Avem dreptate sa injuram, in zile ca asta, in care abia ne taraim in trafic, intarziem peste tot si nu reusim sa ajungem in toate locurile in care ne-am propus. La noi, firmele de deszapezire iau banii pe contracte umflate, sau plimbandu-si masinile cu lama sus, iar adevarata deszapezire o fac fie armata, fie oameni curajosi care au neaparata nevoie sa se deplaseze.  Si in fiecare iarna, ne uitam cu invidie spre tarile in care drumurile sunt negre oricat ar ninge, iar reculul in economie al unor astfel de zile este insignifiant.

Pe de alta parte, nu doar statul nostru nu face ce fac alte state. Nici noi n-o facem. Desi stim, de fiecare data, cu o zi, doua inainte, ca natura o sa faca urat, nu ne facem lectiile. Nu ne cumparam, in avans, cate ceva de mancare si niste apa. Nu ne platim facturile in avans, nu ne reface programarile. Nu ne pregatim masinile conform prognozei meteo, nici macar in sensul de a mai pune, sa fie acolo, 10 litri de benzina in rezervor. Iesim din casa fix ca in fiecare zi, abordam senini rutele obisnuite, iar dupa aia ne apuca nervii: ca n-am ajuns, ca n-am facut, ca pe ma-sa cu X si cu Y. Vrem confort in trafic, dar nu ne-am muta masinile, ca afara, cand se deszapezeste. Vrem asfaltul negru pe orice strada, straduta si alee, dar n-am accepta oprirea circulatiei, tot ca afara. Nu ne curatam trotuarele, nu ne dam jos turturii, ci bombanim permanent ca suntem agresati de statul caruia ii dam taxe degeaba.

Iar seara, la sfarsitul unei astfel de zile, ne inveninam singuri, la televizor. Nu exista stire fara ceva care a mers prost, si nu exista localitate fara cineva care a avut de suferit din cauza “iadului alb”. Jurnalistii tv ingheata pe niste drumuri uitate de dumnezeu, de unde someaza autoritatile de cine stie unde sa ajunga “macar cu apa si conserve” in cate o localitate “izolata de nameti”.

De parca in localitatea aia nu mai exista nici un magazin, iar oamenii isi cumpara cate putin, in fiecare zi.

De parca nimeni din localitatea aia nu mai are nimic din porcul de craciun, iar inanitia ameninta sute de oameni.

De parca sa fii diabetic inseamna sa-ti cumperi zilnic ce-ti trebuie, iar ziua asta nu te lasa sa ajungi la farmacie.

Astept cu interes si cu optimism o iarna in care sa ne dovedim mai destepti decat statul nostru prost si aproape inutil pe timp de iarna. Astept sa vad o stire, la tv, cu o comunitate in care trotuarele sunt bec, iar strazile sunt pline de zapada. Astept sa vad un semn de inteligenta si de spirit comunitar care sa nimiceasca, din fasa, orice incercare a statului de a se justifica pentru jalnicele masuri de deszapezire. Pentru ca acum, statul se poate dezvinovati foarte usor aratand fix spre noi.

- aparut pe www.psnews.ro 

Iaşi-ul, un oraş de 320.000 de locuitori, a rămas fără apă caldă şi va rămâne şi fără căldură dacă Primăria nu achită datoria de 75 de milioane de lei, adică aproximativ 16 milioane de euro.

Ploieştiul are o populaţie de 230.000 de locuitori şi o datorie la Dalkia de 7 milioane de euro. Sfatul meu: faceţi o baie, cât se mai poate. Şi rugaţi-vă.