McCann! Băi McCann! Angajeaz-o pe Anamaria!
McCann rules. Adică, și McCann face spoturi tâmpite, și McCann băltește în sloganuri de plastic, și McCann are social media de doi lei, daaar, spre deosebire de alte agenții de publicitate, McCann are și momente/idei/campanii bune. Mie mi-a devenit simpatică agenția asta în urma unei campanii, din 2012, când mi-a trimis un brad de Crăciun viu, la ghiveci. A fost atât de bine ales, încât a rezistat toată iarna și jumătate de primăvară până la plantare, iar în vara următoare a înflorit, a crescut, lucru pe care l-a făcut și în anii următori. De-aia, când sună telefonul și văd pe ecran unul din numerele McCann, răspund cu drag. E ca atunci când te sună o tipă cu care nu te-ai înțeles mult timp, dar cu care ți-ai tras-o într-un mare fel. Așa și azi. Iar dialogul a fost cam așa:
- "Bună ziua, sunt Anamaria, de la McCann, vrem să vă trimitem ceva..."
- "Aaa, McCann. Iar brăduți?"
- "Ăăă, daa, e un cadou, dar să știți, baza noastră de date nu are la dumneavoastră și o adresă, dacă mi-o puteți spune..."
Era logic să nu existe o adresă de-a mea la McCann. N-am dat-o niciodată, nimănui. Ori de câte ori m-a sunat un curier cu ceva pentru mine, i-am propus să ne vedem în trafic. Pentru că am deținut mai multe site-uri de știri, redacțiile aveau ca adresă oficială adresa mea de acasă, deși reporterii mei lucrau de acasă sau de pe teren. Acum, însă, nu mai conduc redacții, nu mai am site-urile alea, nu mai sunt jurnalist, doar dețin un site de știri, așa că nu am mai văzut nici o problemă....
- "Ok. Strada...., numărul..."
- "Mulțumesc", revine Ana Maria, cu aplomb. "Acum îmi puteți spune și numele dumneavoastră?"
În momentul ăsta m-am pișat pe mine de râs. După câteva secunde, a început să râdă și ea.
Pe bune, cât de bou sunt?! :))))))
Mi-a fost suficientă ideea că mă sună cineva de la McCann ca să devin amabil și pozitiv cu o necunoscută.
Mi-a fost suficient să aflu că McCann îmi va trimite ceva ca să cred că va fi ceva cool, pentru care merită să-mi dau adresa de acasă unei necunoscute.
Mi-a fost suficient să aud o voce veselă, de tipă sigură pe ea, ca să cred că vorbesc cu cineva cu care mă cunosc.
Per total, am pus botul ca un boschetar în ale comunicării. Ca un biban veșnic înfometat la o râmă.
Am glumit, cu Anamaria, spunându-i că mai avea să mă întrebe zodia iar eu să i-o spun, ca să mă împacheteze complet. A făcut-o imediat, iar eu m-am trezit că răspund "balanță". Logic, ne-am pus iar pe râs. În același spirit, i-am dat și emailul, și două adrese web relevante și i-am confirmat că telefonul la care răspund tot timpul este 07...., nu cel de pe blog, la care mă uit doar lunea, să văd cine m-a sunat săptămâna trecută. Totul râzând.
- "Să-i spui șefului tău să-ți dea o primă pentru telefonul ăsta. Ai obținut adresa de acasă de la cineva pe care nu-l cunoșteai și care nu te cunoștea. Ăsta e talent și merită răsplătit", i-am spus, în final.
- "Păi, n-am cum, eu nu sunt angajată la McCann, sunt intern", mi-a răspuns Anamaria.
Aici m-am oprit din râs. Pentru că nu e corect ca cea mai capabilă vorbitoare la telefon de la McCann, cea care a scos de la mine cele mai multe chestii ever, să nu lucreze acolo.
Angajeaz-o pe Anamaria, McCann. Pe bune, dacă a reușit să facă asta cu mine, având în față doar un număr de telefon, e capabilă de mult mai mult. E cea mai capabilă meccănăriță cu care am vorbit vreodată și merită testată în regim normal, cu program, sarcini și remunerație.
Angajeaz-o pe Anamaria, McCann. Dacă o faci, anul viitor ai un text moca la mine pe blog, cu ce client vrei tu, în afara de Vodafone, orice brand de bere și de banking și doar alte câteva branduri. Promit.
Iar cadoul ăla, pe care-l pregătiseși pentru mine, aș dori să ajungă la Anamaria. Îl merită.