Intru rar in cofetarii. Nu prea ma dau in vant dupa dulciuri, si, oricum, nu prea le mananc din cofetarii. Dar imi place sa intru in cofetarii cand sunt si alti oameni acolo, pentru ca imi plac dialogurile. Cumva, romanii au decis sa nu fie atenti niciodata la denumirile prajiturilor sau la retetele lor. De aici, zeci de replici amuzante...

Acum, cred ca s-ar putea scrie o carte despre denumirile prajiturilor din cofetarii, despre cum le citesc oamenii de pe etichete, sau despre cum le comanda:

• n variante ale amandinelor: amantine, anatine, ametine...
• dati-mi si mie o Laura
• as dori una cu paine mai multa, ca mi-e foame
• de-aia asa cu sosul ala rosu nu aveti si cu ciocolata?
• aveti prajituri cu mec (in loc de mac)?

Pana ieri, amintirea mea favorita era cea dintr-o cofetarie micuta din Campina, de langa piata, unde o fata de 12-14 ani a intrebat daca au prajituri cu cookie. Azi, insa, o pereche de tineri mi-a dat lovitura intr-o cofetarie de pe Republicii:

- O trilogie simpla si una cu banane. Ba nu! O acapulco si o bercolade!

M-am simtit ca in Las Fierbinti, pe cuvant...