Inchipuiti-va ca aveti, intr-un sopron din curte, o masina clasica americana, in stare foarte proasta. Cadeti de acord cu vecinul sa i-o dati lui, daca va reconstruieste sopronul. Omul se apuca de treaba, va ridica o mandrete de anexa, cu finisaje de top, si, cand se uita mai bine la masina dinauntru, descopera ca rabla ruginita este, sa spunem, Buick-ul nr. 1, prima din modelul ei, produsa vreodata, o masina cu o valoare care depaseste cu mult cele mai optimiste asteptari pe care le aveati. Acum, vecinul vrea s-o vanda si sa pastreze toti banii, pentru ca i-ati dat-o. Vi se pare incorect? Este, dar nu e vina vecinului ca sunteti prost. Asta s-a intamplat si la Rosia Montana: Romania esti tu, vecinul cel prost.

Cum am ajuns la Rosia Montana

In perioada 29-30 martie, am participat la o vizita facuta in site-ul Rosia Montana. Organizatori au fost cei din Grupul De Sustinere a proiectului Rosia Montana, finantati de Rosia Montana Gold Corporation. Am acceptat invitatia pentru ca s-a facut sub semnul afirmatiei: "Participarea dumneavoastra nu implica nici o obligatie materiala sau editoriala fata de Grupul de Sustinere sau fata de proiectul Rosia Montana". 

La vizita au mai participat: Ana Dragomir, profesor de biologie la Colegiul National Nicolae Iorga din Valenii de Munte; Lia Voicu, directoarea Muzeului Judetean de Istorie Prahova; Ioan Zidarescu, liderul sindicatului din Consiliul Judetean Prahova; Mihai Catalin, inginer geolog la o companie ce lucreaza pentru Schlumberger; Cezara Sima, asistent social, fara ocupatie, patru bloggeri si subsemnatul. In paranteza fie spus: nu pricep cum s-a facut lista. Oficialii alesi sunt niste anonimi, nu niste somitati care ar putea influenta alte persoane, iar cei patru bloggeri ... hai sa spunem ca aveau dificultati in a scrie unele cuvinte, mai lungi.

Esentialul despre Rosia Montana

Nu stiu ce notiuni aveti despre ce se intampla la Rosia Montana, dar cum am constatat, ale mele erau eronate, asa ca va fac pe scurt un rezumat. Comuna Rosia Montana e formata din 16 sate; doar unul, si nu toata asezarea, este afectat de Proiectul Rosia Montana (PRM). In zona a existat o exploatare aurifera de stat, inchisa in 2006. Acum, licenta apartine celor de la Rosia Montana Gold Corporation (RMGC), intr-o asociere in care statul roman are doar 20%.

Solutia alternativa nu e turismul, desi turism se poate face

Turism se poate face, cu succes, in zona: ghetarul Scarisoara si casa memoriala a lui Horea sunt cam toate obiectivele turistice care merita vizitate. Asa ca nu poti face din turism o activitate economica principala. Comunele sunt amplasate in niste caldari montane, nu exista suprafete de teren mari, nu ai loc sa faci nici hoteluri ca pe tip Valea Prahovei, nici pensiuni  ca in zona Moeciu-Bran. Sa amenajezi, pentru turisti, o salba de hoteluri, parcari, restaurante, ar costa foarte-foarte mult si ar impune modificarea reliefului (practic trebuie sa sapi in munte) si defrisari masive. 

Dovada ca turismul nu e o smecherie: in Rosia Montana si Albac exista, deja, cateva zeci de pensiuni, dar numarul turistilor este mic. Nici n-ar putea fi mai mare de atat, fara sa apara probleme. Azi, de exemplu, daca aduceai 100 de turisti flamanzi, la pranz, in Rosia Montana, si inchideai cantina RMGC, turistii ar fi mancat in doua serii. Cu o mie de turisti blochezi localitatea; cu trei mii - faci sa dispara toate orataniile din Rosia Montana si Albac, o comuna mai frumoasa, din vecinatate, unde am fost cazati. Cei care detin pensiunile spun ca oamenii se plictisesc si nu raman mai mult de un weekend, plus ca nu au de ce reveni. 

Ce vrea RMGC? Aur.

La Rosia Montana, aur exista din belsug. Zacamantul de la RM este printre cele mai mari din Europa. Cei de la RMGC vor sa-l exploateze in 16 ani si au cheltuit 400 de milioane de dolari pana acum pe asta si pe achizitia de case din satul Rosia Montana. Acum, peste 75% din tot ce e in comuna apartine RMGC. Alte cateva milioane de dolari s-au dus pe recalificarea profesionala a populatiei, circa 2.500 de persoane din zona.

Mina Catalina - te caci pe tine

Am vizitat, in premiera pentru un grup de "nespecialisti", mina Catalina, cea in ale carei galerii s-au gasit cele mai bine conservate urme ale activitatilor miniere de dupa cucerirea Daciei de catre Imperiul Roman. M-am cacat pe mine!!! Am vazut galerii romane, vechi de doua mii de ani. Este coplesitor sa te afli la 80 de metri sub pamant, intr-o galerie facuta parca cu lasere: sectiunea perfect trapezoidala, podeaua si peretii sunt netezi ca'n palma. Chestia aia, facuta acum doua mii de ani, cu dalti si ciocane rudimentare, trebuie salvata cu orice pret. Comunistii au facut insa o tampenie: au sapat alte galerii, distrugandu-le pe cele romane sau le-au umplut cu steril. Minerii comunisti, prea lenesi, au facut asta, ca sa nu mai duca roca neaurifera la suprafata. Sa readuci totul la forma initiala ar costa enorm, sute de milioane de euro. Dar merita, senzatia ca te-ai intors in timp este coplesitoare. Acum, ca stiu cum e, ma gandesc ca as plati si 200 de lei pe bilet, pentru ca fiica mea sa vada locul ala.

Poluarea RMGC e nimica-toata pe langa poluarea istorica

Zona este doar aparent o gura de rai. Poluarea din zona este una de proportii: solul e puternic poluat de metale grele ca zinc, fier, arsen, cadmiu, provenite din exploatarea primitiva a resurselor de aur. In zonele apropiate fostelor mine, copacii sunt piperniciti, iar iarba abia se vede. Clima rece, montana, si solul sarac in minerale "bune" nu permit activitati agricole intensive. Nu se pot creste animale, din aceleasi motive. Cand ploua, satenii isi baga animalele in grajduri, pentru ca ploile sunt acide.

Refacerea solurilor infestate cu metale grele si captarea si tratarea apelor acide pe un areal atat de mare au costuri imense. Nu cred, sincer, ca Romania isi poate permite, singura, un astfel de proiect. Nici nu cred nici ca ar fi o prioritate, in conditiile in care are areale mai mari, mai poluate si mai populate decat situl Rosia Montana. Duceti-va la Copsa Mica, la Petrosani sau la Valea Calugareasca: e ca pe Luna sau pe Marte. Si acolo sunt zeci de mii de oameni expusi.

Care e faza cu cianura?

Necesara in prelucrare minereului aurifer, cianura va ajunge, spune RMGC, intr-un lac, la o concentratie mai mica egala cu cea dintr-o ceasca de cafea. Asa se face in toata lumea, pentru ca singura metoda mai eficienta decat asta impune folosirea mercului, care reprezinta un risc de mediu si mai mare. Ce cauta cianura in lac? Simplu: cianura oxideaza in contact cu lumina solara, isi pierde mare parte din proprietatile pentru care este temuta si se sedimenteaza.

Ce vor oamenii? Minerit.

N-am stat dupa ghidul oficial nici o ora, in trei zile. Am plecat de nebun si am discutat, in Rosia Montana, cu toti oamenii pe care i-am putut intalni: muncitori, pensionari, vanzatoare in magazine, soferi. Fara exceptie, toti au spus ca isi doresc ca mineritul sa redevina o activitate de baza in zona. Am gasit si oameni de-a dreptul revoltati si invidiosi pe vecinii din Abrud, unde zacamantul de cupru este exploatat. Am vrut sa vizitez centrul ong-urilor care se opun proiectului, dar l-am gasit inchis. Comuna este condusa de un primar PDL, care a castigat alegerile cu o majoritate covarsitoare promitand repornirea mineritului aurifer.

Sa se faca sau nu proiectul?

Canadienii n-au fost prosti. Imaginati-va o ceasca de cafea, peste care puneti, in echilibru, un bloc de desen. Ceasca este zacamantul, blocul de desen este terenul detinut deja de RMGC. Asa ca, in opinia mea, proiectul Gold Corporation nu mai poate fi oprit, ci doar intarziat. Compania detine deja toate suprafetele de teren de pe care se poate face exploatarea aurifera, asa ca si daca se rezilieaza contractul cu RMGC, nimeni altcineva nu va putea face asta, in locul lor. In plus, ma indoiesc sincer ca statul roman are de unde sa le dea cele 400 de milioane de dolari, cheltuite pana acum, in zona.

Ce nu mi-a placut

Ce nu mi-a placut la Rosia Montana: mimarea inocentei oficialilor la subiecte serioase:

1. piata mondiala a aurului este susceptibila de un scandal, pe fondul inmultirii contractelor swap, care falsifica evidentele privind cantitatile REALE de aur existente in depozitele bancilor din toata lumea. In acest moment, un scandal vizeaza depozitele de aur ale SUA, altul - Germania, iar Elvetia face demersuri pentru repatrierea aurului pe care-l detine. Gazdele au fost socate ca abordez un asemenea subiect. "Pai bai nene, te-am adus sa ne incurci?!", spunea privirea lor.

2. avizarea favorabila a proiectului RMGC poate crea, de asemenea, o posibila speculatie bursiera cu titlurile actionarului majoritar, compania putand sari, ca valoare, de la 2,5 la 10-12 miliarde de euro si asigurand actionarilor un profit care sa nu mai impuna exploatarea aurifera, care poate ajunge, astfel, pe mainile altcuiva.

3. nu-mi place deloc kitul de comunicare publica al RMGC, pentru ca nu se potriveste deloc cu realitatea din teren si nu transmite nimic din lucrurile importante pentru comunitatea locala si cea nationala, deopotriva.

Ce spune opozitia

Inainte de vizita, citeam relaxat subiectul RM. Acum, am simtit nevoia unor clarificari, asa ca timp de opt ore, cat a durat calatoria inapoi la Ploiesti, am citit pe net tot ce-am gasit despre opozantii proiectului. Am devenit constient cat de ridicole sunt unele dintre cererile lor, si cat de manipulatoare sunt altele. Singurele alternative concrete propuse sunt un Drum al Aurului, dupa modelul prahovean Drumul Vinului, si festivalul anual de mediu FanFest, intr-o localitate vecina (va reamintesc ca in Rosia Montana nu poti parca o mie de masini, pentru ca nu ai unde).

In rest, ce vedeti la tv este doar hartuirea specifica ong-urilor de mediu, ca sa-si justifice finantarile. Tot ca o opinie personala: daca cineva ar intreba ONG-urile care se opun proiectului de unde isi iau finantarile, tot scandalul asta ar capata alte semnificatii.

Am luat spaga pentru acest articol?

N-am semnat ceva, pe undeva, ca trebuie sa scriu ceva. Dar, categoric, se poate spune ca am luat şpagă. Mi s-a platit cazarea intr-o pensiune obisnuita (35 de lei camera) si am fost hranit cu mancare dulce, ardeleneasca, facuta de o grasanca adorabila, la vreo 60 de ani. Transportul a fost platit tot de RMGC: un autocar banal, cu dotari sub Atlassib. In total, RMGC a cheltuit cu mine maxim 250 de lei. Iar la plecarea spre casa, am primit cadou un pix si un fes. Daca cele doua obiecte valoreaza 50.000 de euro?! 

Ce se poate face cu Rosia Montana?

Ce se poate face pentru a indulci targul pagubos facut de statul roman, prin care noi primim o redevedenta de doar patru procente dintr-un zacamant de aur estimat la 300 de tone, cu o valoare de 15 miliarde de dolari? Trebuie, cu siguranta, renegociat contractul cu investitorii de la GC, desi ei sustin ca 54% din beneficiiile financiare intra in posesia Romaniei. Intra o pula. Pentru mine e limpede ca daca investitorii accepta senini, din oficiu, doar 46% din beneficii, se vor multumi si cu 30 sau 25%.

Trebuie finalizata, cat de urgent se poate, evaluarea studiului de impact de mediu, inceputa in 2007 si abandonata in 2010, fara explicatii. Daca RMGC nu a prezentat tehnologii sigure si nu asigura conditii de maxima securitate a comunitatii, canadienii trebuie chinuiti ca hotii de cai pana o fac asa cum scrie la carte. Dupa asta, insa, exploatarea aurifera ar trebui sa inceapa, in beneficiul comunitatii locale si al statului roman, care poate obtine, astfel, sume necesare pentru a revitaliza sectorul minier din zona si pentru a mari PIB-ul Romaniei. 

Pe fond, e foarte simplu: trebui angajată una bucată firmă de avocaţi specializaţi, care să le rupă capul canadienilor cu pretenţii. De plecat nu pleacă, că au băgat aici o căruţă de bani. De gonit, nu putem să-i gonim, că şi-au cumpărat poziţii strategice. Cumva, trebui s-o dăm la pace cu ei. Adică, e vorba doar despre termeni şi condiţii pentru DA, nu despre DA sau NU.

Viitorul Romaniei depinde de Rosia Montana

Daca eu as fi statul roman, as infiinta o companie nationala de resurse strategice, dupa modelul celei facute pentru autostrazi. M-as imprumuta de 3-4 miliarde de euro nu ca sa-i dau pensii si ajutoare, ci ca sa cumpar cele mai sigure si scumpe echipamente de exploatare aurifera din lume si as aduce cateva companii specializate in managementul acestor chestii. Le-as da, canadienilor de la RMGC, banii cheltuiti pana acum si o muie scurta si apoi as exploata zacamantul ala in interes national. Acolo e aur cacalau, daca-l scoatem ne putem dota cu tot armamentul cerut de NATO si ne mai raman bani pentru 3-4 autostrazi. 

Cat despre oengistii care urla isteric "sa lasam aurul acolo si sa facem turism", le-as da cate o sticla de apa si i-as trimite pana la Rovina. Acolo e o exploatare aurifera mai mare decat Rosia Montana, cu aceleasi chestii poluante, operata de o firma la fel de straina, dar de care nu se leaga nimeni. E la doar douazeci de kilometri de Rosia Montana, cum pula mea nu deranjeaza nici un ecologist d-asta, implicat, nu pricep....

Apasa pe coperta oricarei din cartile de mai jos si cumpar-o, daca vrei:

   

Uite si niste Pachete-Cadou pentru viitoare babe, numa' bune de dat de Florii si Pasti: 

pachetul 1, dedicat celor care au deja unele din cartile mele - link

pachetul 2, dedicat celor nu au auzit inca de seria "Tipul din filme..." link

pachetul 3, dedicat celor care nici n-au auzit vreodata de mine: link

Am avut azi placerea deosebita sa distrug atmosfera corporatist-penibila de la conferinta de prezentare a ROREC. Se asteptau la 20 de minute de speech, urmate de faimoasa daruire de mape si pixuri jurnalistilor, dar au plecat rosii la fata si nervosi, pentru ca au fost siliti sa raspunda la niste intrebari pe care nu le-au vazut venind.

Cine sunt, pe fond, oamenii astia, care ne fac sa ne simtim europeni si buni? Niste baieti care vand masini de spalat, frigidere si aspiratoare, si care s-au organizat astfel incat sa le dam moca aparatele de acest fel de prin casa. Nu de dragul planetei, ci ca sa cumparam altele, tot de la ei. 

Baietii astia n-ar da un leu pe deseurile colectate, desi valoreaza bani, desi iau bani in plus de la noi, ca Timbru Verde. Nici macar nu cheltuiesc sume modice pe repararea unora dintre aparate si, de exemplu, daruirea lor saracilor. Nu! Sarantocii sa faca rate la Cetelem si sa cumpere si ei produse noi si proaste....

• Prima mea masina de spalat automata, un Candy, a stat la mine vreo 8 ani. Era luata de la second-hand. Am schimbat-o pentru ca, fiind un model vechi, nu avea centrifugarea buna. Am dat-o unor amarati din cartier, si merge si in ziua de azi. De atunci, am cumparat, pentru mine si pentru altii, inca vreo patru masini de spalat. Doua s-au stricat iremediabil. Una, chiar saptamana trecuta: axul rupt, dupa nici doi ani de utilizare. Costul reparatiei - 550 de lei. Normal ca o sa iau alta....
• Primul meu televizor LCD a mers 7 ani. Al doilea - doi. Acum sunt la al patrulea. 
• Primul meu computer ar merge si acum, daca l-as scoate din garaj. De atunci, mi s-au stricat cinci laptopuri.

Am o problema tot mai mare cu producatorii de electronice si electrocasnice. Stiu, din interior, cum au fost inlocuite subansamblele bune, metalice, care faceau ca o masina de spalat sau un frigider sa mearga 20 de ani, cu unele proaste, de plastic, functionale doar 3-4 ani. Si am curaj sa pun pariu ca marii producatori sunt intelesi intre ei la un nivel mult mai inalt, in schema asta de strans de la oameni lucruri care inca functioneaza. 

Iar ce fac baietii astia la adapostul reciclarii nu este un model occidental, cum se povesteste. E doar o caterinca, dedicata tarilor populate cu tampiti, ca Romania. Nu exista nici o obligatie legala sa le dai bunurile, asa cum sugereaza, pe fly-erele lor mincinoase. N-o sa-ti intre vreodata politia in apartament, urland "scoate blenderul ala din debara, stim ca e acolo!". In strainatate, electrocasnicele uzate ajung in centre care le recicleaza si le valorifica, sau care le repara si le daruiesc saracilor. Ai nostri le distrug doar ca sa le scoata de pe piata second-hand si sa ajungem toti in Altex/Domo/Flanco/eMag sa ne luam altele.

Asa ca nu le dati nimic celor de la Rorec sau altora ca ei, da? Puteti debarasa casa si intr-un mod inteligent:

• Daca aparatul e inca functional, dar va procurati altul, sau nu va mai trebuie, vindeti-l si luati jucarii copiilor sau daruiti-l unui amarat.
• Daca vi se strica un aparat, reparati-l si daruiti-l cuiva care are nevoie de el. Sau daruiti-l nereparat, indicand care e problema. E imposibil sa n-ai un vecin amarat, care si-ar rupe de la gura 300 de lei pentru o reparatie, dar nu-si va permite niciodata sa dea 1.200 de lei pe o masina doua de spalat. 
• Daca aparatul e stricat ireparabil, scoateti-l langa pubela, oricand. Operatorul local de salubritate este obligat sa-l ridice.

Nu mai da cadou, nimic, celor responsabili de proasta calitate a produselor electrocasnice din casa ta. Nu merita.

Comentezi? Fa-o aici.