Tres Olivos Bulevard

Nu e rau. Ma duc rar, ca bucataria spaniola nu e pe gustul meu, si, oricum, observ ca am o problema serioasa cu localurile cu bucatarie tematica. Unul n-are curaj, frate, sa ramana in targetul declarat pe firma, asta desi reclamele radio abunda numai in prezentarea tarii din care vine, chipurile, chef-ul. Asa am ajuns sa manac pizza la carciumi cu specific irlandez, sarmale la cele cu specific italian si de toate la unul "mediteranean". Pai de unde focus si awarness solide, daca nu e targetare, copii? De-aia va merge rau la toti...

Ma intorc la Tres Olivos. Ei, saracii, sunt cei mai moderni din piata. Pe fiecare masa e o telecomanda, cu care chemi ospatarul. Da, frate, dar obiceiurile mele de consum inca n-au cuprins si telecomanda aia nenorocita. Asa ca, atunci cand s-a golit paharul, sau vreau o farfurie cu ceva, incep sa ma intorc si sa fac semne ospatarilor. Si - nenorocire - la Tres Olivos de pe Bulevard sunt fete, nu baieti.

Care-i problema? De abordare. Unei chelnerite nu-i poti spune decat "Fii draguta!", sau "Domnisoara!". Daca incepi cu "Papusa!, "Printeso!", sau "Doamna", esti mort. Si faza e ca formulele valabile (primele doua, pentru oligofreni), nu merg strigate. Se intoarce toata lumea de sex feminin. Toate se simt si dragute, si domnisoare. Cu baietii e usor: "mestere, Gogule,  frate, bai". Noi nu ne suparam daca ne apelezi asa. Si nici nu se intoarce nimeni.

Asa ca aseara, incercand sa obtinem ceva din meniu, ne-am pus pe facut semne. Invizibili, frate. Inteleg, aveti telecomenzile pe mese, se aprinde un bec in bar. Dar, fetelor, pana mea, ati orbit? Credeati ca m-am apucat sa dau mustele afara, privind fix spre voi? Da, corect, n-am folosit telecomanda. Dar eram la doi metri si faceam semnul international de "vino putin". 

Plus ca a ajuns sa ma obsedeze politica de cooking in localurile din Ploiesti. La 9 seara, nema ciorbe, supe. Pizza, cacalau. Soro, poate am avut o zi grea, sau una presarata cu fast-food. Deranjeaza ca as vrea si eu un lichid cald sa-mi curga pe gat?

Nu, nu lichidul ala, nervosilor. Nu cu voi vorbeam, oricum.

© 2023 Bogdan Stoica