Retro Caffe

Sunt un clubber jalnic. Din 2010, am fost in Retro Caffe de doua ori. O data - aseara. Motivul - Depeche Party.

Eram asa, cu inima indoita. Asta pentru ca ultima oara cand am fost, in 2010, clubul arata naspa. Iar la ultima petrecere Depeche din Ploiesti, din Republik, s-a terminat bautura inaintea rezistentei mele la alcool. 

Si sa vezi surpriza. Retro Caffe a fost renovat integral, arata foarte bine. Au niste canapele extrem de confortabile. Toaletele sunt dichisite ca la mall. Sunetul e de senzatie, se aude mai bine ca in Sky (scuze, in Crown si in Koshin n-am fost, ca sa pot compara). Au inventat si retrorienii masa cu consumatie obligatorie, dar la un nivel rezonabil: de 150 de lei, primesti o sticla de whisky, patru cola si opt beri. Nu ne-au ajuns, dar a fost un inceput bun. 

Cea mai placuta surpriza a fost muzica. DJ-ul a nimerit-o la fix si cu trupele, si cu ordinea difuzarii. In medie, eu dansez cam 30 de minute pe an, dar aseara, din cauza sau datorita DJ-ului, m-am miscat un pic. Am si cazut un pic, incercand sa prind din salt un gras gratios si baut, de 100 de kile (cred eu, el sustine ca are 83), in viu. Stiu, asa se intampla cand faci balet cu partenerul nepotrivit.

Mi s-a spus in casca: pretul unui Tuborg 0,33 este de doar 5 lei, si intrarea 10 lei, doar pentru masculi. Am platit intrarea?! Cand, ca nu-mi aduc aminte...

Uitandu-ma in buzunare si pe pozele miscate din telefon, cred ca o petrecere Depeche ar trebui sa se intample lunar, in Retro. A fost foarte fun sa vad niste cocalari intrand in club si plecand rapid, cu fruntile incretite de nedumerire. Si am amici care ar veni sa verifice atent continutul din toate sticlele alea din bar....

Sa nu uit: note maxime pentru ospatarita si barmanita. Habar n-am cum inteleg ele, in camera aia plina de decibeli, de la niste tipi accidentati la diftongi, ca "ou'ubor" inseamna "doua Tuborg".

 

© 2023 Bogdan Stoica