bird © bogdan stoica
Idioata supremă a planetei e din Ploiești. Am cunoscut-o.
Șase lei. Atât aveam de dat, pe o pungă de holșuruburi de 5 și una cu holșuruburi de 4. Eram într-un magazin de bricolaj, la o coadă de doar două persoane, dar casiera aia studia cumpărăturile ăluia din fața mea cu pasiunea unui colecționar. Pe bune, dacă ar fi făcut dragoste cu tubul ăluia de silicon, nu m-aș fi mirat deloc, atât era de absorbită.
Dar de enervat tot m-am enervat. Eram între două ședințe foto, mai aveam 35 de minute să plec de acolo, să duc ceva cuiva și să mănânc. Aș fi dat bucuros 20 de lei pe pungulițele alea două, numai să plec dracului de acolo cu cinci minute mai devreme...
Deci, nervi. Nu era cel mai bun moment să mă întrebi ceva. Și totuși...
"Nu vă supărați, nu ați văzut cumva un căruț?".
Ridic privirea. O femeie de treabă. Cu păr alb în cap, în jeanși și geacă. Mă privea plină de speranță.
Să mor, am rămas perplex...
"Nu mă întrebi de căruț, într-un magazin, cum m-ai intreba de un copil, sau de o poșetă. Ești într-un magazin plin de căruțuri, în pula mea! Du-te'n morții mă-tii de decerebrată și ia-ți un căruț de la locul de căruțuri și lasă-mă în pula mea în pace!", i-am răspuns femeii.
În gând, bineînțeles. Sonor, am zis doar "Nu".
"Era căruțul meu. Și era gol", insistă idioata.
Deeeci, în momentul ăsta am vrut să-i înfig în ochi toate holșuruburile mele, apăsându-i cu picioarele pe clavicule până le aud troznind. M-am gândit serios să-i iau și buletinul, ca să-i găsesc și să-i omor toate progeniturile și astfel să fac un bine umanității stingând neamul unei familii de idioți patentați care au, împreună, mai puțin creier decât o vrabie.
"Astea-s detalii de oferit, cretino? Ce, ai venit cu el de-acasă? Era cumva înmatriculat căruțul pe numele tău, de trebuia să-l remarc ca pe un Audi cu numărul B01BMW? Și era gol, adică identic cu celelalte nouășpe'mii de căruțuri din magazinul ăsta?! Cauți un anumit căruț, ca o tâmpită sinistră, în loc să iei altul de afară, și oferi ca informație relevantă faptul că era gol? Să mori tu, cât de proastă ești de nu vezi că toate căruțurile sunt la fel și toate-s goale!! Ce urmează să-mi spui, că al tău avea roți? O să și votezi la vară, nevertebrato? Să știu și să am timp să emigrez... Marș în gâtul mă-tii afară, ia în pula mea alt căruț și taci în morții mă-tii de retardată ce ești", am urlat la ea.
Sigur că tot în gând...
Sonor, am zis doar: "Da, doar atât. Nu vreau pungă. Nici factură. Uitați zece lei. Lăsați așa".