Sambata, 25 noiembrie, ma duc la targul de carte Gaudeamus cu #magirl. Cat timp ea o sa colinde targul ala sa-si ia obisnuita roaba de carti, eu o stau la standul Editurii Univers, Sergiu printeaza excelul cu comenzile si o sa semnez si o sa scriu dedicatii pe cartile comandate online. Asa ca cine isi comanda cartea pana vineri seara, are sanse mari sa primeasca ce-si doreste, oriunde in Romania si oriunde in lume (editura livreaza la un tarif rezonabil all over the world, daca se achita in avans si transportul). Ca sa fie semnate, cartile trebuie comandate de pe edituraunivers.ro. Ai linkurile mai jos.

in Ploiesti, gasesti cartile mele cu autograf la cafeneaua 5 To Go. (waze: https://www.waze.com/location?h=sxfx8jp68)

toate cartile mele sunt aici: 

      

 

Incep prin a va reaminti ca eu n-am crezut nici o secunda ca ideea principala din "Tipul din filme nu exista" poate fi subiect de carte. "De ce ar interesa pe cineva cat de bou sunt eu cu tipele?" a fost o intrebare la care doua edituri s-au chinuit sa-mi dea raspunsul aproape doi ani. Si cand m-am prins ca planeta e plina de cretini asemeni mie, am batut palma cu Editura Univers si nu regret nici o secunda: am dat de oameni care se pricep la citit mai bine decat mine si, mai presus, de toate, cinstiti (eu dezvolt rapid alergii la tine si daca vrei sa ma escrochezi cu o banala eugenie).

Asa ca am scris "Tipul din filme nu exista" cat am putut de bine si de amuzant. Am zis sa fac un "Las Fierbinti" citibil, dedicat femeilor, prea putin targetate de creatorii de divertisment din Romania. Si chiar daca mi-a iesit bine, am crezut ca va ramane o carte singulara, un moft de sezon. N-a fost asa. Am primit (nu mint nici un milimetru), peste o mie de mesaje, de tot felul, mai toate spunand "asteptam continuarea". Asa s-a nascut "Tipul din filme nu exista - volumul doi", pe care eu am vrut-o un pic diferita de prima. Din prima am iesit prea adorabil la ce defecte am eu, asa ca am alterat un pic registrul, sa-mi vedeti si the dark side, cea pentru care tipele misto nu raman, mult timp, langa mine.

Am vrut si o coperta care sa spuna asta. Din pacate, in industria vanzarii de carte (pentru prosti: nu vorbesc de editura, ci de lantul de distributie/librarii), inca sunt multe capete patrate persoane incremenite in trecut. Multe. Atat de multe, incat aceasta o sa fie, probabil, ultima carte de-a mea pe care o sa o gasiti in librarii. Prefer ca pe urmatoarele sa le vand online, in benzinarii, sau cu agentii Avon/Oriflame, decat sa mai am de-a face cu industria vanzarii de carte. Acum insa, pentru ca sunt in joc si interesele de afaceri ale Editurii Univers, iar oamenii astia mi-au facut numai bine, am cedat. Partial.

Deeeeci:

O sa gasiti, in librarii si pe net, volumul doi din "Tipul din Filme nu exista" cu o coperta similara cu cea a primului volum. Sper ca interiorul sa va placa la fel de mult ca la primul volum. Cartea arata asa:

Pe net, insa, asta insemnand doar AICI, o sa gasiti aceeasi carte, cu 32 de pagini in plus si cu o coperta care spune ceva mai corect povestea tembelului din mine. Asta:

Este acea editie speciala, limitata, destinata celor care au comandat primul volum de pe site-ul edituriiunivers in decembrie 2016 ca sa-l faca cadou. Fiecare dintre ei o sa primeasca un email cu momentul in care volumul doi din editia speciala se va pune in vanzare. Doar dupa ce se vor epuiza cererile lor, si aceasta carte va putea fi cumparata de oricine.

Inchei multumind tipelor care mi-au cerut imperios volumul doi din aceasta carte. Multe dintre voi mi-au amintit de momente uitate in care m-am purtat ca un cretin si facandu-ma sa le astern pe hartie. Multumesc, de asemenea, si tipelor cu care am avut de-a face in ultimul an, crezand, ca naivele, ca as putea fi chiar eu tipul din filme. Nu sunt. Mi-ar fi placut sa fiu, dar nu-mi iese.

Nu’ș cum dracu’, dar mie îmi spun oamenii lucruri. Mai ales femeile. Poate că tu te urci în metrou, te așezi pe un scaun și tipa de lângă tine îți spune doar un „scuze” când geanta ei îți atinge genunchiul. Eu n-am norocul ăsta. Adică totul începe la fel, cu geanta, dar după ce spune “scuze”, tipa continuă: „E o geantă prea mare pentru mine, dar o am de la iubi și se supără dacă n-o port. Crede că dacă-mi cumpără genți o să trec peste faptul că ne vedem atât de puțin. Parcă văd că mă duc acasă și îl găsesc cu nasul în laptop, ignorându-mă complet...”. 

Ăsta e cel mai frecvent subiect de discuție cu necunoscutele. Pentru că se pare că așa merg lucrurile, acum: el e un bou.

Tu ești Ioana, el e Ionuț. Tu muncești de la 9 la 18, în fiecare zi. Ionuț are un job mai elastic, azi o arde aiurea lucrând de acasă, mâine vine la 12 noaptea. Tu te-ai setat pe un program, care include curățenie, mâncare, spălat de haine, văzut cu prietenii, ieșit în oraș, sex. Și el la fel. Mai puțin sexul.

• Luni seara nu vrea, că a fost o zi grea, care l-a solicitat la maxim. „Știi cum e lunea, iubi, sunt megastresat...”
• Marțea e ceva care a mers rău. „Lasă-mă, că sunt plin de nervi. Hai să ne culcăm...”
• Miercurea recuperează ce n-a făcut marți și ce e urgent pentru vineri, iar la 9 seara doarme tun.
• Joia trage tare pentru luni, și vine târziu, mănâncă singur pe la miezul nopții și apoi se întoarce la laptop, fără măcar să-ți răspundă la "noapte bună".
• Vinerea scapă mai devreme de la treburile lui, te scoate în oraș cum a promis, dar o dată ajuns acasă oboseala de peste săptămână își spune cuvântul și Ionuț adoarme rapid, amețit de băutură. 
• Sâmbăta Ionuț e acasă toată ziua, se odihnește, spală mașina, iese cu amicii cu bicicletele, vine, face duș, e bine dispus, mâncați, beți ceva, mergeți la film, sau în club, reveniți, ajungeți în pat, te ia în brațe protector, îți spune că miroși frumos, zici că acum e momentul… și boul adoarme. Zâmbește atât de frumos în somn, încât nu te miști, de frică să nu cumva să se termine momentul ăla, pentru că Ionuț nu te-a mai ținut așa în brațe de o săptămână.
• Duminică e alt om. Agitat, se pregătește pentru ziua de luni. „Știi cum e lunea, iubi, sunt megastresat...”

Iar dacă ridici problema sexului, Ionuț se uită siderat. Aproape dezgustat. “Ioana, ce întrebare e asta, dacă ne mai futem și noi? Am ajuns să ne futem, parcă la început mă rugai să facem dragoste, nu să ne futem…”

Ce să-i spui? Că la început făceați dragoste lunea, sex miercurea sâmbăta vă futeați ca chiorii, iar duminica vă coțăiați la film? Că nu mai observă că tu umbli în chiloți prin casă, chiar dacă-s d-ăia minusculi? Că nu ți-a mai zis ceva de genul “cineva mi-a furat portofelul, ia vino puțin, să văd ce ai în sutienul ăla…”

Să zicem că-i spui. N-o să rezolvi nimic. O să o bage pe aia cu familia, că el vrea copii cu tine, că de-aia trage tare cu munca, ca să vă liniștiți și să faceți un băiat și o fată, că e doar o perioadă dificilă, el nu ține minte să fi fost sexul o problemă așa mare și că și dacă ar fi, care-i problema, ce, îl vrei doar pentru pula lui, ce pula lui, el e gigolo, cum să te vaiți când nu te fute când el face atâtea alte lucruri pentru tine?!

Oricât de tare te-ar enerva Ionuț să știi că e sincer. Toți Ionuții din lume au această problemă: nu se pot concentra la două chestiuni în același timp și nu pot amesteca lucrurile. Ai văzut că țin la băutură dacă beau cinci litri de vin, dar se fac muci cu o singură bere și un singur jack? Așa fac și în viață. Bărbații nu sunt multitasking, ca femeile. Dacă Ionuț va fi concentrat pe făcut bani, nu va putea să te și fută cu regularitate. Dacă e disperat să te fută, n-o să facă bani, ba sunt șanse mari să ajungi piaza lui rea financiară. 

Soluția? Ioana trebuie să-l fută pe Ionuț, în loc să aștepte să o fută el. 

• Când mâncați, seara, anunță-l că diseară are program la orizontală. Ignoră-i grimasele și protestele.
• Dacă stă la laptop iar tu te fâțâi fără succes în lenjerie prin cameră, așează-te în brațele lui și spune-i că dacă nu-ți alocă 10 minute, nu pleci de acolo decât cu un coi, tăiat cu foarfeca. 
• A adormit ca boul, înaintea ta? Trezește-l. Hai, că știi cum...

Nu crede, ca fraiera, că Ionuț nu mai vrea să te fută. Vrea, dar nu mai știe cum s-o facă. Boul crede că dacă el e obosit, și pula lui e nefuncțională, uitând că pula are morala unui politician, e gata oricând să adopte o altă poziție decât partidul din care face parte, dacă poziția aia îi aduce un avantaj. Iar după ce-l fuți nu uita să-i spui ceva încurajator. Gen: „Ai văzut că n-ai murit? Acum marș și fă niște bani că nu-mi mai place paltonul ăsta....”

Știu că nu sună mișto. Că nu așa ți-ai imaginat că va fi relația voastră, după doar 3-4 ani. Dar e singura soluție posibilă, pentru perioada asta, când el muncește la construcția cuibului vostru. Peste câțiva ani veți râde de momentele astea.  Mai ales că el își va aminti, ca un oligofren ce este, doar că ați făcut sex, nu că l-ai futut. Știi de ce? Pentru că te iubește. În mintea lui, n-ai fost voluntară, autoritară și cinică. Că dacă erai așa, pleca.

Cretinul….

-----------------------------------------------------------------------------------

Textul ăsta o se numeste Ionuț e un cretin iar Ioana e smart. Fii ca Ioana. și apare în a doua carte din seria Tipul din filme nu există.

toate cartile mele sunt aici: 

      

Urăsc festivitățile, de aproape orice fel, iar la evenimente de tipul ăsta nu merg decât ca fotograf. Logic, ideea ca fix eu să fiu miezul din Fanta, la un astfel de show, mă disperă, pentru că sunt un mare timid, nu știu să vorbesc în public și nu pricep de ce trebuie să mă port altfel decât mă port de obicei. De-aia am și promovat atât de abitir pe internet cartea Tipul Din Filme Nu Există: dincolo de faptul că mi se pare corect ca Editura Univers, care a băgat o groază de bani în realizarea, promovarea și tipărirea ei, să și-i scoată, am făcut și un calcul egoist: cât timp cartea se vinde, nu e nevoie de lansări, iar eu voi fi lăsat în pace. De azi, e și mai ușor: nu doar că am expus cartea online câtorva sute de mii de oameni, nu doar că Tipul Din Filme are deja o comunitate măricică de fani, dar de azi găsiți cartea și în Diverta.

Problema e că eu sunt din Ploiești, iar Diverta Ploiești, exact ca tipul din filme, nu există. Am generat, astfel, o cerere legitimă din partea prietenilor, cunoștințelor și cititorilor de pe blog pe care, că vreau sau nu, trebuie s-o satisfac. Unii și-au comandat cartea pe net, și, cunoscându-mă, vor să le mâzgălesc ceva pe ea. Alții, deloc fani ai achizițiilor de pe net, așteaptă să cumpere cartea de undeva din offline. Așa că azi m-am gândit cum pot face lansări de carte dacă n-am chef să spun ceva inteligent la un microfon, într-o atmosferă încremenită și stânjenitoare, în fața unor oameni pe care nu-i cunosc și care se foiesc așteptând să termin cu vorbitul. Și-am găsit o soluție. Nu fac.

Pot, în schimb, să organizez întâlniri cu oamenii ăștia într-un cadru relaxat, în locuri unde mă simt ok. Ați citit, deja, pe blog, câte ceva despre locurile unde eu mă simt în largul meu. Acolo o să ne vedem. Am ales mai multe locuri și mai multe ore ale zilei, astfel încât să poată veni și cei care pot chiuli o oră de la muncă, și cei ocupați. O să aduc cărți pentru cei care n-au apucat să și le cumpere, și o să vă semnez cărțile dacă vi le-ați cumpărat deja. Fără protocol și discurs, dar cu discuții, dacă aveți chef. Cu mine sau cu gazdele mele.

Joi, 13 octombrie, ne-am vazut la cafeneaua 5 ToGo Ploiești (5 ToGo Ploiești - în centru, pe pasajul pietonal, zona șahiștilor și tarabelor de cărți, adresa de Piața Victoriei), locul unde ajung aproape în fiecare dimineață. De la 9.00 la 12.00. Sâmbătă, 15 octombrie, ne-am văzut la Clever Children Ploiești (Clever Children Ploiești - în centru, zona vechiului Tribunal, str. Dr. Bagdasar nr. 4), atelierul de tuning pe copii al orașului, iar duminică, 16 octombrie, am dârdâit de minune cu peste 50 de persoane la aprozarul lui George (Ploiești, zona de nord, bd. Republicii colț cu str. Bănești, peste drum de Mega Image). Luni, 17 octombrie, a fost aaaaltceva: m-am văzut cu oameni care săreau. Serios, o firmă de construcții a săpat un șant fix între L'Atelier des Fleurs si Chic Fleuriste (în centru, în spatele clădirii Casa Modei, lângă fostul cinema Scala, strada General Moșoiu nr. 3), două afaceri conduse de două tipe mișto. Așa că cei 30-40 de oameni care au venit au trebuit să sară peste șant ca să stăm liniștiți de vorbă. Tot în frig, că așa-i mișto, căldură are orice fraier, acasă...

Miercuri, 19 octombrie, ne vedem la Epic Pub, cel mai cool loc din centrul Ploieștiului (în centru, în spatele Hotelului Prahova, peste drum de blocul Telekom, str. Ștefan Greceanu nr. 4). Repet: nu vă chem la festivisme cretine, speech, protocol, aplauze. Fără de-astea, că plec acasă. Vreți să ne cunoaștem? Nu-i o problemă, dar hai să nu facem asta ca scriitorul pulii și fanii lui, ci ca oamenii normali, la o cafea/discuție/floare/măr/burger.. Dacă o să mai fie cereri, o să mai facem astfel de întâlniri, că mai știu o droaie de locuri cool, dacă mă anunțați pe email, la contact @ bogdanstoica.ro. Dacă nu, nu.

Pentru cei care n-au chef să ne vedem, toate cartile mele sunt aici: 

"Tipul din filme nu există – volumul 3" este gata si disponibil pe site-ul Editurii Univers. Ca idee principala: am vrut sa demontez mitul ca bărbații preferă femeile frumoase care știu să gătească deși au un singur neuron. Vei afla, pe deasupra, cum îți poate distruge relația un cont fals pe Facebook, cum se pot scoate din sărite femeile între ele și ce înseamnă declarația „mi-e dor de tine“ în funcție de momentul din zi la care e făcută. Vei descoperi cele mai bune metode pentru a pune pe fugă, cu sadism, un tip care te enervează și, nu în ultimul rând, cum îți dai seama că cel care pare tipul din filme chiar există. Volumul are o secțiune bonus dedicata ideilor de cadouri pentru Valentine’s Day, Dragobete, 1 Martie si 8 Martie, din care orice tip poate afla cele mai bune ponturi ca să-si faca iubita fericită.

Din acelasi motiv, Editura Univers a facut niste pachete de carti, numa' bune de facut cadou. Uite-le:

• pachetul 1, dedicat celor care au deja unele din cartile mele - link
• pachetul 2, dedicat celor nu au auzit inca de seria "Tipul din filme..." link
• pachetul 3, dedicat celor care nici n-au auzit, vreodata, de mine: link

Multumesc inca o data celor aproape 20.000 de cititoare ale volumelor 1 si 2. Fara ele, despre volumul 3 s-ar fi vorbit exact ca despre tipul din filme: "du-te, fata, de-aici, ca nu exista...". 

separat, toate cartile pot fi cumparate de aici:

Luni, 27 noiembrie, va astept in cel mai misto loc din Piata Amzei, la lansarea volumului doi din Tipul din filme nu exista. E o carte pe care nu credeam ca o sa fie nevoie sa o scriu. M-am lasat, insa, convins, dupa ce am vazut cu ochii mei ce a generat primul volum: peste 12.000 de exemplare vandute, peste o mie de mesaje, cateva sute de recenzii maxime, plus cateva sute de imagini, toate aratand ca Tipul din filme nu exista a prins la marele public. Pana mea, am primit poze cu cartea din Africa de Sud pana in Alaska, dar si pe post de lenjerie intima, sutien, patura....Asa ca am scris volumul doi, in doua variante: una pentru librarii; alta, cu o alta coperta si 32 de pagini in plus, pentru cititorii primului volum. 

Nu vin singur la lansare, ci cu niste oameni care-mi plac si care conduc sau detin niste afaceri de-a dreptul cool. Mai pe scurt, dincolo de carti cu autograf, o sa puteti sa:

• gusta si cumpara niste prajituri senzationale
• gusta si cumpara niste vinuri geniale
• proba si cumpara niste genti foarte misto
• discuta cumpararea in rate a unor obiecte de arta despre care credeti, in mod gresit, ca va sunt inaccesibile

Toate detaliile organizatorice sunt aici: www.facebook.com/events/1760038720968728/

Va astept. Cine nu poate veni la lansare sau are altceva mai bun de facut isi poate cumpara cartile de aici:

Volumul unu: [http://bit.ly/2dniMNw]
Volumul doi: [http://bit.ly/2zm8uvZ]
Volumul doi EDITIA LIMITATA: [http://bit.ly/2zZ8wH2]

toate cartile mele sunt aici: 

      

 

Am primit și primesc, de trei luni încoace, sute de mesaje legate de carte. Unele sunt însoțite de fotografii cu cartea în cele mai diverse ipostaze: pe genunchi, în brațe, pe noptieră, cu pisica, cu câinele, în tramvai, în metrou, în avion, în Anglia, Suedia, Germania.... Am primit și câteva zeci de poze indecente, unele foarte mișto. Unele fotografii sunt incredibil de bine făcute cu telefonul, adică o chestie de care sunt de-a dreptul îndrăgostit și pe care o susțin prin asta. 

Așa că am decis să premiez acest tip de feedback. Până pe 3 ianuarie, aștept fotografii cu cartea Tipul din filme nu există, făcute cu telefonul, în intervalul 29 decembrie 2016 - 3 ianuarie 2017. Voi da trei premii, pentru:

1. cea mai bună fotografie cu cartea făcută în afara României (e vital ca imaginea să conțină, măcar în fundal, un reper vizual care să demonstreze localizarea: un indicator, o clădire etc)
2. cea mai bună fotografie cu cartea făcută în noaptea de Revelion (o să mă uit la informațiile fotografiei, unde apar data/ora la care a fost făcută, intervalul orar permis este 31.12.2016 ora 21.00 p.m. - 01.01.2017 ora 5.00 a.m.)
3. cea mai bună fotografie indecentă cu cartea (unde bună nu înseamnă să se vadă pizda pe tot ecranul telefonului, că nu-s ginecolog; există atâtea soluții să sugerezi nuditatea fără să faci o fotografie vulgară și de căcat...)

Poți să incluzi în compoziție orice alte elemente, decoruri, animale, persoane, simboluri. Fii creativă și smart, nu te repezi ca rața la muci să reproduci primul tipar vizual care-ți trece prin cap.

Premiile constau în trei obiecte, dintre cele care costă sub 600 de lei, la alegerea câștigătoarelor, de pe secțiunea de meștereală a blogului meu. Câștigătoarea va plăti doar transportul premiului până la adresa ce-mi va fi indicată (scuze, dar m-am fript grav cu un concurs similar, plătind transportul unui premiu trimis în America de Sud). Toate cele trei câștigătoare vor primi, anul viitor, gratuit, și un exemplar din ediția limitată a celei de-a doua cărți.

Fotografiile pentru concurs îmi pot fi trimise folosind mesageria privată a paginii cărții (www.facebook.com/tipuldinfilmenuexista), a paginii personale (www.facebook.com/bogdanstoica.ro), emailul aferent acestui blog (contact  @ bogdanstoica.ro) sau orice alte metode găsești. Fotografiile de mai sus sunt cu titlu demonstrativ și nu intră în concurs. Fotografiile trimise în cadrul concursului vor fi publicate (cele indecente cu blurarea/mascarea detaliilor care permit identificarea protagonistei), iar identitatea câștigătoarei de la categoria nr. 3. nu va fi făcută publică, din motive evidente.

Have fun!

UPDATE 4 ianuarie: Fotografiile declarate câștigătoare sunt aici

toate cartile mele sunt aici: 

      

 

E o mare șmecherie să ai mochetă pe hol. Când ea se duce la baie nu face nici un zgomot, te poți uita la fundul ăla mișto de pe care tocmai te-ai dat jos, fără nici un sunet care să perturbe imaginea. E un moment de-a dreptul... În ziua aia, însă, a fost altfel.

[Paranteză: eu și cremele de corp]. Prima cremă de corp cu care m-am dat a fost Nivea. Eram în armată, pe un frig siberian, iar cutiuța aia albastră mi-a salvat mainile, fața, degetele de la picioare. Nu știu dacă acea cremă de mâini e făcută să contracareze efectele hipotermiei, dar era singurul lucru cu care mă puteam obloji. Iar dacă mental eram convins că ajută, chiar a ajutat. Pe urmă am întâlnit-o pe Doina. Crema Doina. Și-a uitat-o o tipă la mine. Un borcănel, anșeeaa, stupid. M-am dat cu Doina când aveam arsuri, lovituri, mâinile distruse de vopsea sau diluant, dar și când aveam problemele cu spatele sau cu picioarele. Purtând mereu rucsacul foto, transpir pe spate mai mult decât alții, și mă iau niște mâncărimi după duș.... O fi vreo dermatită, vreo alergie la detergentul cu care-mi spăl hainele, habar n-am, că la doctor n-am fost, Doina a fost doctorul meu... Așa că într-o zi, când amica mea, care face creme de corp din plante și tincturi naturale, a insistat să iau o cutie de cremă de la ea, că e bună maxim, n-a trebuit să insiste prea mult. Și mi-am propus să mă dau cu ea, pe spate, după fiecare duș. Nu m-aș mai fi dat... [Închid paranteza]

T.  se anunțase suficient de devreme în ziua aia. Am avut timp să ajung acasă, să dau cu aspiratorul, să duc gunoiul, să bag niște vin la rece și să fac un duș. După duș, am deschis cutia de cremă bio. Un maclavais maro, dar care mirosea foarte mișto, rotund și mare cât palma mea, mă privea fix. Arăta ca un anus de prostituată de centură, imediat după ce au trecut muncitorii din șantier pe la ea, într-o zi de salariu. Mi-am învins scârba, am băgat degetele în căcatul ăla și am început să-l întind pe spate. Greu, că nu-s bun la yoga. M-am frecat cum am putut mai bine, m-am uitat în oglindă să nu cumva să rămân cu vreo pată maro pe spate și am intrat în program. T. a venit ca o floricică, mirosind superb, s-a dezbrăcat mai repede ca niciodată și m-a invitat, delicat, să o fut, că are treabă peste trei ore și știe că boșorogii ca mine se câcâie aiurea. “Ce să fac, mă?! Păi cine te fute pe tine, distruso? Ia dă-te’n pula mea!”, am alintat-o și eu, și ne-am pus pe treabă. Adică s-a dat unde i-am zis...

[Paranteza doi] T. era și cred că încă mai este o femeie foarte mișto, cu un job mișto, dar cu care m-am cunoscut în niște împrejurări mai ...tensionate. După ce ne-am împrietenit, am râs copios pe tema dezinvolturii cu care m-a înjurat, din râs am dat-o-n fuckeninguri, și uite așa am ajuns să ne-o tragem și să ne înjurăm copios când o facem. Mie personal mi se pare ceva extrem de nevinovat, ținând cont că unii poartă costume de animale și joacă roluri, iar alții își bagă chestii prin cur... [Închid și paranteza asta, e ultima, promit]. 

Pe urmă T. s-a dus la baie. M-am uitat la fundul ăla cum se îndepărtează de mine, ea m-a văzut și m-a făcut “libidinos bătrân”, eu am alintat-o cu “muisto”, apoi mi-am aprins o țigară. De obicei, T. face dușuri lungi, am timp și să beau ceva, să dau câteva telefoane. În ziua aia, însă, T. a ieșit din baie aproape imediat. S-a îmbrăcat rapid, a îngăimat că și-a adus aminte de ceva și s-a tirat. Era transfigurată, mi-am adus aminte că are un fiu, că fiul are niște probleme și chiar am crezut că a uitat ceva esențial pentru sănătatea lui.. Cuminte, am lăsat vârtejul frumos-mirositor să iasă pe ușă fără să comentez.

Peste cinci minute m-am dus și eu la baie. Atunci am descoperit grozăvia.

Mă dădusem pe spate cu nenorocita aia de cremă bio stând în picioare, în fața chiuvetei, lângă cadă. Din gesturile mele de novice în cosmetică rezultase, mare cât un găinaț de vultur, un strop de cremă, lipit pe cadă. Un altul era jos, pe gresie, lângă ușă, înconjurat de câțiva stropi mai mici. Amândouă maro, amândouă extrem de vizibile pe cada albă și pe gresia crem-deschis...

T. nu pățise nimic, nu-și amintise de nimic. Doar a crezut că m-am căcat pe mine. La duș!!!

Probabil așa crede și în ziua de azi, că nu-mi mai răspunde la telefon...

Așa că m-am întors la Nivea și la Doina. Cu ele nu risc nimic. Și dacă mai sar stropi în jur, când mă tratez, sunt stropi albi, nu maro, și las doar impresia unui labagiu incorigibil, nu a unui bătrân decrepit, căruia îi curge căcat din cur, prin baie... 

Apropo: să mă fut în ele de creme bio, da?! Huo, hipsterii dreacu..... 

-----------------------------------------------------------------------------------

Textul ăsta se numeste Cum renunță un bărbat la cosmeticele bio în continuarea cărții Tipul din filme nu există, tipărită în 2017. 

toate cartile mele sunt aici: 

      

Vorbeam despre relații, cu o amică. Nu știu cum e la voi, dar când vorbesc niște bărbați, între ei, despre futut, se ajunge inevitabil la amintirea unor zile/nopți în care toți erau niște armăsari, au futut nu doar tipa în toate găurile, ci și inelul de la chei, sticla de vin, broasca de la ușă, perdeaua care flutura... Cu o tipă în care are încredere, un bărbat e mereu mai sincer. "Chiar daca e fucking pur si simplu, parca imi place sa ma uit putin în ochii partenerului. Adica sa mi-o trag cu X, nu doar sa mi-o trag. Intelegi ideea, da? Nu fac sport", zice ea. "Da, nici eu. Probabil n-o să fut niciodată o manelistă tâmpită. De fapt, daca stau sa ma gandesc, nu cred ca mi-am tras-o vreodata cu o oligofrena...", mă aud și eu. Și imediat mi-a explodat în cap amintirea ...

- continuarea aici:

Nu știu voi, dar eu am crescut într-o familie normală, în care fiecare membru avea o garderobă dublă. Niște haine de purtat și niște haine de bune. Adică, pe acasă umblam ca un zdrențăros, după principiul dacă o mai rupi o dată ți-o coși singur, și ghici ce, dar dacă plecam în vizită sau în tabără, aveam doar haine noi, sau aproape noi, cumpărate și păstrate separat. Și știți de ce? Să nu mă fac de rușine. Sau să nu dea mașina peste tine să ajungi la spital și să vadă ăia că. Ca orice lucru petrecut în copilăria profundă, mi-a generat sechele și, când și când, mi le etalez în toată splendoarea. Cum am făcut săptămâna trecută, cu noii mei chiloți Jolidon. 

continuarea - aici: