Grădinița groazei există. Dar există și grădinițe ok
Clar, nu mai pot fi ziarist. Dacă eram azi față în față cu ministrul Educației, când a spus "grădinița (aia unde au fost snopiți copiii în bătaie - n.m.) nu există", îi futeam un microfon în dinți de nu se vedea și urlam la el: "Cum morții mă-tii nu există, mă, n-auzi că funcționează de 14 ani?!"
Da, dragii mei. Grădinița aia care a furnizat cele mai atroce imagini cu copii de anul ăsta funcționează ilegal, ca grădiniță, de 14 ani. Paisprezece generații de copii s-au înscris în clasa I ducând Sistemului niște adeverințe de la o grădiniță falsă, iar sistemul le-a primit. Sistemul condus de năucul de Adrian Curaj. Un băiat care părea ok, și care mi se pare Ministrul Pulii, după declarația sa de azi. Pe de altă parte, de vină suntem și noi, părinții. Nici eu n-am verificat dacă grădinița unde a fost fiica mea avea avizele în regulă. O cunoșteam pe patroană, știam că e o tipă ok, am mers pe intuiție. Am avut noroc, M vorbește și acum cu plăcere de grădinița ei. Dar eu, ca părinte, am fost un iresponsabil. Grădinița aia era o capcană cu acoperiș.
Ulterior, viața de jurnalist m-a dus prin multe grădinițe. Și de stat, și private. Și experiența asta mă face să pot să emit, fără a greși foarte mult, două idei. Marea problemă a grădinițelor de stat este lipsa securității, clădirile lor sunt, în 99% din cazuri, vechi, nesigure, insalubre, imposibil de optimizat în domeniul combaterii incendiilor sau efectelor cutremurelor. Iar la grădinițele private vă veți confrunta în special cu acte de atestare suspecte. Și nu e de mirare. Legea îmi permite să fac un srl cu activitatea de after-school, să închiriez o casă, să o zugrăvesc roz, să angajez două studente, să cumpăr niște pătuțuri, și să pun la poartă o firmă pe care să scrie "Fido - creșă, grădiniță, after-school". Și știți de ce se poate? Pentru că, deasupra tuturor, în instituțiile care ar trebui să reglementeze activitatea grădinițelor, sunt niște papagali cinici, care, dacă sunt motivați financiar, mă acoperă imediat cu hârtii echivoce, care nu spun nimic. Exact ca în cazul apei imbuteliate, care e minerală, de izvor sau de masă, dar in supermarket e vanduta la gramadă, și locurile unde ducem copiii pot fi grădinițe sau after-school-uri, acreditate sau autorizate, dar neverificate. De-aia își fac de cap intreprinzătorii cinici, iar părinții idioți (ca mine) se uită doar la firma de afară, nu la autorizațiile de pe perete.
Cum spuneam, m-am enervat îngrozitor azi, auzindu-l pe ministrul Educației spunând că grădinița groazei nu există. Și apoi mi-am adus aminte că eu am vizitat cea mai mișto grădiniță din Prahova. E la doi pași de Ploiești, dar suficient de departe de oraș pentru ca aerul să fie diferit de mizeria pe care o respir eu. Acreditată și para-acreditată de ISU, amenajată într-o clădire nou-nouță, care rezistă la seisme de gradul șapte, cu autorizatie de incendiu, cu scară de incendiu, cu uși care se deschid corect... Cu programă educațională avizată de Ministerul Educației, cu aviz ARACIP etc, etc. etc... Cu fiecare cameră având un singur rol, nu trei, adica o gradinita unde nu se strâng jucăriile ca să se pună mesele și nu se strâng mesele ca să se pună pătuțurile. E grădinița perfectă, cum nu-s multe nici în București. Și-n care am intrat sceptic (pentru că am văzut copii fericiți și în grădinițe de căcat), dar unde am rămas mască văzând că fiecare copil poate sta o săptămână, moca, până se decid părinții dacă-l mai aduc acolo sau nu, și că părinții sunt bine primiți de fiecare dată când vor să verifice ce le face odrasla. Recunosc cinstit: dacă, acum opt ani, aș fi avut parte de pachetul ăsta, M n-ar mai fi mers la grădinița la care a mers....
Rezum:
- Domnu' ministru Curaj: plecați acasă, vă rog. M-am lămurit.
- Doamna blondă care bate copii: mori. Mori în chinuri, dacă se poate.
- Grădinița aia fără cusur: e aici.