• RTV, autor de tentativa de viol, la Parchet:

- De ce ati vrut s-o violati?

- Acum ca intrebi, realizez ca am vrut s-o violez pentru ca voiam s-o f*t. Si cred ca am vrut s-o f*t pentru ca mi s-a sculat. Iar erectia a venit de la sine cand am vazut-o pe victima in sortul ala roz si nostim.

• Antena 3, reportaj cu sinistratii, dupa inundatii:

- V-a luat apa casa? Si acum ce faceti?

- O f*t pe ma-ta, aia fac. De unde mortii ma-tii crezi ca stiu ce-o sa fac? O sa vad eu ce fac....

• Antena 1, reportaj cu un tip pe jumatate prins sub o masina, dupa accident:

- Va doare?

- Nuuuu, papusa. Stau aici pentru ca ma plictiseam. Plus ca ploua....

Intrebarile sunt reale, raspunsurile nu. Mi-am imaginat eu ce-as raspunde, daca as fi interpelat intr-o maniera atat de penibila. Pana acum, n-am vazut pe nimeni care sa reuseasca sa raspunda intrebarilor cretine puse de reporterii de eveniment ai televiziunilor. 

Stiu de ce se pun intrebarile astea atat de prost formulate. Faci telespectatorul sa devina foarte atent la stire, pentru ca astea sunt intrebarile pe care si le pune publicul. Il mai faci si pe eroul stirii sa cedeze psihic, si sa rabufneasca, obtinand astfel efectul de puternic impact emotional. Sunt mai degraba intrebari de interogatoriu decat de presa, menite sa te dea peste cap, nu sa te informeze. 

Stiu si care e motivul pentru care nu mai exista o stire fara asa ceva. Stiti cum e intr-o televiziune? Daca vii de pe teren, ca reporter, cu o stire cu cinci sateni violati de o vaca, dar n-ai nici imagini, nici declaratia victimei, ti se spune "nu difuzam asa ceva". Televiziunile din Romania pun accent pe imagini, nu pe valoarea informatiei difuzate. De-aia si vedem la tv atat de multe stiri cu arestari si accidente: sunt cele mai ieftine si usor de facut stiri. Si nu de putine ori, povestea ajunge sa fie distorsionata de imagini: daca televiziunea are un video cu o bataie, in care ia un sut in cur si vedeta X, n-o sa mai vezi la tv cine a fost agresorul, sau victima ramasa fara cap, ci doar ca X a patit ceva.

Astea nu mai sunt stiri.

Sunt doar agresiuni televizate, asupra psihicului colectiv, dupa modelul Dan Diaconescu: tine-l pe om in alerta, vorbeste-i ori despre pericole iminente ori despre solutii miraculoase si va fi atent la tine. Chiar dependent.

Comenteaza aici: www.facebook.com/bogdanstoica.ro

Dupa textul cu experienta trista de la Flanco, mi-au scris cativa oameni. Unii mi-au oferit solutii online, pe care n-o sa le incerc, ca sa nu compromit datele ramase prizoniere. Altii mi-au propus diversi depanatori. Multumesc din nou, am gasit deja unul. Unul a incercat insa sa scuze prestatia lamentabila a angajatului Flanco:

"... faptul ca s-a intamplat la Flanco este o pura nimereala. Gandeste-te ca un angajat intr-un magazin de acest fel ia ~1000 de lei salariu. Cati oameni competenti crezi ca lucreaza pe banii astia? Nici unul..."

Si ce?

Ma doare fix in cot ca un angajat Flanco are o leafa mica.

Primul meu salariu, in presa, a fost tot mic. Vreo 80 de dolari, cred, in lei. Abia reuseam sa imi iau tigari, bilete de autobuz si sa ma imbat, din cand in cand. Cand mancam in oras, se intampla fie pentru ca eram invitat la vreun eveniment, fie pentru ca reuseam sa ne strecuram la cantina Liceului Economic. Nici nu am discutat despre bani la angajare, atat eram de entuziasmat ca o sa scriu stiri.

Leafa mizerabila nu m-a facut sa devin un jurnalist prost. Am muncit sa castig mai bine, si muncind, am devenit mai bun. Cand am devenit mai bun, am fost ofertat, pe un salariu mai mare, si tot asa. Cand s-a nascut fiica mea, scriam pentru patru publicatii: un cotidian local, unul national, un saptamanal national de business, o revista de petrol si gaze, si doar unul dintre salarii era decent. Muncind atat de mult si de bine, am putut sa conduc redactii si ulterior sa pornesc de la zero proiecte de presa, care au avut succes. Abia dupa vreo 10 ani de presa am putut sa ma relaxez, in ceea ce priveste finantele personale. 

Asa ca de ce sa-l scuz pe imbecilul ala? Nu e un angajat slab pregatit pentru ca e prost platit, ci pentru ca are mentalitatea unui cretin. Daca vrea sa stea la raft si sa tremure pentru jobul lui, ori de cate ori apare ceva pe net, e problema lui.

Si e minunat ca exista astfel de oameni. Am spus-o intotdeauna: pentru mine e perfect sa traiesc intr-o societate in care eu domin, intelectual, dialogul. Cum ar fi sa fiu intampinat in Flanco de un angajat atat de bun, incat sa vin dupa un hard si sa plec cu un card si cu televizor imens, cumparat pe datorie? Ce, credeti ca ar fi contat in dialog cat castiga? 

Ar fi fost, insa, foarte bine, ca hardul ala sa functioneze. Brandul Flanco ar fi ramas, in capul meu, la loc de cinste, nu aproape de ghena unde mai tin Vodafone, manelele sau PPDD.

Strainii n-au inventat internship-ul degeaba, si nu muncesc gratis, la inceputul carierei, de prosti, ci pentru a acumula o experienta la care n-au acces prin invatamant. Asa ca daca ai sub  25 de ani si muncesti de-am'boulea pe motiv ca ai un salariu mizerabil, te condamni la acel salariu toata viata. Maine-poimaine o sa incepi sa te uiti la Dan Diaconescu in loc sa iesi in oras, o sa crezi ca semintele sunt ok si, daca n-o sa faci sex cu vreo verisoara, beat fiind, o sa ajungi sa mananci peste si miel doar o data la patru ani, cand vin pesedistii sau liberalii sa-ti cumpere votul.

Boule.

Nu accept comentarii pe blog. Comenteaza aici: www.facebook.com/bogdanstoica.ro