o poveste obisnuita cu un om obisnuit

Niciodata nu mi-a trecut prin cap ca mi-as putea tine trusa foto altfel decat in rucsac. Exista genti foto misto, dar eu nu pot sa port genti. Pula mea, nici sacose nu suport sa car, ma duc la Mega cu rucsacul gol in spate... Si la shootingurile alea corporate, cand pun pe mine un sacou, tot cu rucsacul ma duc (chiar exista, undeva pe net, o fotografie cu mine la costum cu rucsacul foto in spate, pusa in context ca o curiozitate). O fac pentru ca stiu una si buna: cu rucsacul in spate, am mainile libere. E un obicei pe care l-am deprins pe munte si de care nu pot si nici nu vreau sa ma dezvat. Si ma bucur la maxim cand mai dau de cineva care gandeste ca mine. Ca Vali de la echipmont, un tip aaabsolut obisnuit. Eu colectionez carti vechi, el merge pe munte. Eu mesteresc dulapuri din mese si mese din ferestre, el merge pe munte. Eu sunt mort dupa pilaf, el merge pe munte. Logic: e toba de munte!

Pe Vali l-am cunoscut la una din (prea)numeroasele mele lansari de carte. Balanta, insurat, tata de fata, pasionat de munte.  

Cel mai misto traseu? "Valea Obarsia Ialomitei, tura mea de suflet". Cel mai solicitant? "Valea Morarului - Creasta Balaurului e adrenalina pura. Sau tot Valea Morarului, dar cu morcovul in cur, la freeride-ski". Cel mai tare moment pe munte? "Maratonul Pietrei Craiului 2011". De la 13 ani, cand a plecat cu parintii la cort, la Gura Diham, si a ajuns, in slapi, pana la Poiana Izvoarelor / Plaiul Munticelului, muntele i-a intrat in sange lui Vali si nu mai iese de acolo. I-a schimbat viata. A facut liceul de chimie, facultatea de ecologie, ocazie cu care si-a cunoscut sotia, care - ghici ce? - merge pe munte. Acum omul face drumetie cu cortul, freeride-ski si alearga la maratoane montane, iar anturajul lui e plin de oameni asemeni lui.

Leafa vine de la o firma de vanzari industriale, iar timpul liber zilnic (ca in weekend e pe munte) este alocat primei lui afaceri. Valentin vinde, online, echipament montan. Responsabil, nu ca nemernicii care vand stifturi care te pot ucide, sau ca cei de la **cathlon, care iti vand fara sa-ti explice ce e de explicat. 

"Din 2010. Asa, din pasiune. Imi tot cumparam echipament pentru mine si pentru amici de pe un site de afara si mi-am dat seama ca as putea sa aduc eu produsele alea in Romania. Am inceput cu ce ma pricepeam cel mai bine, respectiv schiuri, rucsacuri si incaltaminte de munte. Acum, vand o droaie de chestii, toate testate de mine personal. Nu aduc orice prostii, nu vreau sa aiba cineva de suferit din cauza mea". 

Flashback: Am mers zece ani pe munte cu aceeasi pereche de bocanci militari. Rucsacul mi l-am facut singur, dintr-o foaie de cort pe care am impermealizat-o cu mastic industrial. Pe vremea aia, din comert lipseau produse profesionale de echipament montan.

Cel mai important lucru pe munte? "Incaltamintea. Si e bine sa n-o iei dintr-un magazin generalist. In magazin vei lua ce ce aduce comerciantul, nu ce ti se potriveste. Iar comerciantul aduce marfa ieftina, nu buna, ca nu se pricepe, la care poate castiga mult. La finalul lantului esti tu, care vei cheltui o suma frumusica pe ceva ce nu e deloc bun pe termen lung. Iar la bocancii de munte chiar nu trebuie sa te zgarcesti". 

Pe echipmont se vand cel mai bine bocancii (toamna), corturile si sacii de dormit (vara), betele de tracking (tot timpul) si clapari&schiuri (iarna). Vanzarile cresc an de an, dar nu exploziv. "E semn bun, inseamna ca tot mai multi oameni, din cei care deja merg pe munte, decid sa se echipeze corect. Sincer, nici n-as vrea sa vad ca toata Romania se apuca de sporturi montane si de drumetii, pentru ca muntele si padurea nu ne pot suporta pe toti. Turismul montan facut cu responsabilitate, nu de multi oameni o data, dar peste tot, este cea mai eficienta politica ecologica a unui stat. Nu mai poti sa tai padurile si sa braconezi cand peste tot sunt turisti pasionati de natura, cu camerele foto de pe telefoane pornite."

Flashback: Am gasit frecvent pe munte "pantofari" aflati in situatii limita din cauza echipamentului. Incapabili sa se miste, pentru ca le aluneca incaltamintea. Degerati, pentru ca geaca de firma se udase. Loviti, pentru ca manusile alunecau pe pietre. I-am ajutat pe toti, cat se putea, injurandu-i pentru cretinismul lor. Numai un cretin pleaca pe munte in incaltaminte cu talpa neteda si cu o geaca de plastic. 

Vali zice ca sunt cam 15-20 de site-uri care vand in Romania echipament montan nou, autentic, cu garantie, iar pe site-ul lui Vali vezi, permanent, ultimile inovatii in domeniu. "Am acum niste legaturi in puncte pentru schiuri. Au doar 500 de grame, fata de generatia anterioara, care cantareau doua kilograme. Am incaltaminte de alergare montana care cantareste doar 400 grame, niste coltari snowline extrem de usor de pus si un echipament de vidare, care face ca hainele sa-ti ocupe mai putin loc in rucsac. Sunt foarte bucuros ca firmele mari de echipament montan din toata lumea au luat-o intr-o directie in care Romania excela pe timpuri, adica folosesc lana ca material izolant. A mai aparut un trend foarte cool, dupa ce au tot aparut fenomene extreme pe tot globul. Oamenii cumpara, mai nou, pentru uz urban de data aceasta, echipamente de supravietuire: lopeti, truse medicale, busole, echipamente de catarare. De ce de la noi? Pentru ca echipamentele montane sunt usoare, compacte, fiabile".

Discutand, realizez ca timp de patru ani am avut, in cealalta masina, trusa medicala de munte, cu muuuult mai buna si mai completa decat trusa auto. Si e cat pumnul, nu cat un dictionar. Pe unde dracu' am pus-o?

Vali ar introduce drumetia montana in programa scolara. "In afara faptului ca devii mai rezistent la frig, mai capabil fizic, drumetia iti antreneaza excelent memoria vizuala si capacitatea de orientare. Din pacate, la stiri se difuzeaza doar imagini cu aglomeratia de pe drumurile spre munte, fie accidentele montane grave, care de fapt sunt foarte rare. Avem 15-20 de accidente grave pe an, la peste 100.000 de practicanti de drumetie montana. Inotul genereaza anual muuult mai multe accidente grave, dar nu sunt prezentate ca fiind sporturi cu risc". 

Ce fac romanii pe munte? "Creste mult interesul pentru parc-aventura. Creste teambuilding-ul pe munte. Creste si placa de snowboard. Freeride-ski, care ma pasioneaza pe mine, creste mai incet, dar mie imi convine, mai multe trasee libere pentru mine".

Eu n-am mai fost pe munte de cel putin 15 ani. Dupa o vara in care au murit, in diverse situatii urbane, cativa membri ai grupului, gasca aia s-a spart. Dar daca ar fi sa ma reapuc...

"Pregateste intre sapte sute si o mie de lei. Asa, de debut. Bocanci buni, rucsac, pantaloni/geaca asa-si-asa, bete. Fara astea nu se poate. In functie de ce fel de drumetii faci, cat te tine pasiunea asta si ce te tenteaza, o sa stii ce sa mai cumperi. Eu inca invat, din fiecare traseu, ce ar mai trebui sa am la mine". 

Doar sapte sute? Pai am dat doua sute pe ochelarii de inot ai Mirunei...

Pe Vali il gasiti aici. E unul dintre putinii comercianti online care si-a marcat, pe site, marfa autohtona, cu "fabricat in romania", lucru pe care eu il apreciez. Cred sincer ca pana cand nu vom fi constienti si de dimensiunea etica a cumparaturilor noastre, n-o sa ajungem la o perioada de prosperitate generala. Pe chestia asta, zic sa-l ajut un pic, ca de incurcat n-are cum sa incurce ce urmeaza:

Precum vedeti, in magazia mea cu de toate am si un rucsac comunist, nou-nout. Singurele urme de pe el sunt lasate de timp, nu de utilizarea lui. E un artefact cool, pe care voiam sa-l "dotez" cu niste polite si cu un bec si sa-l transform intr-un soi de etajera-veioza, potrivita in sufrageria unei cabane sau intr-un pub de munte. Azi, insa, am decis sa-l fac cadou, celui/celei care isi cumpara ceva din magazinul lui Vali, de azi pana duminica, 26 martie. Eu i-l dau lui Vali, el o sa-i trimita, cui vrea, o data cu comanda.