cu iadul alb in gura si cu pula naturii in cur

Ați observat că avem așa, o chestie? Că mereu luăm de pe agenda publică ceva, îl asimilăm până la isterie, apoi luăm subiectul la mișto și sfârșim prin a nu învăța nimic și a nu ne schimba deloc? Hai să luăm, că exemplu, povestea cu furtunile din ultimile zile.

Știm să ne comportam în caz de furtună? Nu. Are careva dintre noi, ca obicei de consum, consultatul alertelor ANM? Avem undeva în hol, un rucsac cu o pătură, două sticle de apa, niște fâșuri de ploaie, un baton de ciocolată și o sticlă de palincă? Nu. Pentru că ăștia suntem. Dacă e să ne iei la întrebări, la spritz, suntem Bear Grylls. De fapt, suntem niște amatori în ale supravieturii.

Iar statul? Păi statul e la fel că noi. Ce, ați văzut vreo mișcare, vreodată, când a fost cod galben, roșu, de furtună sau de ploaie? S-a mai dat câte o apa minerală la coduri de caniculă, s-a mai țipat la firmele de deszăpezire la vreo ninsoare, dar în rest, băieții cu costume din clădirile statului au rămas relaxați.

Stați liniștiți, nici cureaua de transmisie dintre stat și noi nu e mai breaza. Da, de presă vorbesc. Păi în afară de “vreme caniculară” și de “iadul alb” ați văzut des la tv sfaturi, ponturi, informații utile? Băieții și-au pregătit mp3-urile cu muzică sfâșietoare și așteaptă, cuminți, înzăpezirile, inundațiile, incendiile, cutremurele și vijeliile ca să ne arate case fără acoperiș, porci fără cuțite în spate și copii fără pantofi. Prevenție? Educație? Plus valoare? Zero.

Și-acum, de când cu Timișoara, am luat-o razna. Închidem școli, demontăm panouri și chioșcuri, obligăm copiii să plece la gradinita cu geacă și cu fesul în cap in august (am văzut eu doi, intr-o dimineață, le venea să plângă, săracii...) Iar premierul a luat la trei-păzește Telekom, Orange și Vodafone, că de ce nu dau sms-uri gratis la tot poporul când se întețește vântul.

Păi e corect așa? Eu, va spun, la al 20-lea sms primit noaptea o să dau block notificarilor. Și nu văd de ce să le primească nici fii-mea, să se sperie aiurea? Când o fi meteorologia o știință exactă, o să și plătesc pentru mesaje, nu doar o să vreau să le primesc. Până atunci, însă, cu niște neica-nimeni la butoane, care folosesc niște softuri dracu' știe de cine făcute, sufăr de un deficit de încredere.

Plus că-i suspectez pe unii că fac niște bani zilele astea, pe fondul panicii. Cineva vinde în draci niște chestii, alții dau iama în păduri, după “doboraturi”. De panică asta profită fiecare comerciant de apa, conserve, lanterne, baterii, corturi, generatoare, că să nu mai zic de instituțiile publice, care s-au pus pe cumpărat, în regim de urgență, tot felul de chestii. O să revin.

Va recomand să priviți cu luciditate ce se întâmplă. Să va faceți lecțiile în ale supravieturii, să va puneți instalația electrică a casei la punct, să va strângeți tablele de prin curte și să va asigurați locuința. Să faceți un curs de prim ajutor și să va rugați copiii să nu mai abuzeze natura cum am făcut-o noi, să nu se răzbune și pe ei.

 

read my books::

w1 w2 w3 w4 w6  

Citeşte mai departe ...

Daca s-ar reincarna, Torquemada ar trebui sa se faca fotograf in Romania

De cate ori am scris ceva critic despre pesedisti, s-a gasit unul sa ma faca pedelist. Cand am scris ceva urat despre liberali, am fost facut pesedist. In schimb, cand am indraznit sa scriu ceva nelaudativ despre Monica Macovei, am fost facut prost, mercenar, comunist, securist etc. Cumva, Monica Macovei este considerata de fanii ei nu doar un politician, ci Politicianul. Miezul din Fanta. Trebuie sa recunosc ca n-a fost prima oara cand am patit-o. Sunt fel de fel de oameni, unii mai nebuni ca altii. 

Nu ma asteptam, insa, s-o patesc, recent, la fel, scriind despre fotografi. Mai exact, am scris cateva recomandari despre modalitatea in care poti alege un fotograf bun care n-o sa te curete de bani degeaba. Am dat cateva ponturi, pentru cei care sunt uneori de-a dreptul escrocati de bani. Atat mi-a fost... Un val de critici, la vedere sau in privat, mi-a cazut in cap ca un acoperis plin de cuie. Am aflat ca sunt un amator, un neavenit, un nepriceput si ca, in general, mai bine ma duceam sa fotografiez o papadie decat sa scriu ceva.

Eu nu pastrez fotografiile brute, asa cum ies din camera. Le dau fotografiatului, alaturi de cele cateva cadre care reprezinta cel mai bine ce-a vrut omul. Si stiti de ce? Pentru ca daca pozele contin moaca ta, iti apartin. Nu conteaza ca le-am facut eu, daca am acceptat sa ti le dau. Plus ca eu nu mai am ce face cu ele, cu exceptia cate unui cadru-doua pe care le tin pentru portofoliu. El, insa, da. Le poate printa cum vrea, cand vrea, in ce tiraj vrea, editandu-le cum vrea. 

Aici s-a declansat uraganul, pentru ca altii nu dau pozele brute, ci doar ce iese dupa prelucrare. Si prefera sa printeze ei, la preturi nu foarte mici, in loc sa te lase sa gestionezi singur, asta. Pentru ei, sfatul meu este prost. E gresit ca l-am dat. Nu am voie sa spun ce fac si sa indemn si pe altii sa o faca, scriind pe blogul meu. Asa spun ei. 

Asa ceva....

E plin internetul de prelucrari creative ale imaginii. Niciodata n-a existat atat de multa tehnologie la liber, cu care sa poti face ce vrea muschiul tau. Pot duplica si reinterpreta vizual, daca am chef si permisiunea autorului, orice opera de arta fotografica din lume. Sunt pline site-urile internationale de fotografii extraordinare, pe care autorii le explica tehnic in detaliu, indemnand pe oricine sa faca ceva similar. Transparenta asta se opreste, brutal, la granitele Romaniei. Aici fotografii tin secret totul, de parca au descoperit ceva in camerele lor foto ce nu mai exista nicaieri. Fotografii nu-ti dau fotografiile brute ca nu cumva sa descoperi cum au setat aparatul. Si, foarte important, si cand iti fac si vand poze cu tine, fotografii romani considera ca sunt tot ale lor

Am mai vazut asa ceva. In carti si in filme. Cu Inchizitia.

Pe vremea aia, nu conta daca adori acelasi Dumnezeu, erai certat daca n-o faci cand, cum si din motivele Inchizitiei. Erai certat si daca deranjai vreo persoana din ierarhia superioara. Oricine nu facea parte din Inchizitie era in pericol de a fi certat. Paranteza: intelegeti ce vreti prin certat.

Nu ma asteptam sa fiu criticat pentru ca am o alta parere decat acestei baieti, despre industria fotografiei. Fiind o profesie creativa, mereu in schimbare, nu ma asteptam sa dau de niste dogme atat de rigide. De niste talibani, care cred ca doar ce fac ei e bine. Marele meu noroc este ca nu exista inca un lider al acestor fanatici Un Torquemada al fotografiei.

Pe de alta parte, nu sunt atat de suparat. Nu e ca si cum ar trebui sa ma placa fotografii, nu? Si stiti de ce? Pentru ca nici unul dintre ei n-o sa-mi comande, vreodata, o sedinta foto.

O sa revin sa va explic cum isi castiga banii fotografii si ce anume poţi negocia cu argumente, fara sa te porti ca un cretin. Ce pana mea, daca tot s-au suparat pe mine, macar sa se supere de tot....

Comentarii? Aici.

Citeşte mai departe ...

Cum recunosti un fotograf din categoria BAD PHOTOGRAPHY

Fotografia este o chestie atat de complexa, incat credeam ca n-o sa fiu niciodata in situatia de a da sfaturi cuiva. Din pacate, asa cum s-a intamplat deja cu muzica, cu jurnalismul si cu literatura, distruse prin deprofesionalizare, acum se intampla ceva similar cu fotografia. Pe Facebook, de exemplu, se inregistreaza o explozie de pagini si profiluri de tip Cutarescu Photography. Nouazeci la suta dintre ele ascund diletanti care in loc de ochi/studiu/ exercitiu/DSLR au doar DSLR/tupeu. Si pentru ca vad oameni ok din anturajul meu cum isi arunca banii pe poze ridicole, am decis sa fac o lista cu cele mai importante zece lucruri de care ar fi bine sa tii cont cand alegi un fotograf. Plus un bonus, cu totul si cu totul subiectiv.

Notati, va rog:

1. Intreaba. Daca ti-au placut pozele lui X, intreaba-l pe X cine i le-a facut. Intreaba si cum l-a ales tocmai pe acel fotograf, pentru ca una e sa afli ca avea recomandari, si alta ca ii era dator un serviciu lui X.

2. Intreaba-l si pe Y, si pe Z, de cate un fotograf si apoi intreaba-ti prietenii daca au auzit vreodata de numele care ti-au fost recomandate. Nu te limita niciodata la prima alegere. 

3. Daca ai in vizor un fotograf, uita-te pe munca lui. Studiaza-l. Sigur are un site, sau macar o pagina de Facebook. Alege-i pe cei si cu site si Facebook, nu doar cu Facebook. Daca omul nu are nici un portofoliu bogat, nici un site, cel mai probabil nu e un fotograf bun, ci un viitor fotograf bun.

4. Discuta cu fotograful. Nu de preturi, nu asta e important deocamdata. Incearca sa vezi ce fel de om este. Renunta la fotograf daca nu reusesti sa comunici bine cu el. Necomunicand ok, nu te vei simti confortabil la shooting si ai sanse mari sa nu-ti iasa niste fotografii misto. 

5. Pune-l pe fotograf sa-ti scrie trei randuri pe chat, sau un email. Daca e semianalfabet, nu te astepta sa vina cu idei misto. Nu te astepta sa gasesti in fotografii compozitii indraznete, inedite. Nu te astepta ca omul sa interpreteze creativ ce ii ofera decorul, lumina, moaca si postura ta. Se va purta ca un sofer de basculanta pus sa conduca un Rolls Royce.

6. Intreaba-l la ce gen de fotografie se pricepe, fara sa-i spui ce vrei tu sa faci. Fiecare fotograf, chiar daca face de toate, e foarte bun la niste genuri si destul de slab la altele. Una e sa faci poze nud cu un fotograf de nunti, si tot aia e sa faci fotografie de nunta cu un fotograf de peisaj. Eu, de exemplu, nu fac fotografii la nunti, botezuri, majorate si evit cat pot sa fac fotografie de produs. Nu ma inspira si am senzatia ca nu ies ok. 

7. Discuta despre procesare. Eu, de exemplu, nu scot negi, nu indrept nasuri, nu subtiez talii si nu sterg celulita. Nu am nici Photoshop, nici Lightroom pe computer. Altii, insa, au. Nu accepta sa platesti mai mult de 20% in plus pentru procesarea imaginilor, pentru ca nu merita: inseamna ca omul face fotografiile destul de prost, si are nevoie de timp ca sa le repare, nu ca sa le imbunatateasca.

8. Nu uita sa ceri sa-ti livreze nu doar fotografiile prelucrate, ci si toate fotografiile brute rezultate din shooting. Poti sa-i ceri sa le stearga, sau sa le foloseasca in portofoliu mascandu-ti identitatea. Nu uita ca sunt pozele tale, nu ale lui, daca le-ai platit. 

9. Discuta despre bani inainte de shooting. Nu incerca chestia cu "la X e mai ieftin" decat cu fotografii care cer putin. Daca fotograful este din categoria "scump", dar este dispus sa renunte la mai mult de 25% din tariful cerut, renunta la el, pentru ca tocmai ti-a demonstrat ca nu este atat de bun pe cat pretinde. Unii fotografi nu pleaca de-acasa pana cand nu sunt platiti cu macar 75% din suma. De obicei, asta e un semn bun, care arata ca omul este sigur pe cunostintele lui de fotograf si ca e serios.

10. Nu accepta sa platesti in plus pentru printare. Din proprie experienta, iti spun ca peste o luna-doua, pozele nu-ti vor mai placea atat de mult incat sa vrei cheltuiesti pe printarea lor. In plus, daca tii cont de punctul 8, poti printa toata viata ce-a iesit din shooting: cum vrei, pe ce vrei, cand vrei, alocand cati bani ai chef, fara sa te conditioneze cineva cu termene, modele de album, rame etc. 

BONUS: Daca interesul tau vizeaza un proiect foto cu copiii, tine cont de viitoarea imagine publica a acestora. Nu vrei sa se rada peste 5-6 ani de ei, pentru ca o poza nepotrivita de-a lor a ajuns pe cine stie ce site. Si, te rog frumos, verifica de doua-trei ori ce fotografii cu progenitura dai publicitatii. E de ajuns un singur detaliu nepotrivit sau o singura idee idioata pentru ca o fotografie inocenta sa fie catalogata ca material suspect sau  mostra de umor involuntar.

comanda cartea care te poate transforma intr-un fotograf

 

Citeşte mai departe ...

cum sa cheltuiesti 300 de euro fara sa-ti iei ca boul un smartphone

Imagineaza-ti ca ai de ales. Ai de ales intre tipul de la ANAF care vrea sa-ti futa o amenda de 10.000 de lei pentru ca n-ai platit TVA-ul si furnizorul pe care-l doare'n pula ca ca nu ti-ai luat banii de la client si nu mai ai cu ce plati TVA-ul. E cam nasol momentul, nu? E ca si cum, fiind un tip profund religios, ai de ales intre o partida de sex oral si una sex anal in care trebuie s-o iei, nu s-o dai.

Eu, de exemplu, ca om de afaceri, mi-am luat-o prin toate gaurile.

  • Am facut cu un amic un bistro atat de dragut incat era sa dorm pe strada dupa trei luni.
  • I-am facut unui client vreo doua sute de mii de pliante gresite din cauza lui, pe care, sa vezi chestie, n-a vrut sa mi le plateasca, pentru ca n-aveam contract.
  • Am cumparat pe firma o masina in conditii atat de proaste incat a fost aproape imposibil sa o inmatriculez.
  • Am platit o amenda de 5.000 de lei pentru ca n-am stiut sa o contest.
  • Numai un politist de treaba, care a crezut in inocenta mea, m-a salvat de cazierul aferent unei infractiuni economice grave pe care nici nu stiam ca o savarsisem.

Am gresit si in sens invers: am ezitat cand nu trebuia, nu am dezvoltat echipa cand trebuia si azi, in loc sa fiu tipul cu o suta de zile de vacanta pe an, platite de cele 45 de site-uri care fac bani singure, sunt tipul cu un blog si cu 70 de domenii punct ro pe care nu le mai stiu. Daca a fost un moment de dezvoltare in digital, l-am ratat cu brio, desi am fost in digital chiar de la inceput. Asa ca, daca as putea da timpul inapoi si mi s-ar cere 300 de euro pentru abilitatea de a anticipa toate problemele astea, as plati 310 si as cere un loc mai in faţa.

Faza e ca in 2004 nu stia nimeni nici pentru el cum se face un bussines corect, dar sa-mi si spuna mie... 

Tu, spre deosebire de mine, ai oportunitatea asta. Costa 300 de euro si se numeste StartUp Your Life

E o tabara de business, cu u numar limitat de locuri, care te va trece, in trei zile, prin tot ce e important pentru un antreprenor aflat la inceput de drum. Sa faci un PFA sau un SRL? Sa faci afacerea acasa in bucatarie si pe balcon, sau sa cauti un spatiu potrivit? Sa cumperi un soft sau sa te bazezi pe tanti Felicia si pe tabelele ei scrise cu pixul? Sa pui fly-ere in cutiile postale ca orice bou, sau sa inveti sa folosesti reclamele facebook si google? Sa dai share ca un disperat unei postari proaste sau sa inveti cum sa devii simpatic pe net fix pentru acei oameni care au nevoie de tine? Plus partea aia, de care iti e atat de frica: stii sigur ca daca ai avea utilajul X ai da lovitura, dar tipul de la banca nu intelege nimic din ce-i spui pentru ca nu vorbesti pe limba lui iar de fondurile europene nu te poti atinge pentru ca nu intelegi nimic.

Na, ca m-am enervat din nou, realizez ca tabara asta chiar mi s-ar fi potrivit de minune. Eu am gresit modelul de firma, fiind platitor de tva desi nu era nevoie. Primele doua sedii le-am ales gresit. Am avut si contabilul gresit la inceput. N-a stiut nimeni de mine, vreo doi ani, atat eram de ocupat sa investesc gresit in imagine. Promovare online nu stiu nici acum #bythebook, actionez intuitiv. Iar de discutat cu banca sau cu agenţiile de fonduri europene... cand faci atatea greseli pe firma, astia nu stau de vorba cu tine.

Asa ca,daca ai o idee de afaceri, daca ai pornit o afacere ca o vita ignoranta, daca tocmai ţi-ai prins urechile intr-un business in care ti-ai bagat aproape toti banii, daca ţi-ai dat seama ca nu intelegi ce fac concurenţii tai pe net, daca esti unul dintre cei care fac coada la Registrul Comertului zilele astea, facand o firma doar ca sa iei fonduri, fa-ţi socotelile si inscrie-te AICI. Ai fi un fraier sa n-o faci. De 300 de euro primesti nu doar sfaturile unei superechipe, ci si casa/masa timp de trei zile, undeva la munte. Ca s-a mai intamplat o data, in iulie, iar feedback-ul a fost de exceptie, din ce-am vazut eu pe facebook. Ia toata povestea asta ca pe o investitie, nu ca pe o cheltuiala. Cheltuiala e cand iti iei un telefon scump doar pentru ca au si ceilalti, sau cand dai banii pe un DSLR desi nu stii sa faci fotografii. In cazul meu, cheltuiala a fost atunci cand am dat 1.600 de lei pe o imprimanta la care refill-ul costa 2.000 de lei, futu-ţi morţii ma-tii, HP!

Prezentarea taberei e aici (vezi ca sunt doar 25 de locuri disponibile). Trainerii sunt aici. Inscrierea se face aici.

Citeşte mai departe ...

Esti membru intr-un grup/club al celor singuri? Pai de-aia esti singur, ma!

Nu stiu cum va binedispuneti voi, pe Facebook. Vezi o poza cu pisici, citesti un meme misto, discuti cu un oligofren amuzant... Eu am zambit vreo ora dupa ce am primit o invitatie sa ader la un grup cu totul si cu totul special pentru mine. Un grup pentru cei singuri.

E un grup facut de o tipa. Care pare foarte misto, asa, la prima vedere. N-a facut doar grupul, a scris si un fel de "termeni si conditii". Membri grupului trebuie sa se adreseze unii altora "intr-o maniera eleganta si politicoasa". Nu oricine poate adera ci doar "parintii singuri, cei despartit/divortati/vaduvi", plus celibatarii.  Complex, nu? Cum nu e limita de varsta decat in sus, ma intreb daca vor fi acceptati si copiii in grup. Unii chiar se simt singuri, si toti sunt celibatari, nu? :))

Ce mi-a placut foarte-foarte mult a fost insa finalul. "Educatie: studii superioare (in cazuri speciale, acceptam si studii medii, minim liceul)".

Asa ceva... :))))))))))

N-ar fi scris: "nu acceptam betivi, curve, tipi violenti, tipe nevrotice, stalkeri, sadici, infractori cu cazier". E ok sa ai defectele astea, daca ai facut o facultate! :))

Eu am declinat invitatia de a adera la grup din simplul motiv ca nu cred in asa ceva. Chiar denumirea "grup de oameni singuri" e o prostie (pentru cei cu studii superioare: in acest context, "prostie" inseamna "oximoron").

Cum ar veni, esti singur si trist. Intri in grup. Cunosti o tipa misto. Treci de la discutii din grup la chat. O scoti in oras. Te place, v-o trageti, incepeti o relatie. Ce faceti dupa aia, iesiti din grup? 

  • Pai, asa ar trebui. Nu mai sunteti singuri. Incalcati regulamentul grupului! Ce facem aici, ne ascundem dupa studiile superioare?
  • In plus, ii puteti deprima pe ceilalti din grup cu fericirea voastra. E ca si cum ai indesa eclere, in gura, in fata unui copil gras, aflat la regim.

Iar daca relatia nu merge, ce faceti, reveniti in grup? Pai te ia tipa aia la niste capace, te face de rahat de nu se mai apropie - virtual - nici o femeie de tine. O sa dai like unei postari a altei tipe si "fosta" o sa comenteze imediat: "da, asa mi-a dat si mie like, si dupa ce mi-a pus-o a zis ca sta foarte prost cu timpul, porcul dracului! nu te lasa prostita, Mirelo!"

Pe scurt: nu cred intr-o organizatie atat de idioata ca un club/grup al celor singuri. Pentru ca nimeni nu e, de fapt, singur. Intotdeauna exista cineva care te-ar lua acasa. Intotdeauna va fi cineva mai deprimat decat tine, care ar accepta s-o scoti la o cafea, fie ca ai sau nu studii superioare. Important e sa te uiti un pic la oamenii din jurul tau, atunci cand te duci acasa chitit sa stai pe Facebook pentru a gasi si tu pe cineva.

De fapt, despre asta este vorba. Facebook nu uneste, ci insingureaza. Daca era facuta sa formeze sau sa uneasca perechi de oameni fericiti, reteaua s-ar fi numit "couplebook.com", si ar fi avut o poza de profil ceva mai lata, in care sa incapa doua moace, nu una.

Vrei sa nu mai fii singur? Lasa Facebook-ul!

Pentru comentarii - www.facebook.com/bogdanstoica.ro

Citeşte mai departe ...
Abonează-te la acest feed RSS
© 2019 Bogdan Stoica