Imagineaza-ti urmatoarea situatie: esti la ultima masa, pe ultimul scaun, intr-o sala unde are loc o nunta cu 500 de persoane. Pe usa intra X, pe care vrei sa-l cunosti. Treci cu greu de cei 498 de nuntati dintre voi, te duci la X, intinzi mana, spui cum te cheama, apoi regulamentarul "imi pare bine", si pe urma te duci la masa ta, pe scaunul tau. Pe bune, cat de sanatos/sanatoasa la cap crezi ca pari? :))

De vreo luna, dau iar accept la cererile de prietenie de pe Facebook. Nici eu nu stiu de ce, sincer. Probabil m-am plictisit de cei 300 de prieteni cu care ramasesem dupa ce am facut marea curatenie. Plus ca atunci cand vad o moaca fotogenica, sau niste poze reusite, devin curios ca o pisica...

Ma rog. Deci, am acceptat vreo 50 de cereri. Nu pot mai mult, pentru ca am si eu un disordăr: vreau musai sa văd cine e ăla/aia care vrea sa ma cunoasca. Asa ca deschid profilul, ma uit, accept sau nu si merg mai departe. Ori, chestia asta mananca timp, pe care nu-l am. Si aici vine faza. Opt din zece initiaza imediat dupa accept o conversatie, si opt din zece conversatii incep cu "multumesc pentru accept".

Ce-aveti, mă?

Nu suntem la o nuntă. Nu e nevoie să fii politicos, chiar dacă apreciez că nu eşti nepoliticos. De ce iti bati capul atata? Si daca tot ti l-ai batut, altceva n-ai de spus? Doar "multumesc"? Ai fost la nunta de mai sus, sau cum? Acceptarea unei prietenii pe Facebook nu e ceva pentru care trebuie sa multumesti. Nu suntem la casa regala, sa multumesti pentru onoarea de a... Ala/aia care au acceptat cererea au motive la fel de serioase ca ale tale. Sau, dupa caz, la fel de superficiale. Si de unde chestia asta, cu trimis mesaje la orice ora? Daca urmeaza sa-mi ceri prietenia, apoi sa-mi trimiti un mesaj cu "multumesc pentru accept", si dupa aia te transformi intr-un morman de poze din lista mea de prieteni, mai bine te lasi pagubas. N-am nici o problema cu interactiunea, daca discutam chestii smart, proiecte misto, fotografie sau idei crete. La prostie am insa alergie. Si fix asta-mi sugereaza mesajul ala tamp ca un "sarbatori fericite!" urmat de o tacere de ani de zile.

Pe scurt: nu ai de ce sa-mi multumesti. Nu-s vreo vedeta, sau vreun geniu. Se poate sa descoperi ca avem pareri diametral opuse despre un subiect la care tii, si sa regreti ca ai inceput "relatia" noastra atat de politicos.

Acum ia-ti o carte de aici si taci.

Nu pentru ca as avea secrete periculoase in telefon si mi le gaseste DNA interceptandu-mi convorbirile. Nu pentru ca as avea vreun sex-tape in camera roll si mi-e frica sa nu-i dea share Zuckerberg. Nu pentru ca mi-e frica de masonii din spatele Facebook care vor sa-mi fure sufletul si sa-mi fure bicicleta. Ci pentru ca Facebook Messenger mi se pare inutil, atata timp cat pot avea conversatii de tip chat, pe Facebook, in browserul de net de pe telefon. 

Da, dar mai piuie telefonul asa dragalas? Nu. Nu mai piuie deloc. Si asta e bine, conversatiile pe Facebook nu fac decat sa-ti distraga atentia, in general, cand lucrezi, cand conduci, cand discuti cu cineva. Messenger-ul, in general, e noua mica mare porcarie aparuta cand a murit chatul de pe yahoo.

Si stiti ce? Dezinstaland FM-ul, n-am pierdut nimic. Oamenii care pot avea nevoie de mine urgent au deja numarul meu de telefon. Iar restul pot sa astepte pana am chef sa ma uit daca ma cauta cineva. 

Si inca ceva: stiati ca fara Facebook Messenger, bateria de doi lei a iPhone-ului meu rezista un pic mai mult? 

...............

Daca vrei sa comentezi ceva la acest text, intra AICI.