adepți ai teoriei conspirației, dar și oameni de bună-credință, care mi-au spus, mai delicat sau mai brutal, după caz, că am ceva cu Mcdonalds și că am trucat poza ca să obțin un anumit efect editorial.

N-am trucat-o, mă! N-am trucat o fotografie în viața mea! Și tot citesc de ieri mesajele pe tema "ce-ai făcut cu poza aia, că nu e reală" si mă distrez de minune. Astăzi, însă, m-am și prins care e problema cu fotografia.

 

Principala acuzație a fost că n-aveam cum să fac o fotografie pe Bulevardul Republicii și să prind in cadru fațada Hotelului Central, care e orientată spre nord-est. De fapt, cei care ma suspecteaza ca aș fi trișat nu știu că hotelul are două firme luminoase: una pe fațadă, pe care o știu toți, și una pe care n-au observat-o, pe latura de nord, dinspre Winmarkt.

maco2

 

A doua acuzație este că nu aveam cum să fac o fotografie după colț, pentru că Galeriile, Winmarkt si hotelul sunt perfect aliniate cu Bulevardul Republicii și trebuia să nu pot vedea nici macar latura de nord a hotelului. Greșit din nou. Toata clădirile care succed hotelului, pe acea direcție de ... privit, sunt retrase 5-10 metri de la aliniamentul hotelului. În plus, Bulevardul Republicii și Bulevardul Independenței, care formează axa sud-nord a Ploieștiului, nu sunt rectilinii, așa cum pare. Bulevardele formează un unghi pe care nu-l sesizezi ușor de la sol, din cauza sensului giratoriu de la Catedrală. De sus, insă, se vede perfect.

maco1

 

A treia problema sesizata: cum de se vede asa clară firma hotelului, de la distanță mare, desi nu am făcut focus pe ea? E, uite că se vede... Dimineața, aerul e mai curat, mai transparent, iar iarna e mai limpede decât vara. Puteți verifica informația asta la orice fotograf cu experiență. De 1 decembrie am avut condițiile perfecte pentru o fotografie la mare distanță: soare și frig. Al doilea motiv este că am folosit un teleobiectiv, de 300, care are distanța focală mai mare și mi-a permis să am un fundal mai clar decât dacă m-aș fi dus cu 50-ul să trag cadrul de la doi metri. Cu tele-ul ăsta, pot să mă urc într-o zi geroasă și senină chiar pe Hotel Central și să fac fotografii la 70-80 de kilometri, crestelor înzăpezite ale munților.

 

Am fost suficient de clar? Da? Bine. Atunci mai uită-te o dată la fotografie, te rog. 

zr02

E reală sută la sută. N-am photoshop pe laptop, urăsc prelucrarea foto și NU TRUCHEZ POZE! :)))

In decembrie, sustin doua workshop-uri de fotografie cu telefonul, in Ploiesti si Bucuresti. Ai toate detaliile AICI.

Citeşte mai departe ...

Romania la moastele Sfintei Parascheva - FOTOREPORTAJ

Ma duceam la un amic, care avea nevoie de niste fotografii cand mi-a taiat calea o babuta cu bratele pline de flori. Am franat cu greu, am injurat-o in gand, urmarind-o cu privirea si abia atunci am vazut multimea care astepta in fata bisericii. Aaa, azi e cu sfanta.... Vad tineri si batrani, saraci si bogati... Mixul perfect, asa ca parchez. O sa intarzii 15 minute, aia e...

cv01

 

Inca mai faceam fotografii de control cand am vazut, pe afisajul Nikonului, o pata prea rosie acolo unde ar fi trebuit sa fie buzele batranicii. "N-am facut albul cum trebuie", mi-am spus, si m-am uitat spre batranica. Facusem albul bine, femeia "purta", la biserica, cel mai ingrozitor ruj din lume.

cv02 

 

La altarul din curte, lume pestrita. Prind un cadru de concurs, am senzatia ca fotografiez in curtea unui penitenciar..

cv03

 

Dau sa intru in biserica si-l vad pe pustiul din colt. Scrie chinuit, pe genunchi, un acatist. In lumina aia si cu peretele ala nezugravit de ani de zile arata extrem de trist. Pun pariu ca nu scrie despre "succesurile" lui...

cv05

 

Intru in biserica, si ma izbeste aglomeratia de la "magazinul" din colt. Preturile sunt socante, cea mai de rahat cruciulita din plastic e cinci lei. Si se inghesuie fix oamenii aia care cred ca o paine de 80 de bani e scumpa.... 50 DE LEI O CRUCE CAT PALMA????

cv04

 

Intru si trag cateva cadre. Sunt cu tunul, lumea ma observa imediat. Ma observa si unul dintre preoti, care se uita nelinistit la mine. Am facut stiri aproape 20 de ani, recunosc privirea de panica-panica, si-mi promit un tur si in curtea din spate a bisericii...

cv06

 

"Sa facem loc, oameni buni, ca jandarmii sa scoata coliva din biserica...", se aude in boxe vocea unui preot. WTF?! Cum e posibil sa faci asa ceva? Baietii sunt in uniforme, nu-s chelneri... Dar miracolul se produce. Ies doi jandarmi cu o tava de coliva. Si inca doi, cu inca o tava. Si inca doi. Tavile sunt imense, n-au loc prin porti, de unde dracu' snobismul si grandomania asta intr-o biserica....

cv07

 

Slujba s-a terminat. Oamenii se foiesc si se pregatesc de asaltul final: coliva si vin. Cateva femei taie coliva. Nu stiu de ce, mi se pare extrem de sinistra decuparea capului icoanei desenate pe coliva...

cv08

 

Ma duc in spatele bisericii si gasesc motivul ingrijorarii preotului. Un ML d-ala nou, de peste 100.000 de euro. "Da, i-a ajutat cuvioasa...", mi-am spus, cu gandul la pustanul din hol. Doua zile mai tarziu, primesc informatia ca limuzina nu e a preotului, ci a unui deputat de Ialomita, venit sa "deguste" moastele de la Ploiesti, ca-s mai aproape decat cele de la Iasi. Cum a ajuns un schelet sa se "sparga" in atatea sute de moaste, cate una pentru fiecare biserica mai rasarita - e alta discutie... 

cv09

 

Ajung acasa, descarc pozele si pot citi, in sfarsit, ce scria pustiul ala amarat in acatist. "Doamne, ne rugam catre tine, se roaga Cristian, Rica, Alexandra ajuta-ne sa ne mearga mai bine, se roaga Cristian, ma rog la tine, Doamne, sa pot vedea si eu mai bine si sa pot avea si..."... 

cv10

Am un nod in gat. Tocmai am postat poza cu Mercedesul ala țiplă de nou, al unui tip care nu-l merita, si cu care s-ar putea cumpara 0 mie de perechi de ochelari pentru o mie de copii amarati. Ala e (auto)invitatul de onoare al preotului in aceasta zi, nu copilul ala cu sufletul curat. Ceva e gresit. Pai daca toata speranta pustiului e in Dumnezeul care tolereaza asa ceva, copilul asta o sa moara orb, va spun eu....

..................................

Daca cineva simte nevoia sa-l ajute pe pusti sa vada mai bine, sa stiti ca intr-una din fotografii apare un indiciu important pentru o actiune de acest fel. Pozele, la rezolutii mai bune decat aici, sunt pe facebook. 

publicitate la ceva bun

Citeşte mai departe ...
Abonează-te la acest feed RSS
© 2019 Bogdan Stoica