Nu la balet-balet, adică nu am fost obligat să port tutu și să flutur picioarele, ci la balet-spectacol, unde stai cuminte, sobru și aplauzi ca o divă, nici tare, nici încet. Am fost. Dus. N-am zis "nu", că părea obligatoriu. Și nici n-am dezaprobat, pentru că, sincer, eram curios. Nu mai văzusem niciodată un spectacol de balet. Iar când i-am văzut în sală pe amicii G și pe R, aduși și ei cu forța la balet, mi s-a părut chiar ok. 

Pe o scară de la 1 la 10, mi-a plăcut cam de 7. Dacă nu mă duceam nepregătit, mi-ar fi plăcut cam de 9. 

Mi-a plăcut pentru că balerinele și balerinii (din Ucraina) erau wow la mișcări. Până și eu a trebuit să recunosc, în anumite momente, că-mi venea să aplaud. Grația, lejeritatea în mișcare, modul în care se desprindeau de sol în săritură, lent, de parcă musculatura lor funcționează după altă gravitație.... Iar despre mersul, țopăitul și săritul pe poante nu am nimic de zis, pentru că nu este nimic de zis, doar de privit. 

Mi-a plăcut la maxim să mă uit la "atârnători'. Așa le zic eu acelor balerini care sunt pe scenă, dar nu sunt implicați în povestea principală și fac un fel de dans minimal. Râd unii la alții, își arată scena unii altora, și dau din mâini așa, cu grație, dar fără rost. La prima pileală, când mi s-o incleia limba'n gură, promt să fac la fel. O să fiu grațios ca un bidon de Dorna.

Mi-a plăcut să văd câteva femei excepțional de frumoase prin mers și postură, mai ales după ce afară, înainte de spectacol, am văzut o tipă care trăgea flegme pe trotuar cu dexteritatea unui sudor. Serios, chiar dacă sunt un urangutan deghizat in om normal, prefer feminitatea aia delicată, pe stil vechi. Si nu vad des o femeie care să meargă cu capul drept și cu umerii trași un pic înapoi, sau care sa facă doar gesturi feminine cand se află si lume in jur. 

Nu mi-a plăcut că n-am citit libretul înainte. Povestea Lacul Lebedelor o știu, i-am citit-o fiicei mele de patru sute de ori. Și desenul animat îl știu, cap-coadă. Aici, însă, unde se punctau prin dans doar anumite momente, mă uitam ca rața la muci. De unde era să știu că "datul din mâini lateral" însemna ruperea blestemului sau că "datul din mâini înainte" însemna legământul de iubire? Păi ce, eu sunt cititor în dans?!

Nu mi-a plăcut că am nimerit lângă un puști de 12 ani care mai avea un pic și se sinucidea de plictiseală. Din când în când, se uită pe furiș pe Instagram. Tot din când în când, râdea, făcând lumea să se uite la el, deci și la mine, lucru care mă băga un pic în panică. 

Nu mi-a plăcut nici de mine, pentru că în loc să beau apă înainte de spectacol, mi-am luat o sticlă cu mine. Minerală, nu plată, ca un bou. Am vrut să beau la un moment dat, dar când sticla mea a făcut "fâssss" și s-au uitat 30 de oameni la mine, am pus-o în stânga mea, pe partea unde era puștiul, gata să dau vina pe el. 

Și-a mai fost ceva. Ceva de care mi-e groază. Era să mă ia râsul pe nepregătite. Eu nu am antrenamentul ăsta, de a rămâne serios în mod fals, eu sunt o persoană relaxată și veselă. De trei ori era să mi-o fur și tot spectacolul am fost terorizat de gândul că aș putea vedea ceva ce m-ar face să izbucnesc în hohote. 

Prima oară a fost când am remarcat, în aliniamentul de lebede care stăteau cu privirea spre podea, una care privea fix, înainte. Intamplarea, desigur, face să nu fi avut o față care să trădeze o inteligență remarcabilă, ba dimpotrivă. "Cum o fi ajuns asta aici, frate?", m-am întrebat, ca un exeget exigent al baletului. Două minute mai târziu, când lebedele au trecut la proba de "sărituri mici în lateral", am remarcat că lebăduța cu privire fixă era singura cu niște sâni cât capul meu. "Deci așa a ajuns aici...". mi-am zis, iar gândul că și la balet, care ar trebui să fie o meritocrație fără cusur, poți strecura o balerină tâmpită doar pentru că te joci cu sănii ei mari din când în când, m-a înveselit un pic. Cât să icnesc, discret, de râs, de vreo două ori, ocazie cu care am încasat și două coate în coasta dreaptă. 

A doua oară a fost când am remarcat că vrăjitorul nu purta protecția aia inghinală, care face ca toți balerinii bărbați să pară dotați ca niște actori de filme pentru adulți. Era un tip înalt, cu o moacă de dur, îmbrăcat tot în negru, cu o privire pătrunzătoare. Ei bine, după ce am remarcat că vrajitorul are o pulă cam cât puștiul de 12 ani de lângă mine, toată mimica lui agresivă mi s-a părut foarte funny, și în loc de "vă vrăjesc pe toate cu puterea mea magică" mie mi se părea că omul transmite "nu pleacă nimeni de aici până nu-mi crește și mie pula". (sigur, eu vorbesc, dacă m-ați vedea după duș...)

Iar a treia oară....Băi, a treia oară a fost grav. A trebuit să mă gândesc la războiul din Siria ca să nu râd. Pentru că a fost...

Scenă era plină. O ceată de balerine pe dreapta, alta pe stânga. Lebădă-solistă (care părea să fi mâncat foaaaaarte mult pește în ultimile șase luni) făcea niște piruete complicate în fața scenei, balerinul-solist dădea muștele afară cu brațele, în spate. Din lateral au intrat patru balerine, ținându-se de talie, care au continuat să meargă lateral țopăind și dând din cap într-un mod adorabil. Toată sala zâmbea, nu numai eu. Pe urmă, însă, când s-au separat și au venit în fața scenei, fix în fața mea era una a cărei privire... Cum să zic, ca să nu pară aiurea?  Simțeam că se uită Traian Băsescu la mine. La mine sau undeva prin sală, că nu puteai să-ți dai seama...

Și mi s-a părut megaamuzant să văd the big picture: tipul cu pula mică e cel mai furios dintre toți, tipa cu curu' mare se crede cea mai mișto, iar micuța asta de 35 de kile, cu ochii ei picior peste picior, dând din căpșorul ăla într-o parte ca un girofar stricat....Pula mea, e ca în stația de metrou Universității, la doi pași de anticariatul meu preferat...

Da' n-am râs. Bine, recunosc, am râs, da' decât pe dinăuntru. Pe dinafară eram doar roșu si cu ochii in lacrimi....

Dacă ți-a plăcut să citești asta iti recomand acest pachet de carti pline de intamplari similare. 

Restul cartilor mele sunt [e https://bogdanstoica.ro/shop

Ma uitam socat in vasul wc-ului: parea ca una din cele doua tipe facuse un avort spontan, dupa o vacanta nebuna in Tenerife cu monstrul din Alien. Nu era in nici un caz un cacat normal ci ceva ce parea ca palpita, ca se uita la mine!!! Si gros ca o franzela...

Paranteza unu: Cred ca am mai scris-o pe undeva. Eu sunt un idealist. Am invatat la scoala ca si femeile au cam aceleasi glande si acelasi metabolism cu barbatii, dar nu cred ce scrie in manualele alea. Prefer sa cred ca o tipa nu face niciodata caca, nu da parturi, nu are par decat pe cap, in nasul ei nu se aduna cojite de muci si nu are un fir de par, foarte lung, undeva pe umar, ca miroase senzational in mod natural si ca adora sa faca blowjob-uri. Stiu ca e o pozitionare falimentara, dar nu ma pot abtine. Si cand vad semne de activitate biologica (stiu, normala!), intru in panica, in negare si mi se taie tot-tot-tot cheful....

Paranteza doi: Nu-s deloc fan al sexului anal. Am scris pe undeva, prin cartea asta, de ce...

Revin la baie. Am stat asa, pret de cateva secunde, dupa care m-am predat. Daca lasam lucrurile asa cum erau si ieseam din baie, urmatorul utilizator al baii m-ar fi putut acuza, pe buna dreptate, ca ma cac ca un cal si ca-s nesimtit. Asa ca mi-am suflecat manecile camasii, am tras apa de cateva ori, am cautat peria si am spalat ce era de spalat, apoi m-am spalat pe maini si pe fata, ca am avut senzatia ca au sarit niste stropi in barba, am redat camasii forma initiala si m-am intors la petrecere. Vorba vine, petrecere...

Eram cu un amic, la doua tipe care locuiau impreuna. Amicul meu era cuplat cu bruneta. Blonda imi era harazita mie in seara aia, dupa ce anuntase ca e gata sa se mute, satula sa stea singura in bucatarie cand astia doi se futeau. Pentru ca amicul meu avea, asa, o chestie, ii placea sa faca pe tramvaiul. Din spusele blondei, cei doi isi incepeau partidele de sex in dormitor, apoi isi mutau coitul in living si incheiau in baie, trecand prin hol. Ei ii ramanea doar bucataria, un spatiu mic si deloc primitor. De aici protestul, greva...

Nu era rea blonda. Genul ala de tipa mai degraba pasiva decat activa, lucru care nu-mi displace deloc. Pe mine daca ma iei tare, urli la mine si-mi strigi "fute-ma ca un negru" m-ai blocat total, ma imbrac si plec acasa. Nu ma deranjeaza deloc initiativa, fut atat de bine cand stau pe spate si nu fac nimic de nu-ti imaginezi, dar isteria, graba, manifestarile brutale nu ma pasioneaza. Iar blonda era foarte cool. Vorbea putin, radea mult, la glumele care-mi placeau si mie, avea talie si un fund misto si, la o intalnire anterioara, in oras, ma atinsese deja, de vreo trei ori, aparent din greseala: o data cu fundul pe palma, a doua oara cu laterala sanului drept pe palma si ma si sarutase cu ceafa pe buze. Asa s-a scuzat de fiecare data, desi eu imi intinsesem mainile si buzele spre ea ca un pelican infometat. Cum ziceam, parea cool....

In seara aia, insa, nu mai parea asa cool. Ma uitam la ea si la bruneta cum se uita comisarul Moldovan la Paraipan si la Navodeanu. Clar, una din ele era nascatoarea monstrului din baie, ca eu si amicul meu venisem de 10 minute, doar ce intrasem si fumasem o tigara cu blonda pe balcon, dupa care blonda disparuse sa se schimbe. Dar care era suspecta? Bruneta lui? Blonda mea?

Tindeam sa cred ca e bruneta. Avea fundul ceva mai mare, era mai matahaloasa si manca mult mai mult decat blonda. Parea ca e gata oricand sa manance cinci kile de cartofi prajiti cu salata si sa se cace in consecinta. Si glumele le avea mai asa, de baiat. Blonda mea nici nu prea manca, doar bea. Bea, nene! Sticla de vin din fata ei era a ei, nu a noastra. Si, din experiente anterioare, stiu ca atunci cand bei poti scoate din tine chestii pe care nici nu stii ca le-ai mancat vreodata...

Imi disparuse cheful de baut. Si ala de futut. Amicul meu era bine, dansul cu bruneta era tot mai putin artistic, se vedea ca isi pune costumul invizibil de vatman si ca abia asteapta sa puna vagonul pe boghiuri si sa plece tu-tu. Blonda statea pe mine, cu paharul de vin intr-o mana si cu cealalta chinuindu-se sa ma apuce de pula, prin jeansi. Pula mea, insa, era ascunsa intr-un ungher al boxerilor, plangand si strigand "undeva in camera asta e o gaoaza cat o minge de oina, care ma sperie, vreau acasa, vreau la laba mea!".

O ora mai tarziu, in apartament era liniste. Cursa dormitor-sufragerie, cu peronul pe partea dreapta, se terminase, acum amicul meu darama cu capul brunetei biblioteca din sufragerie. Urmau statiile hol si baia. Eu si blonda stateam cuminti in bucatarie. Eu calm, cu gandul la ale mele, ea nervoasa, cu ochii in laptop. A mai durat cateva minute pana cand amicul meu a aparut, imbracat, in usa, facandu-mi semn ca e timpul sa plecam. 

N-am luat un taxi. Omul avea chef de povestit. Dincolo de aspectul lui de fucker nesimtit se ascundea un romantic incurabil, era indragostit de bruneta ca de ma-sa cand era mic. Iar acum era si empatic. Nu-mi dadea detaliile obisnuite, gen "sa moara ma'sa, cum i-am dat-o pe la spate", ci imi explica cum s-o iau pe blonda, data viitoare, ca acum "e clar ca nu te place". Eram deja satul de sfaturile lui cretine, cand l-am auzit:

"Nu te pricepi la pizde de-astea tinere, eu ti-am mai zis. Dar hai, ca data viitoare rezolvam. Promit ca nu te mai las singur cu ea, ca sigur ai zis tu ceva, la inceput, pe balcon, cand eu ma cacam..." 

Textul asta, impreuna cu multe altele, apare in volumul 3 din Tipul din filme nu exista, care este disponibil, din 9 februarie, pe site-ul Editurii Univers. Ai linkuri de comanda pentru toate cartile mele mai jos:

   

Pachete-Cadou, numa' bune de dat tipelor misto de Valentine's Day, Dragobete, 1 Martie si 8 Martie. 

Sambata, 25 noiembrie, ma duc la targul de carte Gaudeamus cu #magirl. Cat timp ea o sa colinde targul ala sa-si ia obisnuita roaba de carti, eu o stau la standul Editurii Univers, Sergiu printeaza excelul cu comenzile si o sa semnez si o sa scriu dedicatii pe cartile comandate online. Asa ca cine isi comanda cartea pana vineri seara, are sanse mari sa primeasca ce-si doreste, oriunde in Romania si oriunde in lume (editura livreaza la un tarif rezonabil all over the world, daca se achita in avans si transportul). Ca sa fie semnate, cartile trebuie comandate de pe edituraunivers.ro. Ai linkurile mai jos.

in Ploiesti, gasesti cartile mele cu autograf la cafeneaua 5 To Go. (waze: https://www.waze.com/location?h=sxfx8jp68)

toate cartile mele sunt aici: 

      

 

Incep prin a va reaminti ca eu n-am crezut nici o secunda ca ideea principala din "Tipul din filme nu exista" poate fi subiect de carte. "De ce ar interesa pe cineva cat de bou sunt eu cu tipele?" a fost o intrebare la care doua edituri s-au chinuit sa-mi dea raspunsul aproape doi ani. Si cand m-am prins ca planeta e plina de cretini asemeni mie, am batut palma cu Editura Univers si nu regret nici o secunda: am dat de oameni care se pricep la citit mai bine decat mine si, mai presus, de toate, cinstiti (eu dezvolt rapid alergii la tine si daca vrei sa ma escrochezi cu o banala eugenie).

Asa ca am scris "Tipul din filme nu exista" cat am putut de bine si de amuzant. Am zis sa fac un "Las Fierbinti" citibil, dedicat femeilor, prea putin targetate de creatorii de divertisment din Romania. Si chiar daca mi-a iesit bine, am crezut ca va ramane o carte singulara, un moft de sezon. N-a fost asa. Am primit (nu mint nici un milimetru), peste o mie de mesaje, de tot felul, mai toate spunand "asteptam continuarea". Asa s-a nascut "Tipul din filme nu exista - volumul doi", pe care eu am vrut-o un pic diferita de prima. Din prima am iesit prea adorabil la ce defecte am eu, asa ca am alterat un pic registrul, sa-mi vedeti si the dark side, cea pentru care tipele misto nu raman, mult timp, langa mine.

Am vrut si o coperta care sa spuna asta. Din pacate, in industria vanzarii de carte (pentru prosti: nu vorbesc de editura, ci de lantul de distributie/librarii), inca sunt multe capete patrate persoane incremenite in trecut. Multe. Atat de multe, incat aceasta o sa fie, probabil, ultima carte de-a mea pe care o sa o gasiti in librarii. Prefer ca pe urmatoarele sa le vand online, in benzinarii, sau cu agentii Avon/Oriflame, decat sa mai am de-a face cu industria vanzarii de carte. Acum insa, pentru ca sunt in joc si interesele de afaceri ale Editurii Univers, iar oamenii astia mi-au facut numai bine, am cedat. Partial.

Deeeeci:

O sa gasiti, in librarii si pe net, volumul doi din "Tipul din Filme nu exista" cu o coperta similara cu cea a primului volum. Sper ca interiorul sa va placa la fel de mult ca la primul volum. Cartea arata asa:

Pe net, insa, asta insemnand doar AICI, o sa gasiti aceeasi carte, cu 32 de pagini in plus si cu o coperta care spune ceva mai corect povestea tembelului din mine. Asta:

Este acea editie speciala, limitata, destinata celor care au comandat primul volum de pe site-ul edituriiunivers in decembrie 2016 ca sa-l faca cadou. Fiecare dintre ei o sa primeasca un email cu momentul in care volumul doi din editia speciala se va pune in vanzare. Doar dupa ce se vor epuiza cererile lor, si aceasta carte va putea fi cumparata de oricine.

Inchei multumind tipelor care mi-au cerut imperios volumul doi din aceasta carte. Multe dintre voi mi-au amintit de momente uitate in care m-am purtat ca un cretin si facandu-ma sa le astern pe hartie. Multumesc, de asemenea, si tipelor cu care am avut de-a face in ultimul an, crezand, ca naivele, ca as putea fi chiar eu tipul din filme. Nu sunt. Mi-ar fi placut sa fiu, dar nu-mi iese.

1 ianuarie 2017, moment de făcut topuri, nu? Ia să vedem... La începutul anului 2016 mă gândeam să închid blogul. Serios. Făcusem analiza asta și închiderea părea pasul firesc. Timpul, însă, a fost un consultant extrem de dibaci pentru mine: am reușit să fac 4 din 5 lucruri care păreau a fi pasul înainte, fără să închid blogul, ceea ce mi se pare foarte mișto. Iar de citit s-au citit grav următoarele texte:

1. Băi sinistraților! e scris în 2013, dar la fiecare inundație se recitește. A ajuns la 320.000 de lecturi (o sută de mii pe an)
2. bani din cadavrul lui Gyuri este scris acum trei luni: 308.000 cititori (o sută de mii pe lună)
3. topul greselilor din prima fotografie oficială a guvernului Ciolos, scris în noiembrie 2015, a strâns 268.000 de lecturi (20.000 lunar)
4. cum se manipulează o revoluție, scris în zilele acelea fierbinți, de după Colectiv, cu 220.000 de cititori, e exemplul clar de nostradamism, care mă mai lovește uneori (20.000 lunar)
5. textul despre alina de la 5togo, scris în februarie 2016, a strâns 202.000 de lecturi (18.000 lunar)
6. martirii falși de la Charlie Hebdo: 169.000 de cititori din ianuarie 2015 încoace (media e de 7.000 lunar)
7. aprozarul lui George are 153.000 de cititori din august 2016 încoace (30.000 lunar, in medie)
8. mai țineți minte Ice Bucket Challenge? se pare că da: 152.000 de lecturi.
9. probabil ceva ce ar trebui să scriu mai des, pentru că te învață lucruri: textul ăsta despre cutremur, din 2014, care a ajuns la 150.000 de lecturi.
10. povestea ungurului de pe DN1, unul din cele mai mișto momente pe care le-am trăit în 2016, are 141.000 de lecturi. 
11. ce găsești în salamul Caroli în afară de carne nu e o anchetă jurnalistică, dar e ca și cum ar fi, pentru că cei 132.000 de cititori i-au făcut pe cei de la Caroli să-mi scrie de câteva ori. Nu le-a folosit la nimic, am revenit cu asta și cu asta, sper sincer ca anul ăsta să rupă capul corporațiilor și alți blogări.
12. cel mai prost serviciu de înmatriculări nu mai există. Adică există, dar nu mai e prost. Cei 122.000 de cititori i-au speriat pur și simplu pe angajații statului, iar acum înmatriculezi o mașină la Ploiești în câteva zile, nu în cinci săptămâni. me happy!

Cartea scrisă în 2015, și pe care o găsiți aici în format ebook, despre fotografia cu telefonul, a mai strâns în 2016 câteva sute de download-uri, lucru care mă bucură enorm, pentru că fotografia cu telefonul reprezintă viitorul.

Cei mai valoroși cititori pe care i-am adunat în 2016 sunt însă cei ai cărții Tipul din filme nu există, care a ajuns la vânzări de (aproape) 10.000 de exemplare în nici trei luni. Cum atâtea s-au tipărit, în ianuarie mergem iar la tipar, să suplimentăm tirajul, și cât de curând o să găsiți în librării volumul pe care scrie "ediția a doua". La primăvară urmează volumul doi al acestei cărți, care va fi tras în două variante, din care una în serie limitată și numerotată. Între cartea 1 și cartea 2 o să mai fie o surpriză. Mică și cool.

Vă mulțumesc sincer pentru acest an fabulos. Iar dacă ce-am scris v-a fost de folos măcar la capitolul "râs cu lacrimi", tot am făcut ceva bun. Viața poate fi foarte nasoală câteodată în România, statul este ostil cetățeanului, pe toate planurile, de la asistență medicală la drepturi și libertăți, iar cetățeanul de rând nu are pe nimeni de partea lui. Ori, într-o asemenea situație, râsul chiar face bine. 

un an nou și bun tuturor!

Pentru ca #magirl petrece Noaptea Muzeelor in Bucuresti, cu gasca ei de mini-bucuresteni, dar si pentru ca imi place la maxim locul ala, sambata seara, de la 19.00 pana pe la 3 dimineata (la ora aia imi preiau pustoaica si o duc acasa), ma gasiti la Galeria Alexandra's, locul in care am lansat doua din cele cinci carti de pana acum. O sa iau cu mine ce bruma de carti mai am (daca mai am) daca apare vreun doritor, sa va mazgalesc cartile pe care deja le aveti daca v-au placut, dar puteti veni si doar sa ne cunoastem, sa povestim, sau pur si simplu sa vedeti una dintre cele mai frumoase galerii de arta din Capitala, despre care gasiti mai multe aici.

Galeria Alexandra's va asteapta cu vouchere de reduceri (detalii aici). Alte vouchere, oferite de www.zendiet.ro, vor ajunge la primii 50 de vizitatori ai Galeriei.  

Sa ne vedem cu bine. 

A fost bine. Bine ca a plouat de-a rupt, toata seara, iar la Galeria Alexandra's au mai ajuns doar 60 de persoane, conform firmei de paza, si am putut sa ne miscam fara probleme. Sa nu uit: multumesc, Interguard, vad foarte rar agenti de paza la costum care se poarta "la costum", adica sunt discreti, tacuti, amabili, plini de tact.

A fost grozav si ca am facut lansarea la Galeria Alexandra's, toate obiectele alea misto si vechi au darul sa faca si cel mai nesimtit om sa se poarte ca un domn. De-aia, eu tot zic, tuturor, ca e cel mai misto loc din Bucuresti pentru lansari de carte si evenimente la care vin sub o suta de persoane. E de mers si cand renovezi sau redecorezi, pentru ca, atentie maaare, Galeria Alexandra's e singurul loc de unde poti cumpara tablouri, sculpturi si alte obiecte de arta, in rate. Fara dobanzi, fara banci si alte chestii suspecte.

N-am gresit nici cu invitatii speciali:

1. Irinel de la Crama Histria a adus niste vinuri dementiale, baute/cumparate/apreciate de toata lumea. Am luat si eu trei sticle de rose Mirachi. Una am desfacut-o chiar acasa, dupa ce m-am descaltat. Azi promit s-o termin, dupa ce mai rad un pic cu Irinel, pe tema faptului ca la un moment dat, i-am luat telefonul de pe masa crezand ca e al meu suficient de mult timp incat sa creada ca i-a fost furat. Ca un idiot perfect, pana sa-l simt in buzunar, tot eu am vrut "sa ne uitam pe camere".
2. Andreea a adus sapte kilograme de salam de biscuiti, aranjat intr-un mare fel, si de servit si de luat la pachet, si a plecat doar cu poseta, pentru ca ce nu s-a mancat s-a vandut atat de rapid incat eu, ocupat cu semnatul de carti, n-am apucat sa iau nici macar un baton d-ala mic. Pe de alta parte, burta am destula...
3. Rusandra, moldoveanca aia misto care face genti si mai misto a venit cu toata gama Bookletta de genti si portofele si a plecat cu ceva mai putine, dar cu o droaie de laude si de multumiri. Tot ea a daruit o geanta pentru tombola serii, iar momentul ala, cand ea a extras numele "Alina ..." si din camera cealalta s-a auzit un "NU TE CRED!!!" va ramane memorabil.

Au fost si momente cand am fost capabil sa recunosc figuri de pe net dar si unele in care n-am fost capabil sa recunosc oameni cu care am stat la aceeasi masa. Asta sunt, eu nu retin figuri, de mic sunt atat de prost.

Seara asta a fost inca o dovada ca, in materie de coperti, am o intuitie mai buna decat marii smecheri din librarii. Oana cea frumoasa de la Editura Univers a avut la vanzare si volumul doi standard, de librarii, si volumul doi indecent (not!), de gasit doar pe site-ul editurii. Si ghici care s-a vandut mai bine? Adica: muuuult mai bine? Cel cu coperta mai misto, ca indecenta nu e decat daca esti prost.

Multumesc tuturor celor prezenti. Sper ca nu m-am facut de ras grav. Eu am o problema cand toata lumea sta cu ochii pe mine si ajung sa ma port ca un idiot.

A fost atat de multa lume care s-a purtat frumos cu mine incat am zis sa ma port si eu frumos, cu altii. Asa ca zilele astea ma duc iar la Bucuresti, la semnat. Promit ca n-o sa mai existe carte de-a mea, pe site-ul editurii univers, fara autograf.

toate cartile mele sunt aici: 

      

 

Luni, 27 noiembrie, va astept in cel mai misto loc din Piata Amzei, la lansarea volumului doi din Tipul din filme nu exista. E o carte pe care nu credeam ca o sa fie nevoie sa o scriu. M-am lasat, insa, convins, dupa ce am vazut cu ochii mei ce a generat primul volum: peste 12.000 de exemplare vandute, peste o mie de mesaje, cateva sute de recenzii maxime, plus cateva sute de imagini, toate aratand ca Tipul din filme nu exista a prins la marele public. Pana mea, am primit poze cu cartea din Africa de Sud pana in Alaska, dar si pe post de lenjerie intima, sutien, patura....Asa ca am scris volumul doi, in doua variante: una pentru librarii; alta, cu o alta coperta si 32 de pagini in plus, pentru cititorii primului volum. 

Nu vin singur la lansare, ci cu niste oameni care-mi plac si care conduc sau detin niste afaceri de-a dreptul cool. Mai pe scurt, dincolo de carti cu autograf, o sa puteti sa:

• gusta si cumpara niste prajituri senzationale
• gusta si cumpara niste vinuri geniale
• proba si cumpara niste genti foarte misto
• discuta cumpararea in rate a unor obiecte de arta despre care credeti, in mod gresit, ca va sunt inaccesibile

Toate detaliile organizatorice sunt aici: www.facebook.com/events/1760038720968728/

Va astept. Cine nu poate veni la lansare sau are altceva mai bun de facut isi poate cumpara cartile de aici:

Volumul unu: [http://bit.ly/2dniMNw]
Volumul doi: [http://bit.ly/2zm8uvZ]
Volumul doi EDITIA LIMITATA: [http://bit.ly/2zZ8wH2]

toate cartile mele sunt aici: 

      

 

Iar m-am înţepat cu coastele de porc în Bucureşti. Da, ştiu, n-am fost la faimoasa costelărie, dar, pana mea, eu mănânc prin Bucureşti prin cârciumile apropiate de locurile unde am treabă, n-am nici un chef să-mi pierd ore în şir în trafic în nenorocirea aia de oraş. Dar faptul că n-am fost la costelărie nu justifică faptul că, în ultimii zece ani, doar o singură dată am mâncat coaste de porc cu adevărat bune în Bucureşti. În rest, numai ţepe mi-am luat. Vineri, de exemplu, mi-am luat-o la The Harp. Mişto localul, mişto fauna din local, extraordinar de mişto tipa care ne-a găsit o masă după doar câteva minute de aşteptare, muzica perfectă, dar coastele au fost mediocre. Prea grase, prea puţin făcute şi, că era să uit, prea dulce marinata aia. Şi nu pricep de ce. Frate, terminaţi cu coastele astea dulci şi crude a la Kentucky, că nu vorbim despre un fel de burgăr, să importaţi reţeta de afară. Coastele de porc fac parte din bucătăria românească, principale sunt gustul cărnii, al afumăturii, al grătarului/cuptorului, nu mierea pulii şi zaharicalele vieţii. Ce-o să urmeze? O să băgaţi stafide şi ciocolată în sarmale? Așa că am bifat The Harp la "foarte mişto, nu mai mănânc aici niciodată" şi mi-am propus să încep, totuși, anul 2017, cu nişte coaste delicioase. Ştiu cel puţin trei locuri în Ploieşti unde mănânci aşa ceva, dar am ales să o fac în localul cel mai recent deschis. La Doma Urban Bistro, al lui Dorin Mandache, de la Masterchef. Apropo: uitați-vă ce moacă avea pe vremea aia și cum arată acum...

Pe Dorin l-am cunoscut la o băieţeală, la ceva timp după show-ul ProTV. Lăsase Bucureștiul și deschisese, împreună cu Andi de la Hotel Best, ceea ce a fost cel mai bun local al anului 2016 din Ploieşti. După un timp, din motive care nu mă interesează, cei doi s-au despărţit, iar Dorin a deschis singur, lângă hotelul Angelo D Oro, chestia asta mică. Apropo: v-am zis că mie îmi plac cârciumile mici?

Pe-afară ca pe-afară, dar înăuntru localul ăla o nebunie. Doar 40 de locuri, cele mai multe la mese de patru și șase persoane, fix cum îmi place mie.  

E locul perfect să te duci în grup, cu toată firma (dacă nu lucrezi într-o firmă de sute de oameni), sau, dacă ești singur, să ai loc destul pentru laptop, ziare, hârtii.

Dorin era la bucătărie, jos. Am cerut, regulamentar, coaste, dar și nenorocitul ăla de Pepsi, produs care mă obsedează, de când am plătit pentru unul cât pentru o sticlă de vin. Le-am primit în circa 15 minute într-un mod care m-a îngrijorat, chiar de la el.

- Băi Dorine, e prea mare porția, coane, în pula mea...

- N-am ce să-ți fac, coane, așa ies, unele-s mai mari, altele mai mici... Lasă, că te descurci tu cu ele...

Al dracu' chef, știa el ce știa! Știți cum m-am descurcat? La fix, am predat troaca aia de tavă goală, doar cu oase. Au contat și cartofii, și a contat și sosul ăla, un maclavais făcut cu o chestie adusă din Japonia, am uitat cum îi zice. 

Cu burta plină și amintirea coastelor nasoale de București ștearsă din minte, m-am uitat prin local. Era gol la ora prânzului, că băiatul ăsta a avut bani de sculele din bucătărie, de ingrediente, de farfurii și de becuri, numai de marketing nu. Și-am zis să ajut, pentru că Doma Urban Bistro poate fi considerată, fără frică, o ambasadă a coastelor de porc. Iar prețurile sunt mai mult decât decente.

Important e ca la Doma să veniți cu burta goală, chiar dacă nu vă plac coastele de porc. Face ăsta micu niște chestii de-ți rupe capul, a furat meserie peste tot pe unde a gătit, în afară de cârciuma asta a lucrat și prin Loft, Goccia, Autograph, Food Bar Dorobanți...

Pentru ploieșteni: Doma Urban Bistro e pe strada Maramureș nr. 9, vis-a-vis de clădirea Consproiect. Pe facebook e aici. Rezervările de mese se fac la 0244 522 619 sau la 0726 454 553.

Pentru neploieșteni: Numerele de telefon sunt tot alea. Și, ca nu ajungeți în altă parte, v-am pus adresa pe Waze: http://waze.to/lr/hsxfx8hqj3

Tipul din filme nu există s-a intors.
Volumul unu e aici [http://bit.ly/2dniMNw]
Volumul doi e aici: [http://bit.ly/2zm8uvZ]
Volumul doi EDITIA LIMITATA e aici: [http://bit.ly/2zZ8wH2]

iar evenimentul de lansare este acesta:
Lansare de carte: Tipul din filme nu există (volumul doi)

Am primit și primesc, de trei luni încoace, sute de mesaje legate de carte. Unele sunt însoțite de fotografii cu cartea în cele mai diverse ipostaze: pe genunchi, în brațe, pe noptieră, cu pisica, cu câinele, în tramvai, în metrou, în avion, în Anglia, Suedia, Germania.... Am primit și câteva zeci de poze indecente, unele foarte mișto. Unele fotografii sunt incredibil de bine făcute cu telefonul, adică o chestie de care sunt de-a dreptul îndrăgostit și pe care o susțin prin asta. 

Așa că am decis să premiez acest tip de feedback. Până pe 3 ianuarie, aștept fotografii cu cartea Tipul din filme nu există, făcute cu telefonul, în intervalul 29 decembrie 2016 - 3 ianuarie 2017. Voi da trei premii, pentru:

1. cea mai bună fotografie cu cartea făcută în afara României (e vital ca imaginea să conțină, măcar în fundal, un reper vizual care să demonstreze localizarea: un indicator, o clădire etc)
2. cea mai bună fotografie cu cartea făcută în noaptea de Revelion (o să mă uit la informațiile fotografiei, unde apar data/ora la care a fost făcută, intervalul orar permis este 31.12.2016 ora 21.00 p.m. - 01.01.2017 ora 5.00 a.m.)
3. cea mai bună fotografie indecentă cu cartea (unde bună nu înseamnă să se vadă pizda pe tot ecranul telefonului, că nu-s ginecolog; există atâtea soluții să sugerezi nuditatea fără să faci o fotografie vulgară și de căcat...)

Poți să incluzi în compoziție orice alte elemente, decoruri, animale, persoane, simboluri. Fii creativă și smart, nu te repezi ca rața la muci să reproduci primul tipar vizual care-ți trece prin cap.

Premiile constau în trei obiecte, dintre cele care costă sub 600 de lei, la alegerea câștigătoarelor, de pe secțiunea de meștereală a blogului meu. Câștigătoarea va plăti doar transportul premiului până la adresa ce-mi va fi indicată (scuze, dar m-am fript grav cu un concurs similar, plătind transportul unui premiu trimis în America de Sud). Toate cele trei câștigătoare vor primi, anul viitor, gratuit, și un exemplar din ediția limitată a celei de-a doua cărți.

Fotografiile pentru concurs îmi pot fi trimise folosind mesageria privată a paginii cărții (www.facebook.com/tipuldinfilmenuexista), a paginii personale (www.facebook.com/bogdanstoica.ro), emailul aferent acestui blog (contact  @ bogdanstoica.ro) sau orice alte metode găsești. Fotografiile de mai sus sunt cu titlu demonstrativ și nu intră în concurs. Fotografiile trimise în cadrul concursului vor fi publicate (cele indecente cu blurarea/mascarea detaliilor care permit identificarea protagonistei), iar identitatea câștigătoarei de la categoria nr. 3. nu va fi făcută publică, din motive evidente.

Have fun!

UPDATE 4 ianuarie: Fotografiile declarate câștigătoare sunt aici

toate cartile mele sunt aici: