Au fost 202 cadre. Am ales dintre ele 53 și le-am trimis editurii. Ei au ales vreo 11, din care eu am mai tăiat cinci. Pe celelalte șase le-am postat pe www.facebook.com/tipuldinfilmenuexista, pentru că era clar că și eu, și editorii avem păreri fixe, imposibil de negociat.
Am fost atât de sigur de victorie și că toată lumea va vota fotografia nr. 6... Ăla sunt eu, chiar am moaca aia de trepanat când îmi place o tipă, îmi migrează sinapsele din tot corpul într-o zonă neesențială și ajung să fac, pe bune, chestii ca cea din poză. Sigur, în fotografia nr. 6 cravata aia a fost așezată în ciorbă, pentru poză, dar numai din considerente de compoziție, să iasă fotografia clară, iar mesajul să fie fără echivoc. Iar mesajul era fix ăsta: oricât de mișto ți s-ar părea un tip, nu uita că omul are resurse să facă tâmpenii incredibile de care nu va fi conștient.
Dar să vezi chestie: 6 n-a ajuns nici măcar pe locul 2, unde stă fotografia nr. 1, cea în care arăt ca orice om obișnuit.
S-a votat masiv 5-ul, în care eu, cu cămașa mototolită, cu părul vraiște în cap, cu cutia aia mișto în care am niște flori uscate și ofilite, mimez că dau flori. Ori, eu nu dau flori, o să găsiți în carte nu numai de ce nu fac asta, ci și de ce cred că tipii care nu dau flori sunt mai buni decât ăia care dau. E o poză care spune Tipul ăsta nu există, deși eu exist. Pe de altă parte, în poza nr. cinci nu arăt nici ca un oligofren (ca în șase) și nici nu par atât de serios și de scriitor, ca în poza nr. 1. Poza nr. 5-ul este cea mai comercială dintre cele 6 fotografii intrate în concurs. Bine că n-am ales-o eu, că păream disperat după vânzâri, și bine că n-au ales-o cei de la editură, că i-aș fi suspectat de cinism.
Așa că rămâne stabilit: pe coperta cărții Tipul din filme nu există o să fie fotografia nr. 5. Adică asta:
toate cartile mele sunt aici:
