“Chiar din prima seara m-au luat in primire. M-au fortat sa ma asez in genunchi si sa pun gura pe marginea băncuței de lângă pat. “Ține dinții strânși, că altfel adio mandibulă”, mi-a zis unul, mai omenos. Unul din ei mi-a tras un pumn in cap, din spate, de mi-am auzit dinții rupându-se. Era sa lesin de durere. M-au lăsat sa-mi treaca sângerarea, vreo două zile, după care m-au anunțat că ei sunt vietasi, ca au omorat oameni dar ca ce-am facut eu e mai grav. Mi-au spus ca-i doare-n pula daca o sa-i reclam sau nu, ca de azi sunt femeia lor si ca mi-au rupt dinții ca să nu mușc cand o sa-mi dea muie. Si asa a fost. Care cum voia, eram obligat sa fac sex anal si oral. Cand era ziua cuiva, si era bautura in celula, ma mai puneau „sa racesc becul”, adica sa le suflu aer rece spre coaie, de jos in sus, cate o ora. Ajunsesem sa-i apreciez că nu mă dădeau și la alții pe bani sau pe țigări, că nu mă băteau, ca ma fereau de munca grea sau că nu m-au insemnat cu cuțitul inrosit, ca pe altii. Ma crezi ca atunci cand am terminat pedeapsa, simteam ca ma despart ca de familia mea?”. (Interviu cu un violator – nepublicat)
La mine in oras are loc un viol la fiecare doua saptamani. Asa spun statisticile. Habar n-am cine-s victimele si habar n-am cine-s violatorii. De cele mai multe ori, politia ascunde informatiile astea, pentru ca nu “da bine la rezultate” sa se afle ca Ploiestiul nu e un oras asa sigur. Cumva, efectul dorit apare. Nestiind nimic, nu ma pot infuria, nu am motive sa pun intrebari sau sa protestez in strada. Pun pariu ca asta s-ar fi intamplat si la Vaslui, daca cei sapte violatori ar fi facut ce fac 90% dintre violatori: isi recunosc fapta, si cer scuze victimei, promit s-o despagubeasca, dispar din spatiul public si roaga politia sa nu-I includa in buletinele de presa, ca sa nu devina celebri.
N-am fost niciodata intrebat, de prietenii implicati in fotbal, cum mi s-a parut un meci. Ignoranta mea in domeniu e de notorietate, iar pararea mea n-ar fi fost relevanta pentru nimeni. Daca m-as exprima, totusi, din oficiu, as genera cel mult un moment amuzant, iar daca momentul ar fi filmat si difuzat pe o televiziune, as genera, probabil, acelasi nivel de hohote de ras si un material jurnalistic cu valoare zero. Dar ar merge facut, totusi, pentru ca s-ar incadra in normele de responsabilitate profesionala: o stire de 40 de secunde, pe tv, cu ce crede Fido despre un meci, nu face rau nimanui.
Violatorul scapa mai des cand violul are loc "in grup": avem, de o parte, o declaratie, de cealalta - trei, patru, iar instanta e obligata sa tina cont de pondere, atunci cand alte probe lipsesc. Un numar cu mult mai mare de violuri este ascuns, uneori, pe motiv ca cei apropiati victimei n-o cred pe aceasta ca n-a fost ea de vina. E o prejudecata istorica, mai vizibila in mediul rural, din cauza lipsei educatiei si informarii. Daca nu tinea coada sus....
Apropo, stiti ce inseamna cuvantul “bulău”? Acum inseamna “inchisoare” sau “penitenciar”, dar pe vremea cand a aparut insemna altceva. E un cuvant care vine din era comunista, cand homosexualitatea era ilegala, iar homosexualii dovediti faceau inchisoare in sectii bine delimitate din inchisori, carora ceilalti detinuti le spuneau “bulău”. Cu timpul, chestia asta a disparut. N-a disparut insa, din codul de conduit nescris al puscariasilor, procedura de “ardere in bulan” a violatorilor.
