Hard Rock Cafe reloaded

"Trebuie neaparat sa mai vii pe aici, daca ti-a placut". "Nu stiu daca pot, sunt din Ploiesti". "Si ce? Ploiestiul e aproape. Hai ca ne mai vedem".

Cam asa a decurs discutia dintre fiica mea si o ospatarita de la Hard Rock Cafe. Tocmai mancasem cate un legendary burger (ea cu pui, eu cu prietenul meu, porcul), M. bause o chestie cu fulgi de gheata, capsuni si visine, si alegea un desert cu reteta americana. Evident, a fost si ala perfect. Apoi a inceput sa fuga ca un ied pe acolo, in noul ei tricou Hard Rock Cafe. Tipic pentru un copil de 10 ani, care nu viseaza prematur sa aiba sanii mari si iubiti de clasa a 12-a. Cum ar veni, ii placea.

N-am multe chestii de povestit despre Hard Rock Cafe, in plus fata de primul text. Nu e genul de local caruia ii descrii si-i evaluezi meniul, atmosfera, toaleta, parcarea. E atat de diferit de ceea ce ofera Ploiestiul, incat n-ai ce descrie, si nici ce compara. Nu compari un Mercedes cu un Logan.

Mi-am adus aminte de excursia asta, discutand cu cineva. Si mi s-a parut relevant sa va spun ca unui copil normal, Hard Rock Cafe o sa i se para o locatie la fel de speciala ca unui adult bolnav de rock. 

Asa ca luati-va copilul si mergeti la HRC. Daca vreti sa va luati si tricouri, dublati bugetul. 

© 2023 Bogdan Stoica