șapte chestii scumpe pe care să ți le cumperi în 2020

Scumpe adică nu-s cinci lei bucata, să ți le iei cu banii de cafea. Ideea e că de fapt nu-s scumpe, își merită banii cu prisosință. Nu e o lista de recomandari pentru care am primit bani. Nu e genul ala de text. Sunt oameni, locuri, lucruri pe care le am, le-am testat/consumat si le pot recomanda in cunostintă de cauză. 

1. Tablourile de la Galeria Alexandra's. Galerii de artă sunt multe, dar ăsta e singurul dealer de artă serios pe care-l cunosc. Fără fente, fără falsuri, fără fantome în acte. Cumpărați artă, că-i crește valoarea, nu ca tâmpeniile de la Ikea sau Zara Home, care a doua zi după achizitie fac cinci lei pe olx. Plus că e de porc să ai gresie de 3.000 de euro sub mobilă si printuri china de cinci lei la vedere pe perete.  

2. Serviciile stomatologice Officedent. De departe cea mai bună clinică din Ploiești si mai bună decat 90% din clinicile din București. Șase cabinete. O droaie de doctori. Scule de-ți crapă capul. Sunt atât de buni încât au făcut din dinții mei împrăștiați de-am'pulea prin toata gura, neduși timp de 40 de ani la dentist, ceva ce seamănă foarte bine cu un gard drept. 

3. Bijuteriile etnice românești de la Salba Mariei. Românești, da? Făcute manual, aici, nu de o mașinărie stupidă operată de un copil necăjit, din Asia. Cu simboluri care te reprezinta, nu cu mantrele pulii scrise la mișto de un chinez beat.  

4. Pantofii din lână de la Giesswein. Da, din lână. Cei mai buni, comozi și mișto pantofi din lume. Dacă ghisvainii mei ar ști să facă și pilaf cred că i-aș și fute, de mult ce-mi plac. 

5. Fructele de la mare de la Akua Garden. Eu nu halesc asemenea mizerii, dar toți oamenii pe care i-am dus acolo au zis că-s bune ca pilaful meu preferat. 

6. Nisipul de litieră de la Enviro Naturals, făcut din zeolit, un material natural atât de mișto încât știința nu-l poate reproduce. Zero miros de pisică. 

7. Tabăra de business Start-Up Your Life. Face bine când visezi la o afacere. Adică te face să nu pierzi bani ca boul.  

Nu în ultimul rând, vă recomand ca în 2020 să anuntați politia cand cineva vă vinde argint tibetan, să nu cumpărați dulciuri copiilor, să mergeți la vot si să citiți. Cititul face bine

Citeşte mai departe ...

o salba pentru fiica mea, va rog

M-am topit azi, la serbare, cand am vazut-o pe fiica mea, la serbare, imbracata in costum popular. Nu-s un mare fan al muzicii populare, nu am nici o strachina de lut prin casa, dar azi eram in filmul ala, cu "ce misto e costumul popular romanesc".

Si uitandu-ma la alta fetita, careia maica-sa ii agatase de gat niste margele roz, de plastic, mi-am dat seama de ceva: toata lumea vorbeste de traditii, de simbolurile costumului popular, dar nimeni nu vorbeste despre salba. Salba de galbeni sau de arginti, de la gatul fetelor de maritat. 

Si mi-am propus, pe loc, sa-i cumpar, fiicei mele, o salba. 

Deocamdata, n-am reusit. Ciuciu salbe de vanzare, ciuciu informatii. In acest moment, salba romaneasca e mai degraba un mister decat o traditie. 

Ne-am inteles, da? Daca are cineva o salba de vanzare sa ma caute. 

******

UPDATE: am scris textul asta in 2011. L-am cautat in 2018, sa adaug aici, ca cineva a salvat salba romaneasca de la extinctie. O tipa si tatal ei, care au pornit proiectul Salba Mariei.

Citeşte mai departe ...

care-i faza cu bijuteriile din argint de pe blog

Nu, nu m-am apucat să fac bijuterii. Nu, nu iau comision din vânzările acestor bijuterii.  Eu sunt doar promotorul unor lucruri care mi se par senzaționale. 

Totul a plecat de la o brățară pe care am primit-o. Era/este doldora de semne și de simboluri pe care - deși sunt cumva interesat de domeniul ăsta, nu le știam. Am aflat cu stupoare că un semn îmi simboliza fiica, altul - meseria, că unul vorbește despre statutul meu social... până și alternanța culorilor era un mesaj codificat care mă reprezenta. A trecut mai bine de un an de atunci si incă o port cu plăcere.  O port și acum, cand scriu. 

brr

Practic, port codurile sută la sută românești, ce mi se par cu mult mai misto decat toata simbolistica orientala. Din pacate, simbolurile astea au avut însă defectul de a fi foarte frumoase, asa ca nimeni nu le-a mai cercetat cu atenție, așa cum nimeni nu e interesat de IQ-ul Monicăi Bellucci. Asta desi sunt peste tot: pe ia românească, pe perdelele bunicilor, în covoarele și ștergarele vechi, pe bâtele ciobanilor și pe stâlpii prispei. E foarte misto sa descoperi ca, spre deosebire de alte popoare, românii nu au făcut artă doar cu simboluri colorate, ci si-au scris propriile vieți, meserii și destine în ea. Trist este ca puțini mai știu să citească aceste coduri. Partea buna este ca acum, cineva nu numai că le citește, dar le traduce și adaptează pentru noi, profanii. Rombul e perimetrul crucii crestine, adica familia, unghiurile ascutite sunt ape de munte, dungi negre inseamna pamant bun, etc. 

Atelierul de bijuterii Salba Mariei se ocupă fix cu asta: cu aducerea în prezent a unor coduri și simboluri vechi, într-o prezentare ce pleacă de la salba, prima bijuterie româneasca (nu apartine romilor, asa cum gresit se crede) și merge cu inspiratia până la bijuteriile casei regale a României. Bijuteriile sunt lucrate în argint pentru că străbunicii noștri nu prea purtau aur, considerand că atrage invidia și crima, pe când argintul era considerat aducător de noroc și sănătate (cumva, și asta mi se potrivește). Toată manopera se face manual, ca acum o sută de ani, iar trademark-ul atelierului este că se lucrează doar cu monede românești autentice din argint, nu cu replici, panarame, căcaturi aduse din China. Din ce știu eu (corectează-mă dacă greșesc), Salba Mariei este singurul creator de bijuterii etnice românești, adică ceva fabulos într-o piață plină de "atârna-ti de gât acest simbol indian al pulii mele", si de "mantra ascunsă în acest căcat din Thailanda te va feri de șoareci", plus mizeriile toxice din falsul argint tibetan. 

Înțelegi, acum, sper, de ce bijuteriile astea sunt pe blogul unui opozant al consumerismului și plasticului vândut ca prețios, pasionat de istorie și de lucruri vechi, fix lângă cărțile Străbunicii. Și de ce ți le recomand. Iar de scris acum despre ele scriu pentru că acum ai cea mai avantajoasă variantă să le obții/porți/faci cadou. Până de Crăciun, dacă îți cumperi două bijuterii, la cea mai ieftină dintre ele vei achita doar jumătate din preț.

Despre brand o să găsesti mai multe pe facebook si pe instagram, in relatările KudikaRomaniaTVWall-Street.ro. Bijuteriile sunt toate aici, pe bogdanstoica.ro/shop/bijuterii

Închei urându-ți un weekend fără proști.  Să ne vedem/auzim cu bine. Iar dacă știi vreun creator de autentic românesc de tipul ăsta, care aduce in prezent ceva pierdut in istorie, te rog să-mi scrii. As fi onorat ca pe blogul asta sa fie si mai multe lucruri cool decat sunt acum, indiferent cine le face. 

Citeşte mai departe ...

De ce nu ne purtăm ca americanii de ziua naţională?

Chiar aşa, de ce? Că eu unul, să mor, m-aş purta: m-aş face muci cu un joben tricolor pe cap, încercând să-mi apuc de fund perechea, care poarta un sort mulat, având imprimate pe cur moacele tuturor domnitorilor români. Aş face asta la sfârşitul unei zile în care niste copii ar încerca să câştige un laptop sau o bicicletă la un concurs de istorie locală, şi numai după ce am cântat "noi suntem români" şi alte cântecele de-astea, la un show cu toţi muzicienii români celebri originari din Ploiesti. Ar fi la fix şapte zile de la debutul zilelor Ploieştiului, un festival care începe cu defilarea autobuzelor RATP convertite în care alegorice şi care continuă în magazine cu promoţii la produse fabricate local şi cu multinationalele prezente în Ploiesti derulând campanii umanitare, donaţii şi sponsorizări. Ar fi ziua în care aş fi bucuros că s-au terminat concursurile radio pe tema legendelor Ploieştiului, competiţiile de Fotbal de Maidan, excursiile la Dumbrăveşti (leagănul dac al Prahovei), programele gratuite şi non-stop la muzee, crosul pensionarilor şi competiţia Miss Tricouri Udate de Moş Ploaie, fondatorul oraşului.

Asta nu se va întâmpla probabil niciodată cu oligofrenii care ne conduc. De 20 de ani, toţi primarii Ploieştiului s-au dovedit la fel de incapabili în încercarea lor de a serba Ziua Naţională. De fapt, n-a serbat-o niciunul; doar au bifat ziua la "realizări", punând câte un cretin să sune trei preoţi, garnizoana şi fanfara. Nimeni n-a simţit nimic Ro, şi nici dorinţa de insufla altora patriotismul. Că na!, când s-o învăţ pe M ce e patria, de Crăciun?!

Si e la fel in fiecare an. Festivităţile încep cu blocarea traficului in centrul orasului. Timp de 22 de minute, nişte preoţi îngâna o litanie din care nimeni nu înţelege nimic: soldaţii încremeniţi în "pentru Onor!" bat mărunt din dinţi, copiii plâng de plictiseala, babele se încurajeaza cu un "hai că acuş vine şi fasolica fierbinte", batraneii beau pe furis din tuica din punga, iar oficialii isi butoneaza telefoanele. Urmeaza zece minute de discurs complet rupt de realitate, despre onoare, demnitate şi patriotism, vorbele curgând bizar de fluent din gura unor oameni care fură şi mint în fiecare zi. După care are loc o paradă cu nu mai mult de 10-15 maşini cu girofar, şi apoi - ceea ce eu consider o gafă - pomana cu iahnie de fasole. Nu ştiu ce vi s-a povestit vouă despre ploieştenii care se distreaza de Ziua României, dar mie mi-ar fi ruşine până la lacrimi să-mi văd părinţiii bătându-se pentru un blid de hrană,sub obiectivele avide ale televiziunilor. Aş simţi că sunt mult prea departe de ei, de n-am putut să le asigur un meniu care costă maxim 5 lei de persoană.

Nu cumva ar fi fost mai interesant să găsim nişte nepoţi ai celor care au murit pentru România, să ne spună întâmplări amuzante, umane, cu eroii din familiile lor? Pe cine dracu' interesează ce spune prefectul despre Ziua Naţională?

N-ar fi fost ok ca în loc de fasole dată de pomană, fără discernământ, să se asigure masa asta doar săracilor, la ei acasă, să le rămână măcar demnitatea neatinsă? Nu era mai frumos ca primăria să cumpere 60.000 de steguleţe, pe care noi să le punem la porţi, geamuri, parbrizul maşinilor? Nu merita să aducă cineva în centrul oraşului 100 de elevi de la Liceul de Artă si sa le dea un ban ca să ne picteze tuturor pe obraz tricolorul? Sa vedem pe strazi ii si salbe, nu paltoane negre de politician?

Ar fi costat mai mult, dar ar fi meritat. Am fi simţit că ţara asta ne aparţine, şi că de ziua ei, ne tratează frumos. Aşa, am văzut din nou că ţara noastră e ţinută prizonieră de nişte oligofreni care o tratează ca pe Cenuşăreasa: i-au luat şi averea, au şi trimis-o la munca de jos.

dacă ți-a plăcut să citești asta s-ar putea să-ti placă și cărțile, decoratiunile si bijuteriile din argint "pe bune" de pe

https://bogdanstoica.ro/shop

Citeşte mai departe ...
Abonează-te la acest feed RSS
© 2019 Bogdan Stoica