povestea lui Kong, maimuta fara pula

Am un anunt important de facut: daca vreti sa va duceti la film, nu va duceti la Kong. Am facut-o eu, aseara, ca sa scap din incercuirea Frumoasei si Bestiei si acum regret fiecare minut de difuzare. Daca nu eram insotit de o copila senzationala, cu care am ras cel putin jumatate de film, m-as fi enervat ingrozitor. Este un film extrem de prost, genul ala, facut de niste cretini incapabili sa creeze o fictiune logica.

Pe scurt, Kong este povestea unei maimute inalte ca gardul si proaste ca bradul. Este ultimul din specia lui (pentru ca parintii lui au fost ucisi de un monstru) si n-are pula. Serios, probabil ca producatorii filmului au vrut sa accentueze imaginea ultimului din specie si i-au taiat pula. Kong sta pe insula aia, astenic si furios ca orice impotent, si, cum nu-i convine ceva, cum face scandal. Asa face si cand vin americanii, cu vreo 10 elicoptere, conduse de cei mai prosti piloti din lume, care zboara doar la inaltimi la care maimuta cretina le poate lovi cu pumnul. Logic, le loveste pe toate, si ca in orice film cu elicoptere, din impacturile cu solul scapa vreo 20 de oameni. Multi fara o zgarietura.

In momentul acela Kong incepe sa sufere de orbire. Da peste tot de oamenii aia, dar nu-i vede. Probabil ca si populatia bastinasa, care se crede aparata de Kong, e in aceeasi faza de invizibilitate. Vede insa alte creaturi. Un paianjen cat o macara, un muflon cat un paianjen, cu ochii cat o masina, dar caruia ii intra in ochi muste de-astea, de marimi normale, si... atentie mare - o caracatita de apa dulce. Mare si proasta si aia, pare ca vrea sa-l futa pe Kong, nu sa-l omoare.

Daca va duceti, nu ratati tipa. Ea e personajul principal. Daca la inceputul filmului arata normal, de la jumate incolo tricoul se micsoreaza si isi schimba sutienul, astfel incat talia si sanii sa-i fie puse in valoare. Cea mai tare faza e aia in care are un moment de empatie cu maimuta, care ... nu conduce la nimic! Nici tipa nu face ceva anume. Doar la final reuseste sa arunce o bricheta aprinsa care nu s-a stins in 50 de metri de traiectorie balistica (evident, acum vreau si eu o bricheta de-aia!), si sa tinteasca perfect cu un pistol de semnalizare, desi arma aia nu poate face asta.

Batalia finala, cu monstrul cel rau, este de concurs, nici nu stiu de ce am ras mai mult. De tocilarul ala, proaspat iesit din laborator, care schimba benzile la mitraliera cu dexteritatea unuia din trupele Seal... De norul ala de napalm care nu dogorea, dovada ca soldatii se uitau relaxati la el de la 3 metri... De maimuta care ba avea o rana la mana, ba nu o mai avea... Pe scurt: am ras la aproape fiecare faza. Iar monstrul cel rau.... Au tras astia in el cu aruncatorul de flacari si cu mitraliera de companie si n-a avut nimic, dar cand i-a tras tipa o racheta de semnalizare in gat, era s-o omoare.

Adaug si ca toti tipii din film, desi sunt prezentati ca niste duri ai razboiului din Vietnam, sunt epilati si pensati, iar maimuta nu e, desi, tinand cont de lipsa de pula, i-ar fi stat chiar bine...

publicitate

© 2023 Bogdan Stoica