Fido si Volosevici. Toata povestea.

Nu l-am cunoscut, personal, pana in 2008. Dar imi aduc aminte, ca inainte de 2008, la conferintele de presa ale Robertei Anastase mai era un tip prin sediu - vorbaret, amabil. Un d-ala care aducea sandwich-uri, cafea, hartii. Simpatic.

Cand simpaticu' a candidat la Primaria Ploiesti, eu o sustineam pe Gratiela Gavrilescu. [Paranteza: 5 din 10 jurnalisti mai vechi de 4 ani fac consultanta de imagine, pe bani sau pe alte considerente.] Pe Volosevici il consiliau Patraru si Badescu, plus ca simpaticu' avea suportul financiar important al lui Sebi Ghita si al lui Liviu Luca. 

Volosevici a iesit primar si a ramas simpatic doar vreo trei luni. Mi-a promis ca-mi da el furaciunile lui Calota, pe tava. Nu mi le-a dat. Mi-a promis ca renunta la flori scumpe si pune gazon in tot orasul. N-a facut-o. Ca scoate tiganiada aia din centru. Ca strange cainii. Ca face si drege. A facut pe dracu'. 

Dupa un timp, am inceput sa i-o trag, pe asa cum i-o trasesem si lui Calota, si lui Toma, si lui Savulescu. Nu stiu altii din presa ce fac, dar atunci cand 90% din publicul tau locuieste in acelasi oras, e de bun simt sa tii cu publicul si sa fii impotriva primarului, mai ales daca acesta din urma e incompetent si/sau hot. Pe vremea aia, la Primarie nu incepuse ciordeala in stil mare, dar se vedeau semnele ei. Toate criticile mele erau corecte si insotite de sugestii. Inca mai speram ca simpaticu' o sa invete ce are de facut.

Ce-o fi inteles el din asta, nu stiu, dar prin 2009, de fata cu vreo 15 oameni, printre care un viceprimar si un director de regie (B., L.), m-a intrebat daca nu vreau sa-i fiu consilier de imagine. I-am raspuns "Nu", pentru ca deja dadea semne clare de lipsa de caracter. Imediat, si-a schimbat atitudinea fata de mine, si, recunosc, si eu fata de el. In vara lui 2010 am anuntat oficial, pe site si la tv, ca voi sustine orice primar ar putea sa-l invinga, in 2012. Badescu nu fusese inca desemnat candidat al PSD. Nici n-avea cum, inca era senator PDL.

Pentru mine, a fost o greseala tactica. Oameni ca Volo nu stiu nimic despre principii, confruntare directa, curaj, asumare. Asa ca am inceput 2011 in cele mai grele conditii posibile, pentru ca martorii lui Simpaticu'incepusera vanatoarea. Clienti, furnizori, prieteni, toti incepusera sa se teama sa aiba de-a face cu mine, sau sa continuam relatiile comerciale. In sedintele PDL se pronunta numele meu o data la doua saptamani. Oameni din PDL erau luati la ochi daca apareau la mine pe site. Toti limbricii se intreceau sa ma vorbeasca de rau, ca sa se puna bine cu simpaticu' care se purta din ce in ce mai bizar. Cererile mele de informatii se transformau in teancuri de hartii nerezolvate. Boicotul si sustinerea concurentei mergeau mana in mana. Era limpede: Simpaticu' ma vroia afara din joc.

Evident, nu i-am facut placerea: taxam tot, de la o simpla caruta pana la salariile de 11.000 de euro date din banii publici. Urmaream masinile Rosal si le calculam debitul de apa folosit la spalarea asfaltului, iar cu cifrele ii demontam facturile. I-am facut praf cele doua deszapeziri, intalniri cu alti oficiali, pozitiile publice. Nu prea mai aveam nimic de pierdut. Era o situatie de tip "ori el, ori eu".

In 2011, lucrurile au mers liniar: filaj, de ma saturasem sa tot fotografiez masinile care se tineau dupa mine in trafic. Amenintari, vandalizari, intimidari. Azi semnam un contract, maine se rezilia. Control ANAF. Plangere penala. Inca o plangere penala. Inca una. Fiecare dintre agresorii cu legitimatie din partea statului avea aceeasi poezie: "E politica treaba, n-am ce sa fac". Singurul meu inamic politic era simpaticu', care era convins ca sunt platit sa-l toc. Cum dau eu peste asemenea imbecili, care cred ca daca ii refuza o fata, o face pentru ca e lesbiana? Sa nu-ti poti imagina ca faci greseli e semn de prostie crunta, cred eu, desi nu sunt psihiatru.

Culmea e ca, atunci cand ma "pocnea", avea unde sa dea, pentru ca 2011 a fost un an de cacat si in plan personal. A murit tata. S-a imbolnavit mama. Am operat-o pe M. Mi-a luat foc masina, nici acum nu stiu cum. Daca va spun ca am spart ultimul telefon si am troznit laptopul, puteti sa va dati seama cum simteam "vanatoarea"...

Asa ca, in 2012, eram rupt in doua. Am avut insa sansa sa am prieteni senzationali. Sansa ca site-ul meu devenise un produs  media serios, notoriu, care incepuse sa faca bani si care a permis extinderea pe Dambovita, Buzau si Brasov. Sansa sa ma manifest liber pe Prahova TV, singurul loc din presa locala unde nu mi s-a spus nici macar o data "mai lasa-l pe ala in pace" [paranteza: am o mare bila alba pentru Sebi Ghita, care a platit amenzi CNA de sute de milioane pentru mine si pentru Patraru, fara sa zica nimic si fara sa ma conditioneze in vreun fel]. Sansa sa ajung cu subiecte bune in presa nationala, si, implicit, sansa la protectia pe care ti-o ofera vizibilitatea. 

Ce-am facut in 2012 cu stirile putea sa se intoarca impotriva mea. Singura prioritate a fost sa-l dezintegrez imagologic pe simpatic, pe toate planurile. Am demonstrat ca este neserios, ridicol, infantil, nesigur, irascibil, incompetent, mincinos, demagog. Am publicat zeci de stiri pozitive din alte orase, pe zone de administratie in care Volosevici esua cu brio. L-am fotografiat cum desena rachete si adunari, ca un junkist tras pe nas, l-am filmat cand facea dezacorduri si l-am facut celebru in toata Europa cu prima groapa cu cont pe Facebook din lume [ce-am ras, duimnezeule, cand a asfaltat-o pe furis, ca un hot ....].

Ultima chestie care mi s-a intamplat in mandatul lui Volosevici: site-ul meu de stiri a fost dat jos de pe net, la ora 21.00, in duminica alegerilor. Greseala mea, probabil, dar a fost ultima zi pe servere din Romania. Pe urma stiti ce s-a intamplat. Si daca simpaticu' a pierdut alegerile si din cauza sutelor de stiri si mesaje anti-Volo, sunt foarte mandru de mine. Am facut-o la vedere, nu din santuri, ca lasii. Am facut ceea ce trebuia cu un individ dubios, care a periclitat bunul trai al copilului meu si mi-a amenintat libertatea si prietenii. Nimeni nu face asta fara sa se astepte la o reactie cel putin egala. 

Mi-am promis si ca-i trag una simpaticului, dupa alegeri. O palma dupa ceafa, asa, in scarba, ca la fraieri. N-am cui. L-am vazut, saptamana trecuta: in spatiul public, e ca un ochelarist de clasa a patra care trece printre niste tigani care se joaca cu cutitele. Nu mai glumeste, nu mai e plin de aroganta. Nu ma mai priveste in ochi. Volosevici a ajuns un simplu nimeni, de care nu-mi mai pasa. Aud ca vrea sa devina senator. Vai de capul lui....

......................

Un sfat pentru toti papagalii care vor cariere publice la fel de scurte ca a simpaticului: renuntati la razboaiele cu presa, daca sunteti criticati justificat, pentru rele pe care le faceti si pentru bani pe care ii furati. Chiar daca aparent aveti cu mult mai multa putere decat noi, de fapt, sunteti mult mai vulnerabili. Voi ne puteti lua doar banii, linistea, hai, cel mult, libertatea. Noi, in schimb, va putem trimite inapoi in butoiul cu cacat din care ati iesit, cu toata sleahta de tristi cu care ati venit sa va luati costume si masini scumpe. Muriti!

© 2019 Bogdan Stoica