"mi-a scris mie un procuror...". Ți-a scris pe dracu'

E foarte amuzant ce se întâmplă zilele astea, cu justiția și cu statul de drept. Pentru mine sunt atât de evidente încercările de manipulare ale unora încât a ajuns să mă bușească râsul când deschis newsfeed-ul facebook. Ultima găselniță: "mi-a scris un procuror/judecător", o chestie lansata, saptamana trecuta, de insusi Tudor Chirila, si preluata ulterior de tot felul de oameni. Iar dacă deschizi textul, descoperi niște patetisme incredibile și niște vome de argumente de-ți vine să crezi că procurorul și judecătorul ăla habar n-au de meseria lor.

Si nu e doar atat. În mod curios, aproape nici un text de tip "mi-a scris un procuror" nu este logic, articulat, plin de chestii tehnice, greu de înțeles, că na!, dă pe-afară meseria din omul ăla, el chiar nu-și mai poate face meseria de când cu modificările la legile justiției. Si e ciudat, daca s-ar reglementa prin lege fotografia in modul "speed", as scrie zece pagini de argumente pro modul "aperture" din care cu greu ar intelege ceva cineva care nu e de meserie.

La fel de bizar, judecătorii și procurorii ăștia nu au scris un rând către hotnews, digi și alte entități care le-ar fi putut aduce, la îndemână, o audiența mare sau foarte mare măcar în rândul potențialilor lor susținători. Nu, nene! Au scris unor ciurii-burii ai netului, unora care se autodeclara influenceri. Sau n-au scris deloc, cred eu. Unii  influenceri, putini, au primit tema la plic. Altii, insa, au inventat procurorul sau judecatorul care chipurile le-a scris doar ca sa para si ei importanti. Asta cu "si eu sunt implicat in subiectul zilei" este una dintre metodele predilecte ale falsului influencer de a se valida. De fapt, ei primesc tot atatea emailuri cat Ghena, pisica mea.

Punem pariu ca daca vedeam pe youtube niste baieti in robe de magistrati, eventual cu cagule pe figuri si un distort pe voci, explicand pe indelete, la tabla, cum se schimba legile justitiei, fiecare cadru din acele filme denotand obiectivitate si profesionalism, alta ar fi fost reactia populara? Punem pariu ca daca clipurile alea faceau zece milioane de vizualizari, PSD lua modificarile alea si le baga lui Dragnea si lui Iordache in fund, zicand ca a fost doar o greseala?

E clar că, in aceste zile, PSD schimba legile justiției de la A la Z.. Sunt clare și scopurile acestor schimbari: slabirea si controlarea justitiei. E clara si strategia, se lucreaza organizat, stiintific, se vede de la o posta ca fiecare modificare a fost pregatita cu grija. Si atunci, cum de nu avem o contra-masura similara? Care este explicația pentru care nici măcar portavocele democrației consolidate și ale statului de drept nu iau, pas cu pas, modificările, și să le explice într-un set de tutoriale autentice și credibile, preferand in schimb să lanseze bocetele astea manipulatoare și goale de conținut? De ce nici macar comisiile juridice ale PNL si USR sau oamenii lor specializati in legislatie, nu vin cu mesaje clare, argumentate, preferand spectacolul strazii?

Păi, nu poate fi decât o explicatie:

Miza nu sunt legile justiției. Miza este preluarea puterii de stat prin forță. Si nu mai merge doar cu oficinele de propaganda de pana acum, care au gresit de prea multe ori, si-au tocit lamele si nu mai taie prin emotia colectiva, doar o ciupesc, pe la colturi. E nevoie, asadar, de voci noi. Da' nu autentice, ale magistratilor, ca alea ar strica ploile... Era nevoie de niste voci care sa para ale magistratilor.

De fapt, niște băieți nu mai vor să aștepte alegerile. Ca la alegeri trebuie sa promiti chestii si sa te tii de ele, nu ca PSD. Or, daca iei puterea din mers, poti sa guvernezi oricat de prost invocand "greaua mostenire". Adica ai perdeaua de fum necesara pentru vesnica ciordeala de bani. Pentru ca doar despre bani e vorba (sa nu-mi ziceti ca stiti vreun politician care vrea puterea ca sa faca bine tarii, ca vomit). Adaug si hastag-ul cuvenit: #followthemoney si gata.

Restul e folclor.

Cateva ore mai tarziu de la publicarea acestui text: am nimerit-o. Altfel nu sareau asa, la injurat, conturile false.

fake

24 de ore mai tarziu:

Conform sugestiei din text, PSD, USR si Ro100 au inundat netul cu pdf-uri si video. Problema e ca sunt la fel de ma ni pu la toa re ca falsele scrisorele ale magistratilor. Cand o sa apara niste analize ok, facute de magistrati, va anunt.

dacă ești sănătos la cap si incă te mai poti amuza, cumpără niște cărți mișto pentru tipe mișto:

w1 w2 w3 w4 w6 

Citeşte mai departe ...

misterul profitabil din spatele conturilor false de facebook

La mine pe blog nu se comenteaza. Nu vad de ce. E spatiul meu, in care scriu ce ma taie capul, fara sa cer bani cititorilor. Nu e un produs care ar trebui sa se supuna regulilor comerciale. Si daca am un text "expirat", si daca ce scriu eu este "gresit" din perspectiva cuiva, nimeni nu are dreptul sa ma certe, pentru ca nu impun textele mele nimanui. Ai libertatea sa nu citesti nimic.

Am ajuns aici nu neaparat din cauza ca primeam feedback negativ, ci pentru ca primeam feedback fals, de la persoane care nu exista. Adica erau fie oameni care mi se dadeau drept prieteni in offline, injurandu-ma pe net din spatele altei identitati, fie zeci, sute de conturi false, la dispozitia unor echipe de oameni care aveau ca misiune nu neaparat combaterea mea, cat diseminarea unor mesaje. Foarte putine dintre aceste mesaje erau ok. Pot sa inteleg ca vrei sa contribui la imbogatirea unui articol, cu amanunte, informatii nestiute etc, fara sa te expui. Dar cand te apuci sa promovezi mesaje cretine, inclusiv cu linkuri, lasandu-le drept comentarii la texte cu audienta mare, lasa-ma sa cred ca nu ai intentii bune. Asa ca la mine pe blog va ramane interzis la comentarii pana cand o sa stiu cu cine am am de-a face. Nu vad de ce sa incurajez manifestarile unor anonimi, ale caror motive nu le stiu, si nu vad de ce mi-as incarca serverul acestui site, platit din banii mei, ca sa ajut vreun politician oligofren sa ia niste voturi.

Iar lucrurile s-au inrautatit an de an. si In opinia mea, in acest moment, Romania are mai multe conturi facebook false decat reale. Apartin, de obicei, unor tipi si tipe care nu au incredere in partenerii lor, sau care au o viata mai ciudata, din punct de vedere sexual. mai sunt si conturile celor ale caror profesii sau joburi impun un anumit comportament in online, iar contul fals e o supapa. Din pacate, insa, 90% dintre conturile false apartin unor entitati cu interese in zona de big business si politica. Si am putea scapa rapid de ele, prin asumarea identitatii. Avem deja semnatura electronica. Posibilitatea de a te loga pe un site, la vedere, cu date reale, este si ea, deja prezenta, in magazinele online. E usor al naibii, nu vreo piatra filozofala a tehnologiei informatiei. Dar nu se vrea. Actuala stare de fapt e utila celor implicati. 

De ce ar vrea falsii influenceri asa ceva? Pai cand scrii ca o cizma, cele 10 conturi false pot crea, dand share, un reach pe care altfel nu l-ai atinge niciodata.

De ce ar vrea presa online asa ceva? Sunt site-uri de stiri care au doar traficul postacilor, nimic in plus. 500 de afisari, 500 de comentarii. N-a citit nimeni din lumea reala stirile, dar site-ul de stiri pare ca are o audienta consistenta si constanta. 

De ce ar vrea politicienii asa ceva? Pai ce, sunt prosti? Fara postaci, anchetele jurnalistice despre ei n-ar mai putea fi aruncate in derizoriu, iar autorii lor intimidati. 

De ce ar vrea chiar Facebook asa ceva? Pai daca s-ar stii ca in loc de 1,5 miliarde de conturi sunt doar 800 de milioane, restul fiind conturi false, actiunile retelei de socializare n-ar scadea la bursa, ar cadea. 

Nimeni nu vrea disparitia postacilor si conturilor false, de fapt. Aceasta uriasa minciuna colectiva este la fel de folositoare ca evaziunea fiscala din produse petroliere, cereale si flori: sunt o mana de oameni care o fac, afacerile lor se vad din avion, dar nimeni nu-i opreste pe baietii astia pentru ca finanteaza oameni din cercurile inalte ale puterii.

"Luam 4.000 de cartele si, cu ele, facem 4.000 de conturi de Facebook. Net avem, laptopuri si tablete avem. Unui postac bun ii ia doua minute sa dea un like, sa lase un comentariu si sa se delogheze. Cu munca in trei schimburi, cu pauza cu tot, in echipe de 12 oameni, putem lasa 25.000 de urme vizibile pe net, cu ce ne intereseaza, la fiecare 24 de ore. Si totul ne costa 6.000 de euro lunar. Am 20.000 de euro buget pe trei luni, iti opresti cat poti fara sa periclitezi operatiunea. Easy money, ca esti baiat destept. Te bagi?"

Din 2012. N-o sa spun ca mie mi s-a facut propunerea, ci ca am auzit povestea intr-o cafenea. Si chiar daca operatiunea a fost un esec, pentru ca (asa zicea omul ala in cafeneaua aia) s-au obtinut doar vreo 40.000 de voturi, nu 65.000, cat ar fi fost nevoie pentru (inca) un mandat de deputat, randamentul operatiunii a fost insa fabulos: vreo cincizeci de eurocenti votul, adica vreo doi lei.

Doi lei votul.

Intelegeti despre ce vorbim?

 

 te-am enervat? ia antidotul: cărți mișto pentru tipe mișto

w1 w2 w3 w4 w6 

 

Citeşte mai departe ...

cum recunoști un fals influencer

Dacă vinzi dopuri de plută și ai nevoie de promovare nu trebuie să-l cauți pe cel mai mare specialist în dopuri de plută de pe net. Se prea poate ca omul să existe, dar nu e obligatoriu să fie și un influencer. Poate are charisma unui scaun, poate scrie ca o pulă, poate e doar un piscotar care și-a creat reputația de influencer milogindu-se să intre la toate evenimentele dedicate dopurilor de plută. În domeniul dopurilor de plută, influencerul poate fi un tip care scrie despre vinuri, sau unul ca Maticiuc, pe care îl citesc bautorii de vin din alte motive. Plus că e mai ușor să promovezi vinurile care au dopuri de plută de la tine decât să explici bețivanilor de pe net cât de mișto sunt dopurile tale.

Influenceru' e un fel de dropie. Știi tu, specia aia de pasăre, aparent supusă extincției în anii 80, dar care a mai fost fotografiată (evident, pozele sunt neclare și făcute de la distanță), în diverse zone sălbatice din România. E o raritate, care va să zică. Nu e ăla care înclină balanța între iphone și samsung, dar dacă-l citești sau urmărești, începi să te simți mândru că ai iphone sau samsung. În mod logic, dacă vinzi ceva, e bine să-l ții aproape pe influencer. Fiind un tip urmărit de grupuri mari de oameni, care-i apreciază judecățile de valoare ca fiind corecte, omul te poate ajută să vinzi mai mult decât ai vinde în mod obișnuit.

Asta e momentul în care te gândești să-i dai niște bani, că să te promoveze? Te-ai gândit bine. Orice sumă de bani cheltuită cu un influencer face bine afacerii tale, cu o condiție: să nu arunci cu bani într-un fals influencer. Că ăștia nu-s ca dropia, sunt ca vrăbiile. Adică o puzderie. Dacă nu ești complet retardat, sau dacă nu lucrezi cu o agenție de marketing/PR de retardați, îți va fi ușor să-l identifici pe falsul influencer, pentru că neavând ce are un influencer veritabil (adică o armată de followeri în spate), o da de gard în următoarele feluri.

Numai un fals influencer se vinde pe aproape moca sau pe foarte mult.

Dacă influencerul spune că te costă 50 de euro, șterge-l din lista, e clar că ce vinde el se poate cumpără cu facebook ads. Dacă-ți cere 5.000 de euro e fix din același film, și-a pus tariful ăla la plezneală, cu speranța că dacă prinde măcar un client pe an, tot a făcut o șmecherie. Așa fac eu in domeniul fotografiei de nunta. Pe care n-o fac cu placere, am senzația că o nuntă e un festival de ipocrizie și snobism, așa că tariful meu de nunți, fără brief, fără pre-wedding, fără trash the dress, fără prelucrare foto, fără albume printate, e de două mii de euro. Păi cine pula mea îmi da banii ăștia, de care alți fotografi carora le plac nuntile vin cu doi oameni la job, nu cu unul, plus o droaie de scule, fac fotografii și înainte și după nuntă, îți fac postere, albume, cd-uri, filme, magneți, tricouri, pula mea, mai au să o și fută pe mama-soacra.... Pe de altă parte, pe #magirl n-ar deranja-o deloc o asemenea contribuitie la fondul de studii si acesta este motivul pentru care în loc de "nu fac fotografii la nunți" raspund la emailuri cu "da, dar va costă două mii de euro".

Numai un fals influencer te caută în loc să-l cauți tu pe el.

Să zicem că ești singurul care aduce în România ceva. Niște mașini, niște telefoane, niște bijuterii, pula mea, ceva mișto, care transformă, un pic, statusul social al celui care-l deține. Vrei să te faci cunoscut, vrei că lumea să știe că nu mai e nevoie să comande de afară chestia aia, pentru că o ai tu, la București. Dacă înainte să pui mochetă în noul sediu îți sună telefonul și cineva spune că te poate ajuta să devii mai vizibil pentru că el este influencer, roagă-l să te scuze puțin, apoi salvează-i și blochează-i numărul. Nu ai nevoie de el, el are o nevoie disperată de tine. Fie vrea sa-si asocieze imaginea cu a ta ca sa justifice telefoanele date concurentei tale, fie are nevoie de niste lei si din toata piata de advertising doar tu, un nou venit, nu stii inca ce hram poarta si ce influenta mica are, de fapt.

Numai un fals influencer se recomanda a fi influencer.

Serios. Dacă și-a pus "influencer" la "despre", poți să te piși pe el. Cu boltă. Dacă scrie, singur, despre el, că e influencer, poți, din nou, să te piși pe el. Dacă se recomandă, atunci când îl cunoști, că este influencer, șterge-te pe mâna cu care ai dat noroc cu el, scoate pula și pișă-te pe el, pentru ca un influencer veritabil nu se prezinta astfel, așa cum nici Robert de Niro, când intră în localul tău, nu se prezintă ca "actor". Nu e nevoie: dacă ai televizor, sau dacă ai fost vreodată la cinema, e imposibil să nu știi cine e domnu'.

******************
lecturi la fel de superbe ca asta - în cărțile de pe  https://shop.bogdanstoica.ro/
Citeşte mai departe ...
Abonează-te la acest feed RSS
© 2019 Bogdan Stoica