Du-te la Berbec, cere saramura de crap, fii fericit

De 4 zile bag ca migul: 5, 6, chiar 8 ore de computer pe zi, iar restul zilei întâlniri, discuții, hârțoage. Și totul pentru că mi-am propus să nu mai las să treacă încă un an peste Muzeul Brandurilor, un proiect început în mediul online, fără să-l scot în offline. Pregătesc o expoziție de branduri vechi ploieștene, fix în buricul târgului, cum nu s-a mai făcut niciodată: stradal, gratuit, pe termen lung. Iar asta vine cu niște sute de ore de muncă, de la digitalizat, printat până la făcut aranjamente logistice și obținut aprobări. Povestea se leagă, dar mă și epuizează. Așa că azi, fiind vineri, mi-am propus să mă premiez pentru munca depusă. Cică auto-recompensarea face bine psihicului, dacă atingi jaloane importante și nu primești nimic începi să crezi că nu meriți nimic. Or, eu, mai ales azi, după câteva ore în trafic și câteva ore într-o hală de producție, meritam de-a dreptul o perfuzie. Dar pentru că nu-s nici ipohondru, nici un mare fan al tratamentelor medicale, mi-am oferit o altfel de recompensă. O saramură de crap, la Restaurant Berbec, singurul local de la kilometrul zero al Ploieștiului, cel mai vechi local al Ploieștiului și singurul brand care apare de trei ori pe acest blog.

Nu m-am dus cu mâna goală. Cum proiectul despre care vă povesteam mai sus include și câteva reclame vechi cu acest loc, le-am printat cu proritate și le-am luat cu mine să le montez pe terasa Berbec, ca promo, preview, momeală, teaser la expoziția ce va urma. Am vorbit cu Paul, managerul Hotelului Central (numele modern al Hotelului Berbec), mi-a dat aprobarea, și în 40 de minute am terminat și cu asta.

beca1

beca2

beca3

beca4

M-am spălat pe mâini, regulamentar, mi-am luat un espresso scurt și am aprins o țigară. La ora la care m-am dus eu pe terasă mai erau doar câțiva turiști, lucru care-mi convine de minune, pentru că turiștii de Berbec/Central te lasă în pace, n-am văzut niciodată în locul ăla turiștii cretini pe care-i vezi la mare sau la munte, ăia care urlă, vorbesc tare sau bântuie cu boxa după ei. V-am mai zis, cred, că la Terasa Berbec nu vezi nici milionarii de căcat ai orașului, pentru că ăștia nu pot mânca o salată dacă nu li se vede sigla mașinii prin gard (or terasa e complet izolată de stradă). În această atmosferă zen, cu toate treburile terminate dar și cu stomacul lipit de coloana vertebrală (zero mese, în ultimele 16 ore) am decretat că sunt gata pentru răsfăț. Cincisprezece minute mai târziu, în fața mea ateriza ea:

 sa1

sa2

sa3

Mănânc preparatul ăsta, aici, de vreo cinci ani. Aș putea să scriu despre el ca despre o femeie. N-o fac niciodată, pentru că nici nu-s critic culinar, nici nu am habar cum se face, ca să pot să explic subtilitățile de gust. În termenii mei, de om simplu, pot să spun doar că saramura de pește de la Central pare că este soția papilelor mele gustative și că au o căsnicie bazată pe chimie pură, de-aia cum (sper că ți s-a întâmplat și ție), te face să iubești pe cineva ani la rând ca și cum ar fi ziua în care te-ai îndrăgostit.

Am mai scris într-un text anterior că uneori n-am chef să scriu despre acest local, ca să nu mă trezesc acolo, când mă voi duce din nou, cu cine știe ce proști sonori, în bermude cu dungi, însoțiți de un copil educat prost care urlă printre mese pentru că tâmpita de mă-sa, soția tipului cu bermude de idiot, a citit pe net imediat după ce a terminat Capra cu Trei Iezi că trebuie să lași copilul să se exprime urlând. Pe de altă parte, la ce mizerii se prepară și se vând în cârciumi cu pretenții din Ploiești, să scriu despre saramura asta este un serviciu pe care-l fac comunității, dar și echipei de la Central/Berbec, pentru că fără clienți, locul ăsta n-ar mai exista.

Așa că scriu și te îndemn să încerci măcar o dată ce-am mâncat eu azi. Du-te ca mine, la prânz, dacă vrei să mănânci ceva bun și să pleci. Du-te cu prietenii și/sau colegii pe la 6-7 seara, când răcoarea și liniștea se instalează pe terasă să puteți discuta în voie cu furculițele ân mâini. Sau du-te după 9 seara, cu pisi îmbrăcată frumos, dacă vrei să pui lângă farfuria cu umami și o sticlă de vin bun, și câțiva pași de dans cu pisi, pe muzica bandului de pe terasă și niște romantism d-ăla autentic, de om muncit și ușor cherchelit.

referințe / rezervări / contact Restaurant Berbec, parte a Hotelului Central, aici: (website, facebook, delivery).

Galerie de imagini

View the embedded image gallery online at:
https://upcycling.bogdanstoica.ro/blog?start=0#sigProId877144f38b

criticată pentru că arăta beton. da, aici s-a ajuns

Când pot, plec mai devreme de acasă cu nikonul pe umăr și-mi iau o cafea, undeva, stradal. Timpul ăla e salata mea de dimineață: aer limpede, lumina bună, personaje, cafea, țigări, emailuri și telefoane. Ieri, salata mea de dimineață a primit și ingredientul din poza de mai jos. Bărbații s-au uitat după ea pe furiș, inhibați de prezența copilului și de posibila prezență a soțului. Femeile, în schimb, nu și-au ascuns ura din priviri. Și comentariile răutăcioase. Și mi se pare îngrozitor. #pevremeamea, la o asemenea mămică s-ar fi uitat și tipele de 20 de ani, care ar fi vrut să fie ca ea, și cele de 50 de ani, regretând că nu sunt ca ea, și toți masculii de la 14 la 54 de ani, dornici să și ei așa ceva. Era o stare naturală, nimic forțat. Ce/cine naiba (ce) ne-a făcut de nu mai apreciem așa ceva?

**********

continuarea, în newsletter-ul pe care-l poți primi zilnic, de luni până vineri. LINK NEWSLETTER.

Iar dacă-ți place ce citești susține demersul accesând următoarele linkuri: carțile mele  obiecte de colecție  rețete vechi românești canalul meu youtube

foto: street photography, tot din newsletterul Viața fără Proști care are și o secțiune foto, numită Viața fără Sunet.

schimbă-te. lumea o face deja.

Trebuie să ne schimbăm în proporție de 90% modurile în care facem bani. Vorbesc serios, toate schimbările astea de climă, securitate și costuri vor avea urmări pe care încă nu le intuim, plus că ieri s-a dat semnalul cel mare: Vaticanul își schimbă politica de investiții financiare. O să fie mai multe investiții de natură productivă și mai puține spre deloc investiții în acțiuni, tranzacții financiare speculative și firme implicate și în pornografie, jocuri de noroc, arme, produse medicale contraceptive și celule stem. Cu alte cuvinte, Sfântul Scaun pariază pe ogoare, case, terenuri, livezi, minereuri, ape, licențe, invenții, tehnologii, fabrici și uzine. Dacă plecăm de la presupunerea rezonabilă că știe papa ce știe, îți vine să te gândești la ce o să schimbi în modul în care îți păstrezi/investești banii? Că uite, și alții se schimbă.

**********

continuarea, în newsletter-ul pe care-l poți primi zilnic, de luni până vineri. LINK NEWSLETTER.

Iar dacă-ți place ce citești susține demersul accesând următoarele linkuri: carțile mele  obiecte de colecție  rețete vechi românești canalul meu youtube

foto: street photography, tot din newsletterul Viața fără Proști care are și o secțiune foto, numită Viața fără Sunet.

jihadul mizerabil din spatele vorbelor lui Buhnici

Și mai e ceva ce mă dezgustă în toată povestea asta. Unii dintre detractorii lui Buhnici apasă carioca și pe glorificarea stupidă a femeii de pe care curg pieile și pe care flutură osânza pentru că “asta se întâmplă cu toate femeile în mod natural”, spre deosebire de femeile slabe, frumoase și mega-bune de pulă, care brusc au devenit “niște false care se îngrijesc pentru că sunt foarte complexate și extrem de nesigure”. O mizerie subtilă de glorificare a femeii nepăsătoare la capitolul igienă și dietă, dar dornică de falsă recunoaștere de parcă ar fi fotomodel. E profund greșit. Nu toate femeile se degradează fizic o dată cu vârsta. Milioane dintre ele fac sport, mănâncă ponderat și se dau cu creme pentru că își doresc să se placă când se văd în oglindă, nu pentru terți. Sigur că nu e ok să fii obiectificată sonor/vizual de orice idiot, de parcă ar trebui să arăți bine pentru el, dar linia trebuie trasă la “cei care nu te plac ar trebui să nu te privească și să nu te judece”. Și gata. Hai să nu mergem în zona “faptul că nu auzi mișto-uri de la proști te face automat supersexy. Tot tipa aia mișto e considerată mișto de 99% dintre bărbați, hai să nu încurcăm lucrurile. E fix ca la bărbați: nu Mircea Coșea și Marcel Ciolacu sunt visul a milioane de femei, ci Victor Slav și Bogdan Vlădău. Sau și ăștia arată bine pentru că sunt imaturi, nesiguri, frustrați și artificiali? Și cu ocazia asta te invit să te gândești la absolutizare ca la cel mai mare defect potențial al zilelor noastre. Apare când, în dorința de a avea un punct de vedere coerent, fără fisuri, îl absolutizezi și ignori caracterul relativ al subiectului. Așa încep unii să bage 5% din venituri în crypto și sfârșesc pariindu-și casa pe luna; așa ajungi să crezi că dacă Barna a zis marți ceva inteligent va fi un conducător onorabil al țării; tot așa ajungi să negi frumusețea unor femei pentru că tu nu te (mai) poți bucura de ea. Hai să rămânem sănătoși la cap, da?

**********

continuarea, în newsletter-ul pe care-l poți primi zilnic, de luni până vineri. LINK NEWSLETTER.

Iar dacă-ți place ce citești susține demersul accesând următoarele linkuri: carțile mele  obiecte de colecție  rețete vechi românești canalul meu youtube

foto: street photography, tot din newsletterul Viața fără Proști care are și o secțiune foto, numită Viața fără Sunet.

la un pas de persecuția femeilor frumoase

Ca să fiu cinstit, îi șterg și pentru că la mulți dintre ei văd și accentele alea jihadistice la adresa femeilor care nu-s grase. La cum a decurs cinetica incidentului Buhnici, suntem la un an, maxim doi, până când oamenii cu siluetă mișto vor fi depreciați pentru asta, iar pizdele mișto care îndrăznesc să-și arate fizicul remarcabil pe stradă vor fi bruscate și izgonite de acolo. Lumea nouă, așa cum se întrevede azi, e plină de melci umani care mănâncă oamenii normali. Sau de porumbei care mănâncă vrăbii (ca să se potrivească și pozele).

**********

continuarea, în newsletter-ul pe care-l poți primi zilnic, de luni până vineri. LINK NEWSLETTER.

Iar dacă-ți place ce citești susține demersul accesând următoarele linkuri: carțile mele  obiecte de colecție  rețete vechi românești canalul meu youtube

foto: street photography, tot din newsletterul Viața fără Proști care are și o secțiune foto, numită Viața fără Sunet.

prostul de pandemie: cum să-l eviți

A reînceput. Discutam cu un partener de business despre posibilitatea reintroducerii restricțiilor la evenimente și imbecilul lui de asistent a întrerupt discuția zicând: “apropo, Bogdan, tu crezi în covid?”. I-am spus că eu cred în vinul bun băut cu pisi, dar că, pentru a nu-i afecta jobul de pupincurist corporatist aflat în plin sărut anal cu șeful lui, o să-i răspund cu da, cred că boala există și că numai un decerebrat încă mai verifică asta. Ăsta a fost momentul în care șeful său l-a dat afară din birou și acum se gândește să-l dea afară de tot, pentru că pare foarte probabil ca, dacă se reîncinge iar treaba cu pandemia, ca dobitocul să bântuie birourile amenințând oamenii care nu încheie orice frază cu "…și cred în covid" că o să fie arși pe rug, exact ca pe vremea Inchiziției. I-am aprobat decizia, pentru că prostul mediocru e la fel de periculos ca prostul total. Filozofic vorbind, mi se pare nedrept: când vrei să faci ceva revoluționar de bun ai nevoie de cel mai genial dintre deștepți, dar când se întâmplă ceva foarte nasol descoperi că nenorocirea a plecat de la un prost oarecare. Ca în 2021, când între legea carantinei propusă de Raed Arafat și legea carantinei așa cum a ieșit din Parlament a fost o diferență de 9 încălcări ale drepturilor omului, pentru că viziunea lui Raed Arafat despre democrație e tipică unuia deștept într-un domeniu care crede că e deștept în orice, deși nu e decât un prost obișnuit.

**********

continuarea, în newsletter-ul pe care-l poți primi zilnic, de luni până vineri. LINK NEWSLETTER.

Iar dacă-ți place ce citești susține demersul accesând următoarele linkuri: carțile mele  obiecte de colecție  rețete vechi românești canalul meu youtube

foto: street photography, tot din newsletterul Viața fără Proști care are și o secțiune foto, numită Viața fără Sunet.

ajută un om simplu și bun, este foarte ușor să o faci

Am avut o discuție cu un om mișto și simplu care nu mai câștigă destul.

  • Păi schimbă-ți meseria, ești băiat deștept, înveți repede.

  • Păi vreau să muncesc ca fierar betonist, dar fără acte nu te ia nimeni.

  • Ia-ți acte, califică-te.

  • Păi nu am unde.

  • Imposibil, sunt cursuri peste tot. Caută pe google.

  • Am căutat. Pentru fierar betonist nu sunt.

  • N-are cum. Intrăm pe Google? Uite cursuri.

  • A… scuze. N-am știut că numerele alea din josul paginii google sunt tot pagini cu rezultate. Eu n-am găsit pe prima pagină și am crezut că asta e tot.

Normal că n-a știut. Oamenii simpli, care muncesc din greu, nu știu să folosească tool-urile astea, de care noi ăștia culți în cap ne-am săturat explorându-le. Neștiiindu-le, nici nu văd oportunitățile din jur, care par himere sau conspirații și nu se mai uită la știri, pentru că fac referiri la lucruri invizibile pentru ei. Așa că mi-am alocat 10 minute și i-am arătat cum ar putea folosi și știrile în interesul lui.


**********

continuarea, în newsletter-ul pe care-l poți primi zilnic, de luni până vineri. LINK NEWSLETTER.

Iar dacă-ți place ce citești susține demersul accesând următoarele linkuri: carțile mele  obiecte de colecție  rețete vechi românești canalul meu youtube

foto: street photography, tot din newsletterul Viața fără Proști care are și o secțiune foto, numită Viața fără Sunet.

Iancu Guda, pericolul de la Digi24

Îmi plăcea de Iancu Guda când era doar plictisitor și amuzant, cum zicea el că randamentele imobiliare sunt de căcat, iar astea creșteau cu 20% pe an. Acum Iancu nu mi se pare periculos doar pentru audiențele Digi24, ci și pentru banii oamenilor care-l ascultă.

Azi l-a întrebat o tipă de ce ar cumpăra obligațiuni de stat cu randament mai mic decât inflația iar ăsta i-a răspuns că: "scenariul prevede o inflație mai mică anul viitor". Mititelul n-a zis și:

  • Scenariul cui?

  • Scenariul scris de cine?

  • Scenariul scris când?

Uită-te la scenariile scrise înainte de pandemie și vezi dacă s-au adeverit. Și a fost doar o (una bucată) pandemie. Acum avem o tocană de excepție, din război înăbușit cu crustă de criză climatică și sos de criză energetică pe pat de pandemie ținută doi ani la marinat. Crezi că scenariul amintit de Guda a fost scris luând în calcul așa ceva? Pe de altă parte, bietul de el e tot amuzant. Când unii ca Bill Gates și Elon Musk spun că nu mai pot anticipa piețele, undeva în fundul Europei s-a ridicat de jos Iancu de la București, zis și Omul cu Scenariul, și-a șters de praf turul pantalonilor și a grăit așa: Oameni buni, ualstritări și brokări, bancheri și stocholdărși, vă zic eu, care am un ixel mereu deschis pe leptop, obligațiunile statului român, cel mai stabil stat din lume, sunt megamișto, mi-am luat și eu una.

**********

continuarea, în newsletter-ul pe care-l poți primi zilnic, de luni până vineri. LINK NEWSLETTER.

Iar dacă-ți place ce citești susține demersul accesând următoarele linkuri: carțile mele  obiecte de colecție  rețete vechi românești canalul meu youtube

foto: street photography, tot din newsletterul Viața fără Proști care are și o secțiune foto, numită Viața fără Sunet.

Pandemia revine, că mulți bani s-au furat pe seama ei

De două zile se recalibrează frica în rândul populației, că-s multe cazuri, că noua variantă e nuștiucum. O să fure din nou, nu-i problemă, DNA nu mai există, eu sunt doar curios cum o să se acționeze cu restricțiile, pentru că fix știința invocată în ultimii doi ani le dă acum prin gură propagandiștilor.

  • Nu mai pot zice că vaccinul imunizează complet sau că oprește contagiozitatea, deci nu mai au motive medicale să separe vaccinații de nevaccinați, pentru că ambele categorii pot contamina la fel de intens, chiar dacă se îmbolnăvesc în moduri diferite.

  • Nu mai pot zice nici că sistemul sanitar nu rezistă, că nu au ventilatoare, paturi, medicamente, pentru că au cheltuit miliarde ca să cumpere sanchi ce le trebuie și să-l facă performant.

  • Nu mai pot ucide 50.000 de oameni pe an spunând nu avem oameni și medicamente și nu știm cum acționează boala, pentru că au angajat mii de lepre, au medicamente și i-au ucis pe oamenii ăia spunând că învață ce e de făcut.

**********

continuarea, în newsletter-ul pe care-l poți primi zilnic, de luni până vineri. LINK NEWSLETTER.

Iar dacă-ți place ce citești susține demersul accesând următoarele linkuri: carțile mele  obiecte de colecție  rețete vechi românești canalul meu youtube

foto: street photography, tot din newsletterul Viața fără Proști care are și o secțiune foto, numită Viața fără Sunet.

face sau nu face bine caracterului biciul corporației?

Cât despre prietena mea - am găsit-o melancolică. A devenit conștientă că lucrează prea mult pentru corporația aia. Încă îi place jobul (pleacă cu greu în concediu, crezând că la muncă sunt chestii mai importante), dar o disperă că fără job e fără bani și viitor. A avut noroc de un tip din cealaltă lume, iar acum e șocată de cât este de mișto și în altă parte decât la all-inclusive, lasă frevent tocurile cui și rochiile cu spatele gol (cu care era o apariție memorabilă) și face drumeții lungi în natură. M-a făcut să mă gândesc de ce nu am avut și eu shift-uri de comportament de amploarea asta. Am fost mai norocos neavând aproape niciodată șefi și targeturi sau aș fi putut fi o versiune mai bună dacă punea cineva pe mine biciul corporatist sau rucsacul de lemn al administrației publice?

**********

continuarea, în newsletter-ul pe care-l poți primi zilnic, de luni până vineri. LINK NEWSLETTER.

Iar dacă-ți place ce citești susține demersul accesând următoarele linkuri: carțile mele  obiecte de colecție  rețete vechi românești canalul meu youtube

foto: street photography, tot din newsletterul Viața fără Proști care are și o secțiune foto, numită Viața fără Sunet.
Abonează-te la acest feed RSS
© 2019 Bogdan Stoica