Karaoke la Trip 301.

Zi de cacat ieri. Iar acasa ma asteptau "teme" cacalau, asa ca am zis pas. Si am luat-o spre Trip 301, locul unde se anuntase karaoke.

De principiu, rocker, deci urasc karaokele. Trebuie sa fiu mult prea beat ca sa renunt la decenţă şi să rag in public. Câteodată, foarte rar, recunosc, asist la spectacole de karaoke fascinat de cei care iau microfonul în mână şi se fac de râs câteva minute, apoi se aşează la mese de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Practic, mă duc la karaoke doar să râd de ... karaochişti.

Ei bine, şi acest drept, fundamental, la distracţie pe seama altora, mi-a fost luat ieri. Prima surpriză: Trip era full, pe la 22.30. A doua: nimeni nu cânta prost. Oraşul ăsta are un nucleu, probabil, de 100-200 de persoane cu voce, care şi-au făcut din karaoke un hobby, cum mi-am făcut eu din fotografie.

Nu mă interesează oamenii ăştia. Nu sunt amuzanţi, chiar dacă ei par să se simtă foarte bine. Cum spuneam, zi de căcat. Doar pentru mine, pentru ca lumea s-a distrat ff bine.

Unde sunt petrecerile karaoke în care toţi participanţii erau rangă? Unde se premia vocea care făcuse oamenii să se tăvălească de râs, nu să-şi apuce iubitele de umeri? Unde e karaokele de tip băieţeală? Habar n-am unde sunt toate astea. Dar dacă sunt pe undeva si stiti de ele, anunţaţi-mă şi pe mine. 

© 2023 Bogdan Stoica