#colectiv în publicitate. ce urmează? "dumnezeu preferă samsung?"

Abia îmi golisem mintea de gafa monumentală făcută de samsungăriciul ăla care a zis că tabletele sunt mai importante decât toaletele în școlile din România. Omul și-a tras singur una bucată retractare declarație, după ce a apărut textul ăsta, iar eu m-am calmat. "Uite, mă, că omul nu e complet tâmpit", mi-am spus, și mi-am văzut de ale mele. Viața, însă, a decis ca această zi de miercuri să fie memorabilă.

Am o prietenă care a pierdut nouă prieteni în #colectiv. Nouă, nu unul, nu doi. Eu n-am pierdut pe nimeni și tot mă încrunt aiurea când vine vorba de copiii ăia, uciși de indiferența politicienilor și de lăcomia a trei cretini care dețineau clubul. Ei bine, ce șanse erau ca fix această prietenă să primească un email în care o companie se folosește de tragedia #colectiv ca să-și facă reclamă? Zero, ai zice. Ei bine, nu. Sută la sută!

  • Subject: Daune record de peste 212 milioane Euro in cazul incendiului de la Colectiv
  • Focul va poate devasta viata, nu doar afacerea sau casa! Va dam cateva exemple: au fost solicitate daune record de peste 212 milioane Euro in cazul incendiului de la Colectiv!  (...) Spuneti STOP indiferentei! Sistemul antiincendiu B______ e cea mai economica optiune. (...) Daca gasiti un Sistem antiincendiu mai economic, va dam de 3X diferenta!

Prietena mea a sunat la firma care vinde nenorocitele alea de sisteme anti-incendiu. A fost politicoasă când a întrebat dacă nu li se pare prea mult să folosești o dramă ca să vinzi. I s-a răspuns, la fel de politicos, că genul ăsta de nuanțe nu sunt importante într-o firmă de vânzări.

Mda. Niște amatori. Puteau să o facă mai subtil. Pula mea, mie mi-e de ajuns să mă uit la un extinctor ca să mă ducă mintea la #colectiv. Nu era nevoie de emailul ăla nesimțit, mai ales dacă sistemul B____ e atât de bun.

Pe de altă parte, era normal. România a ajuns țara vânzărilor nesimțite. Și ăla de la Samsung tot la vânzări se gândea când a spus, ca un nesimțit, că nu e așa important că ăia micii de la țară se cacă la wc, în fundul curții. Alina Gorghiu tot la vânzări s-a gândit când a făcut voma aia de spot cu copilul căruia îi spunea că o să-i fure pesediștii sandwich-urile, tipa vinde PNL, pentru ea e importantă doar cota de piață a produsului, nu mijloacele prin care ajunge la ea. Nesimțitul de Năstase a vândut Petrom-ul pe doi bani, nesimțitul de Băsescu a vândut flota pe degeaba, nesimțitii de la CNA permit Cetelem să vândă credite scumpe cu spoturi de căcat în care comisionale uriașe sunt scrise mic... Toți ăștia mari, importanți, din România, vând ceva, ca nesimțiții. De-aia mi se pare cumva logic că o tragedie cum a fost cea de la #colectiv a ajuns doar un vector de vânzări pentru o firmă care vinde ceva...

Prima firmă din România care a introdus tragedia #colectiv într-un email publicitar, descris mai sus, se numește Rotronic și vinde pe rotronic.ro sisteme anti-incendiu, laptopuri, imprimante, televizoare și multe alte chestii. Eu n-am să cumpăr de la ei nimic, niciodată. 

cumpără de aici sisteme #colective anti-nesimțire. apasă. apasă. apasă.

Citeşte mai departe ...

Samsung S7 - prima impresie

Mi-au curs balele tot timpul la camerele foto de pe Samsung, deși am fost extrem de mulțumit de iPhone. Până anul ăsta, când m-am jucat un pic cu un Samsung S7 și mi-a picat fața cât de bine se mișcă. Așa că n-am ezitat să zic da când a apărut ocazia să iau unul. Ieri l-am primit. Culmea, fără bucuria aferentă unui lucru pe care ți-l dorești. Stai, să-mi fac cont pe Android, să copiez conținutul de pe iPhone, să configurez emailuri, aplicații, spanac pansat, să vezi ce umblu o lună cu iPhone-ul după mine ca agendă....

Pentru că azi m-a murat o ploaie de senzație și a trebuit să ajung acasă să mă storc, m-am apucat de proceduri. În scârbă, cu atitudinea e vineri, hai că până luni am timp să găsesc pe net toate articolele cu sfaturi și să-mi fut la cap toți prietenii cu Samsung...

  1. Să-mi aflu parola la contul de gmail a durat două ore. Vina mea. Era notată pe o hârtiuță, pusă într-un teanc cu un milion de hârtiuțe. Boul de mine nu s-a gândit niciodată la verificare în doi pași, cu sms... Până azi.
  2. Să fac un cont pe icloud și un backup agendă/poze/mesaje a durat încă trei ore. Eu, cu paranoia mea, să am datele pe net!? Never! 
  3. Să pornesc Samsungul S7, să instalez TOT și să mut tot conținutul din iPhone - 20 de minute. Jur. Telefonul ăsta pare făcut pentru cei care migrează de la Apple.

Ce vreau să vă zic este că dacă vă mai spune cineva că Androidul e aiurea și că Samsung are comenzile anapoda, să-l futeți în gură. Minte. Eu nu-s bun la tehnologie, nu-s fan Samsung, nu-s fanul tehnologiei și încă mă consider virgin în Android. Dacă și unul ca mine s-a descurcat....

publicitate

[Samsung S7 - a doua impresie] 

Citeşte mai departe ...

Samsung S7 - a doua impresie

L-am primit joi si l-am pornit si activat vineri. S-a descărcat complet duminică, dar e irelevant, pentru că eu fug in weekend de telefon cum fug tehnocrații de masurile de bun simț. L-am încărcat complet, iar luni dimineață l-am băgat în pâine în regim de măcel. Adică i-am lăsat wireless-ul pornit, am setat la maxim contrastul la ecran și am sunat pe cine a vrut pula mea, de câte ori a vrut mușchiul ei. A rezistat eroic, nefericitul, până marți, la 16.00, când ne uitam unul la altul cu suspiciune. Urma să încep predarea unui curs de fotografie cu telefonul, într-o companie, iar el îmi arăta că mai are 22% baterie. Hai să vedem care pe care îl face de căcat, i-am zis...

[Samsung S7 - prima impresie]

Două ore mai târziu, cursanții se distrau de minune, iar eu goneam pe DN1 cu 6% baterie în telefon. Dacă esșaptele consumă în jur de 7% din baterie, pe oră, cu camera foto folosită în regim intensiv, înseamnă că-l pot folosi la shooting până la 8-10 ore pe zi. Ori, nimeni nu face asta, nici măcar eu...

Am intrat în oraș la 18.30. În casă - la 19.30, că am mai avut de trecut pe la cineva. M-am dus direct în baie, de unde am ieșit, mai ușor cu două kile și mirosind a gel de duș. De pe coșul de rufe, esșaptele mă înjura de mamă. Asta face când ledul ăla clipește roșu. Dar tot pâlpâia viața în el. 2%. Dă-te'n pula mea, că ești bun, i-am zis și l-am dus la priză, să mănânce. 

Tipul din spate - repetă, te rog! Da, ești singurul care s-a prins, felicitări. Așa e, Samsung mă plătește la greu să scriu despre telefonul ăsta care este, în realitate, extrem de prost și de inutil. Așa-s eu, îmi complic viața cu produse de căcat doar pentru niște lei, ca parte a unei conspirații menită să te păcălească pe tine, tâmpit semnificativ ce ești. uite dovada.

 

Citeşte mai departe ...

Amintiri cu telefonul spioanelor, niste picioare superbe si un parfum de exceptie

Toamna lui 2010. Mai erau doua saptamani pana cand M implinea 8 ani. Isi dorea un pudrifon, un telefon disimulat intr-o pudrieră, cum aveau trei spioane mici si simpatice  din niste desene animate. In momentul ala, Vodafone vindea un telefon in genul asta, numit Modu, dar pe care n-am putut sa-l cumpar pentru ca cei de la Vodafone nu reusisera sa-i puna si un pret. Serios! Telefonul aparea in site, era expus in magazine, dar nu avea un cod in aplicaţia angajatilor. Nici jacket-uri nu aveau la vanzare, desi, in pachetul de baza, un Modu venea cu doar cinci butoane. Asa ca am cautat pe net si-am gasit un Samsung mic si roooz, o nebunie, dar comerciantul nu a reusit sa-l livreze in timp util. Pana la urma, i-am luat Mirunei un telefon mic si roz, obisnuit, dar si un set de accesorii de spionaj performant, ca sa poata afla oricand ce fac, in camera cealalta, bunica-sa sau pisica.

Cum ar veni, cu telefonul spioanelor mi-a trecut si mie, i-a trecut si ei...

Tin minte, insă, ca dupa vreo saptamana de la ziua ei, am ajuns la un congres PNL, la Palatul Parlamentului. Si ca pe randul din fata mea statea o tipa care mi-a atras atentia cu trei chestii:

  • - avea niste picioare absolut senzationale; doua, exact cum imi place mie...
  • - mirosea perfect; cand se misca și ii simțeam parfumul, uitam, pentru o secunda, unde sunt;
  • - avea un telefon cum isi dorea M: un Motorola roz, in forma de pudrieră.

Mi s-a parut deplasat să o intreb cum s-a pricopsit cu picioarele alea superbe si ce face cu ele in timpul liber. Sau ce gust are parfumul ala, consumat de pe piele, nu din sticlă. Asa ca am intrebat-o doar de unde si-a cumparat telefonul ăla. Mi-a spus ca l-a primit cadou si că ii place la nebunie. Dupa care a ras intr-un fel fermecator si si-a vazut de ale ei.

Sincer, i-am tinut minte doar picioarele, telefonul si parfumul, nu si numele. Dar am vazut-o aseara la televizor. Acum e presedinte de partid, si, cel mai probabil, va face un Guvern in perioada imediat urmatoare.

Si mă sâcâie ceva: acum, Alina Gorghiu are un iPhone in forma de pudriera, pe comanda, roz? Si ce-a facut cu acel Motorola adorabil? Ca i-as da vreo 200 de lei pe el, sa-l am ca amintire...

ce bou sunt. povestea asta merita băgată în carte...

Citeşte mai departe ...
Abonează-te la acest feed RSS
© 2023 Bogdan Stoica