cele mai citite texte in 2016

1 ianuarie 2017, moment de făcut topuri, nu? Ia să vedem... La începutul anului 2016 mă gândeam să închid blogul. Serios. Făcusem analiza asta și închiderea părea pasul firesc. Timpul, însă, a fost un consultant extrem de dibaci pentru mine: am reușit să fac 4 din 5 lucruri care păreau a fi pasul înainte, fără să închid blogul, ceea ce mi se pare foarte mișto. Iar de citit s-au citit grav următoarele texte:

  1. Băi sinistraților! e scris în 2013, dar la fiecare inundație se recitește. A ajuns la 320.000 de lecturi (o sută de mii pe an)
  2. bani din cadavrul lui Gyuri este scris acum trei luni: 308.000 cititori (o sută de mii pe lună)
  3. topul greselilor din prima fotografie oficială a guvernului Ciolos, scris în noiembrie 2015, a strâns 268.000 de lecturi (20.000 lunar)
  4. cum se manipulează o revoluție, scris în zilele acelea fierbinți, de după Colectiv, cu 220.000 de cititori, e exemplul clar de nostradamism, care mă mai lovește uneori (20.000 lunar)
  5. textul despre alina de la 5togo, scris în februarie 2016, a strâns 202.000 de lecturi (18.000 lunar)
  6. martirii falși de la Charlie Hebdo: 169.000 de cititori din ianuarie 2015 încoace (media e de 7.000 lunar)
  7. aprozarul lui George are 153.000 de cititori din august 2016 încoace (30.000 lunar, in medie)
  8. mai țineți minte Ice Bucket Challenge? se pare că da: 152.000 de lecturi.
  9. probabil ceva ce ar trebui să scriu mai des, pentru că te învață lucruri: textul ăsta despre cutremur, din 2014, care a ajuns la 150.000 de lecturi.
  10. povestea ungurului de pe DN1, unul din cele mai mișto momente pe care le-am trăit în 2016, are 141.000 de lecturi. 
  11. ce găsești în salamul Caroli în afară de carne nu e o anchetă jurnalistică, dar e ca și cum ar fi, pentru că cei 132.000 de cititori i-au făcut pe cei de la Caroli să-mi scrie de câteva ori. Nu le-a folosit la nimic, am revenit cu asta și cu asta, sper sincer ca anul ăsta să rupă capul corporațiilor și alți blogări.
  12. cel mai prost serviciu de înmatriculări nu mai există. Adică există, dar nu mai e prost. Cei 122.000 de cititori i-au speriat pur și simplu pe angajații statului, iar acum înmatriculezi o mașină la Ploiești în câteva zile, nu în cinci săptămâni. me happy!

Cartea scrisă în 2015, și pe care o găsiți aici în format ebook, despre fotografia cu telefonul, a mai strâns în 2016 câteva sute de download-uri, lucru care mă bucură enorm, pentru că fotografia cu telefonul reprezintă viitorul.

Cei mai valoroși cititori pe care i-am adunat în 2016 sunt însă cei ai cărții Tipul din filme nu există, care a ajuns la vânzări de (aproape) 10.000 de exemplare în nici trei luni. Cum atâtea s-au tipărit, în ianuarie mergem iar la tipar, să suplimentăm tirajul, și cât de curând o să găsiți în librării volumul pe care scrie "ediția a doua". La primăvară urmează volumul doi al acestei cărți, care va fi tras în două variante, din care una în serie limitată și numerotată. Între cartea 1 și cartea 2 o să mai fie o surpriză. Mică și cool.

Vă mulțumesc sincer pentru acest an fabulos. Iar dacă ce-am scris v-a fost de folos măcar la capitolul "râs cu lacrimi", tot am făcut ceva bun. Viața poate fi foarte nasoală câteodată în România, statul este ostil cetățeanului, pe toate planurile, de la asistență medicală la drepturi și libertăți, iar cetățeanul de rând nu are pe nimeni de partea lui. Ori, într-o asemenea situație, râsul chiar face bine. 

un an nou și bun tuturor!

© 2023 Bogdan Stoica