S-a rupt sufletul in mine, in dimineata asta, cand am vazut stirea cu fata aia care dorea sa vada marea, pentru prima oara! Mi-am adus aminte de mama, crescuta intr-o familie saracita intentionat de comunisti, care a vazut marea dupa aceasta varsta. De vecinul meu Robert, pentru care Revolutia a insemnat libertatea de a i se aproba cererea pentru un abonament telefonic fix, cerere depusa in 1981. De cuplul ala de saraci din cartier, care face numai gemeni si nu are niciodata tot ce-i trebuie pentru toti copiii.

Exista saraci care si-o merita. Daca ai frecat-o la scoala in loc sa inveti, daca nu stii sa faci nimic cu mainile, daca bei de stingi, saracia este o medalie care TREBUIE sa straluceasca pe pieptul tau. O meriti, e a ta, iar tu esti al ei. Nu ai nevoie de ajutor si nu meriti compasiune. E perfect sa muncesti pe doi lei si sa mori in mizerie. Tu, cu saracia ta, dai sanse la prosperitate celor ce invata, muncesc, se poarta ok cu familia. Esti combustibil pentru societate, nu un membru al ei.

Dar exista si o saracie incredibil de stupida. Exista oameni care experimenteaza saracia doar pentru ca nimeni nu s-a gandit la mecanisme de validare a unor calitati certe, pe care le au. Fix in situatia asta se incadreaza fata care dorea sa vada marea. A terminat scoala cu 9.80 si-a ramas acasa, in timp ce colegii ei, care nu stiu sa scrie corect "Fratelli", rupeau litoralul in doua. A sperat ca daca ia o medie buna, cererea ei de a vedea marea va fi aprobata de parinti. Din pacate, parintii nu castiga mai mult cand copilul invata bine. Si asta nu e corect DELOC!

• ... asa cum nu e corect sa organizam licitatii pe criteriul "pretul cel mai mic", incurajand aparitia de asfalt prost si beton moale.
• ... asa cum nu e corect sa subventionam programul "un calculator cu doar 200 de euro", pentru tineri care iau numai note de 3 si 4 si folosesc calculatorul doar pentru jocuri
• .. asa cum nu e corect sa dam laptele si cornul tuturor copiilor din scoli, inclusiv celor care au acasa o cana de lapte care costa cat un ghiozdan
• ... asa cum nu e corect sa platim prost si profesorii buni, care salveaza destine, si profesorii cretini, care distrug psihic copiii
• ... asa cum nu e corect sa primeasca aceeasi alocatie si un copil sarac, si copiii lui Florin Salam

Avem atat de putini elevi buni, care reusesc sa faca fata cerintelor tot mai tampite din manualele scolare, incat ar trebui sa-i tratam ca pe niste eroi. Printre ei, sunt atat de multi copii saraci, care invata fara sa primeasca nimic ca rasplata, incat mi se pare vital sa facem ceva pentru ei. Pentru ca daca nu facem, vor crede ca educatia nu aduce nimic, ca educatia nu e buna, ca e mai bine sa fii curva, proxenet, hot, decat un elev eminent si ca iti poti atinge obiectivele specifice acestei varste - o vacanta la mare, un smartphone, o excursie in strainatate - in multe feluri, dar nu prin invatat si prin munca. Riscam sa-i pierdem imediat dupa ce i-am castigat.

Pe bune, vi se pare imposibil sa asiguri elevilor buni un program national de rasplatire a eforturilor lor? Ceva de genul "o saptamana moca la mare pentru o medie de peste 9", si care sa functioneze pe criteriul veniturilor obtinute de familie? Sau "o suta de lei pentru fiecare zecimala peste 9.50 la bac"? Toti banii cheltuiti pe asa ceva s-ar intoarce inzecit, in societate, cand copiii astia buni se vor transforma in antreprenori buni si angajati buni....

Nu mai zic ca, daca as avea un hotel la mare, as profita la maxim de copiii saraci cu note bune. I-as caza gratis, macar de luni pana vineri, si as incerca sa selectez dintre ei viitoarea mea echipa de angajati inteligenti, dedicati muncii, care sa-mi asigure prosperitatea pana la sfarsitul vietii. 

Ideea e ca nu mi se pare deloc imposibil sa ajutam oamenii saraci de calitate, in loc sa platim, aiurea, ajutoare pentru oameni saraci, indiferent daca sunt niste lepre sau nu. 

N-am stiut ce titlu sa pun acestui text. Am oscilat intre "povestea fetei care a vrut sa vada marea" si "cum e sa vezi marea pentru prima oara doar cand o sa-ti platesti singur sejurul", si mi se pare ca nici unul dintre ele nu arata, corect, cat de mare este drama din suflețelul ăla amărât de copil sărac și bun...