Avertizare
  • JUser: :_load: Imposibil de încărcat utilizatorul cu ID: 530

Prostul de luni dimineata e doar o reptila care citeste RaduF

Prostii se trezesc devreme lunea, si sunt activi in social media. Probabil ca acumuleaza mai mult de o prostie in weekend, si cum intelectul lor nu poate pastra doua, in acelasi timp, trebuie sa se debaraseze de cea mai mare. Si unde pot s-o faca? Pe Facebook, locul de joaca preferat al fruntilor inguste. Ca pe Twitter e complicat, iar reteaua sociala a Google e imposibil de gasit, oricat ai scrie in bara aia de cautare nu-ti apar prieteni noi care sa-ti dea poke.

Doua sute de mii de prosti au distribuit luni dimineata hoax-ul care arata cum un tip din Secret Service-ul lui Obama isi schimba forma la un miting. Va dati seama, era doar un reptilian prost care nu si-a dat seama ca e filmat cu telefonul. Da, o fiinta extraterestra, prin definitie mai inteligenta decat noi, este foarte proasta. Probabil i-a venit sa traga o basina, sau sa stranute. Si-a pierdut controlul si pac!, l-a dat de gol pe Obama.  Acum, ca s-a lasat filmat, probabil o sa fie dat afara, si-o sa ajunga primul extraterestru somer de pe planeta noastra...

Alte cate sute de mii de cretini l-au citit pe Radu F Constantinescu. Cred ca omul a baut in weekend, de n-a mai avut timp sa-si noteze replici idioate din filme proaste. Chiar si pentru nivelul lui modest, textul e foarte prost. Ia fiti atenti: Daca, dupa ce ai cucerit-o n-o mai apreciezi... Nu meriti sa o pastrezi. Asa e, Radule. Acum stai jos. Nu merit sa pastrez tipa pe care am remarcat-o la firma si descopar, cand o scot in oras, ca e manelista convinsa. Nici pe aia care a uitat sa se epileze si bea mai mult decat mine. Nici femeia care s-a cuplat cu tipul ala simpatic, pe net, si-a descoperit la prima intalnire ca omul are toate proprietatile la amanet, pentru ca joaca la pacanele, nu-l merita. Cum bine zici si tu: pentru ca o femeie cu care vrei sa te culci intr-o noapte e e cu totul altceva fata de una cu langa care vrei sa te trezesti in fiecare dimineata. Nu prea stiu ce-o sa ma fac eu, care vreau sa ma culc cu ea intr-o dimineata. Sa inteleg ca tipa nu e cea langa care vreau sa vad House of Cards in fiecare noapte?!

Singura mea dilema, la ora asta, este care dintre acest tip de cititori reprezinta prostul viitorului? Cel care crede ca extraterestrul arata ca o iguana cu costum, sau cel care simte nevoia sa poarte costum cand citeste Radu F Constantinescu?

Citeşte mai departe ...

Ce-ar fi scris Radu F Constantinescu despre accidentul de avion din Apuseni

Radu F Constantinescu nu poate iesi din sabloanele "boxerii lui / tanga ei / sufletul care / privirea lor stralucea". Dar daca ar fi iesit, in zilele de dupa accidentul de avion din Apuseni, ar fi scris cam asa ceva:

.......................

"Tu te-ai intrebat? Eu da. Si va spun cu curaj: nu stiu cum as fi rezistat.

Nu stiu cum as fi rezistat in munti, fara spray-ul meu cu apa termala de față de la Vichy

Nu stiu cum m-as fi privit in ochi, in aplicatia Mirror de pe telefonul meu alb, stiind ca port o geaca rosu cu portocaliu, in padurea aceea atat de verde.

Nu stiu daca as fi avut curaj sa respir, dupa impact. Nu stiu daca-mi statea bine parul, in pozitia aia, cu avionul dezordonat in jurul meu. Cu siguranta, mi-as fi privit pleoapele pe dinauntru, dorindu-mi sa opresc zborul cu cateva secunde inainte de impact. Sa apuc sa ma bucur ca nu s-a intamplat inca.

Nu stiu daca as fi ales sa mor fara sa scriu ceva pe blog. Da, de acolo din padure, inconjurat de miliarde de cadavre dezgustatoare de furnici inghetate sub zapada.... as fi avut curaj sa scriu. Niciodata nu mi-a placut padurea, desi imi place la nebunie ceaiul cu iasomie si fructe de padure, servit in pahare elegante, de sticla Olin.

Mi-as fi imbratisat tableta cu pasiunea cu care saruti prima oara o femeie pe care o doresti de la inceputul facultatii. As fi recunoscut-o dupa forma, in intunericul ala din padurea aia pestilentiala, asa cum recunosti iubita, pe intuneric, dupa parfum, in cinematograf...

Apropo, iti mai aduci aminte primul film, vazut la cinema cu cineva de care erai indragostit? Simteai ca zbori, nu?

Dar de primul tau zbor? Iti mai aduci aminte cine ti-a fost pasager?

Acum privesc avionul asta atat de urat rupt in bucati - de ce nu le fac sa se plieze ordonat, la prabusire?! - ca pe cea mai toxica relatie din viata mea. Si ma gandesc daca nu cumva am fost si eu un avion, prabusindu-se, pentru cineva. 

Tu? Daca te-ai prabusit, deja, si habar n-ai de numarul victimelor pe care le-ai provocat?

De unde stii ca inca mai zbori?

Nu stiu daca as fi rezistat in padurea aia, atat de departe de Centrul Vechi. Dar stiu ca exista barbati care zboara inconstient, fara probleme, ani in sir, facandu-si pasagerele fericite, si barbati care s-au prabusit de nenumarate ori, distrugand femei superbe, care meritau sa zboare numai in sus.

Cred ca "zbor" ar trebui sa se numeasca doar ascensiunea unui avion, asa cum "dragoste" se numeste nemeritat toata relatia, nu doar partea de "ascensiune" sincronizata a sufletelor-pereche.

Caderea, prabusirea - nu merita un nume. Cand cazi, nu mai esti avion. Esti resturi."

......................

Simplu. Orice copil cu ceva lecturi poate scrie asa ceva. Apropo: mai tii minte textul ala, Indragosteste-te de-o proasta?

Citeşte mai departe ...

INDRAGOSTESTE-TE DE O PROASTA - doar o manea penibila. Uite dovada.

"Indragosteste-te de o proasta" este noul viral al saptamanii: o lista de platitudini, ornamentate corect, intr-un stil care te ameteste. Daca incerci sa extragi esentialul - ramai cu mana goala. Esentialul nu exista. E doar un text prost, care se muleaza perfect pe asteptarile literare ale unui public tot mai superficial si mai putin dornic sa-si foloseasca inteligenta. Dovada? exercitiul de mai jos: am transformat in negatie fiecare afirmatie, am inlocuit "fata care citeste" cu "fata care nu citeste", si invers. Rezultatul: textul e la fel de logic, in prostia lui.

"Ieși la întâlniri cu o fată care citește. Caut-o într-o zona cât mai vizibila a unui club in voga. Găsește-o in zona de nefumatori, mirosind a parfum și luminată de razele de soare care cad prin geam. Oriunde o găsești, găsește-o serioasa. Asigură-te că persistă atunci când oamenii care vorbesc cu ea o privesc in ochi. Deschide discuția cu ea, folosindu-te de chestii sentimentale. Nu folosi replici de agățat. N-o scoate afară, in noapte, cand ai prima ocazie. Nu ignora atingerea oboselii. N-o saruta în ploaie sub lumina slabă a unui bec stradal, pentru că ai văzut asta într-un film. Nu face remarci privind lipsa de semnificație a acestui lucru. N-o duce în apartamentul tău. Nu termină seara făcând dragoste cu ea, din prima!

Nu lasă “contractul” pe care l-ai scris nerăbdător să evolueze încet și neconfortabil într-o relație. Nu gasi puncte comune și interese pe care le împărtășiți, cum ar fi sushi sau muzica folk. Nu construi un bastion indestructibil pe fundația asta! Nu-l face, apoi, un bastion sacru. Nu te retrage sub umbrela sa protectoare ori de câte ori aerul te impinge sa dispari sau serile prea scurte. Nu vorbei cu ea despre “nimic”. Nu gândi. Nu lasa lunile să treacă neobservate. N-o ruga să se mute la tine. N-o lasa să redecoreze. Nu intra în certuri despre lucruri minuscule, cum ar fi faptul că perdeaua de la duș trebuie să rămână naibii trasă ca să nu mucegăiască. Nu lasă primul an să treacă neobservat.

Nu te gandi că ar trebui, cel mai probabil, să te însori, pentru că altfel vei fi pierdut o grămadă de timp aiurea. N-o duce la cină, la un restaurant situat la etajul 45 al unui zgârie nori, un restaurant care depășește cu mult mijloacele tale financiare, doar pentru ca ai o priveliște bună a orașului. Nu-i cere mielușește, chelnerului, să îi aducă un pahar de șampanie cu un inel în el. Nu o cere, chiar daca o faci, cu tot entuziasmul de care dispui și cu toată sinceritatea pe care o storci din tine. Ingrijoreaza-te dacă simți că inima ta tocmai a trecut printr-un panou de sticlă. Fii îngrijorat si dacă nu simți nimic. Dacă sunt aplauze, nu le lasa sa fie. Dacă nu plânge, nu zâmbi ca și cum nu ai fi fost niciodată mai fericit. Dacă plânge, nu zâmbi la fel de tare.

Nu lasa anii să treacă, nebăgați în seama. Nu-ti face o carieră, nu-ti lua un job. Nu cumpăra o casă. Nu face și doi copii, pe care sa îi crești cât mai bine. Nu eșua frecvent. Nu cadea într-o indiferență plictisită, sau într-o tristețe indiferentă. Nu face criza vârstei mijlocii. Nu-ti pune întrebări asupra nerealizărilor tale. Nu te simti doar uneori mulțumit, dar de cele mai multe ori gol pe dinăuntru. Nu te simti, în timpul plimbărilor, ca și cum nu te-ai mai întoarce din drum sau ca și cum ai putea să te lași purtat de vânt. Nu contracta o boală terminală. Nu muri după ce observi că fata care nu citește nu ți-a făcut niciodată inima să tresară cu vreo pasiune semnificativă, că nimeni nu va scrie o poveste despre viața voastră, că și ea va muri, cu un mic regret că nimic nu s-a ales de capacitatea ei de a iubi. Nu face toate astea, dracului, pentru că nimic nu e mai tâmpit pe lume decât o fată care nu citește.

Fă-o, îți spun, pentru că o viață în purgatoriu este mai bună decât o viață în iad. Fă-o, pentru că o fată care nu citește nu este în posesia unui vocabular care poate descrie nemulțumirea amorfă a unei vieți neîmplinite – un vocabular care explică frumusețea lumii și o face o necesitate accesibilă, în loc de o minunăție extraterestră. O fată care nu citește nu pune stăpânire pe un vocabular care distinge între frumoasa și urâta retorică a cuiva care nu o poate iubi, și disperarea nearticulată a cuiva care o iubește prea mult. Un vocabular, la naiba, care face din gândirea mea sofisticată, un truc ieftin. N-o face, pentru că o fata care nu citește nu înțelege sintaxa.

Literatura nu a învățat-o că momentele de tandrețe vin la intervale sporadice și previzibile. O fată care nu citește nu stie că viața nu este un drum drept; ea nu știe, și pe bună dreptate cere, ca fericirea să vină în tandem cu dezamăgirea. O fată care nu și-a citit sintaxa nu simte pauzele neregulate – legate de minciuni. O fată care nu citește nu percepe diferența între un moment părintesc de furie și obiceiurile cuiva al cărui cinism amar va merge mai departe de orice simț al dreptății sau mai departe de orice scop, mai departe decât momentul în care ea și-a pus lucrurile într-o valiză și a spus un “ADIO” îndoielnic și a decis că eu sunt o elipsă și nu un ciclu.

Nu fii cu o fată care nu citește, pentru că fata care nu citește nu cunoaște importanța intrigii. Ea nu poate să traseze granițele prologului și să ascută crestele climaxului. Nu le simte în ea. Dar, deasupra altor lucruri, o fată care nu citește nu cunoaște semnificația unui sfârșit. Ea nu este conștientă de sfârșit. N-a spus adio miilor de eroi, cu doar o grimasă de tristețe. Așa că spera la mai mult! Nu fi cu o fată care nu citește, pentru că nu sunt povestitoare. N-o să fii cu Joyce, cu Nabokov, cu Woolf. Tu, care n-a fost la bibliotecă, cea de pe platforma de la metrou, cea din colțul cafenelei, cea din fața ferestrei. Tu, cea care NU îmi faci viața atât de a dracului. Tu, fata care NU citești, mă faci să vreau să nu fiu tot ce nu sunt.

Nu sunt slab și nu te voi dezamăgi, pentru că tu nu ai visat la cineva care e mai bun decât sunt eu. Vei accepta viața despre care ți-am vorbit la începutul piesei. Nu vei accepta doar pasiunea, perfecțiunea și o viată demnă de povestit. Deci, nu te vreau, fată care nu citești. Urcă-te în următorul tren și ia-l și pe Hemingway cu tine. Sau, poate, stai și salvează-mi viața!"

Nu e treaba mea ce citeste, fiecare. Dar atunci cand citesti doar chestii usurele, cu aparenta de profunzime, vei sfarsi lectura fiind mai putin inteligent. Se intampla manelistilor, in fiecare zi. Si, precum se vede, manelele nu mai sunt un gen exclusiv muzical...

Citeşte mai departe ...
Abonează-te la acest feed RSS
© 2019 Bogdan Stoica