Premierul Emil Boc a afirmat, joi seara, la Craiova, ca mesajele de nemultumire primite pe adresa sa de mail pe care a facut-o publica miercuri, nu depasesc 5-8% din numarul total al mail-urilor primite.
Eu îl cred. Sunt convins că restul de 92-95% sunt mulţumiţi că au putut să-i scrie direct premierului: "SFTG".
Mă uitam ieri la votul din Camera Deputaţilor şi mă gândeam că cei 9.500 de poliţişti care au scăpat de legea care i-ar fi lăsat fără serviciu nu sunt mai fericiţi. Oamenii sunt, pe bună dreptate, în continuare nemulţumiţi de salariile mici, de pilele pe care le au interlopii la superiorii lor şi de dotarea modestă.
Ce nu pricep eu este de ce poliţiştii nu iau singuri măsuri împotriva politicienilor care i-au dus în această situaţie. Iar cel mai usor lucru de facut este sa-i opriţi în trafic si sa le oferiti etilotestul. Va spun eu, toţi beau ceva în timpul zilei.
Ce-o să vă facă? Ce pot să vă facă?
Ieşiţi din starea asta "la câţi bani iau, să zică mersi că încă mă mai plimb pe stradă". Arătaţi-le, într-un cuvânt, că voi sunteţi legea, nu ei.
O legătură pur jurnalistică, evident. Bine, unii jurnalişti din cele trei entităţi scriu în ziarul primarului, dalkioţii le plătesc munca, iar primarul - să vezi coincidenţă -
Intre mogulul sindical Liviu Luca si primarul Ploiestiului se tes, din 2008 incoace, ilegaturi tot mai complexe. Asta desi presa locala a sindicalistului i-a dat la cap PDL: intai pentru ca nu l-a pus candidat la primarie pe Radu Socoleanu, apoi pentru ca nu l-a pus pe Sorin Mihai candidat la consiliul judetean, iar apoi sustinandu-l pe Daniel Savu impotriva lui Volo.
Maţe Fripte e un nume creat acum vreo doi ani, când stăpânul de atunci al blonduţului i-a dat comandă să ne facă albie pe porci, pe mine şi pe Pătraru. O vreme a stat singurel, pe un blog în care s-au scris cele mai mari abjecţii despre mine, cu larga colaborare a unor colegi de-ai blonduţui:
Primul număr din ziarul Primăriei, D'ale Ploieştilor, a costat - pe surse - circa 500 de milioane de lei vechi. O sumă enormă, în condiţiile în care tiparul nu costă, pentru 60.000 de exemplare, mai mult de 200 de milioane de lei vechi iar distribuţia la toate adresele din Ploieşti, prin Poşta ROmână (cel mai ieftin furnizor al momentului), alte două sute.
La umbra mediatică a inundaţiilor din Moldova, proprietarul Upetrom Ploieşti, Gabriel Comănescu, a făcut cea mai tare afacere din viaţa lui: a pus mâna pe zăcămintele petroliere din Marea Neagră, zăcămintele pentru care ne-am judecat cu Ucraina. Afacerea, anunţată extrem de discret de ANRM, pute, dacă e să mă întrebaţi pe mine, fost scriitor, timp de 6 ani, la ediţia română a Oil & Gas Journal. Pute rău. Vă explic pe scurt şi de ce.
Ianuarie 2009: presa vuieşte despre faptul că nemernicul de Tăriceanu a dat unei companii de care n-a auzit nimeni, Sterling Resources, zăcămintele de lângă Insula Şerpilor, adică o resursă de hidrocarburi care valorează câteva zeci de miliarde de euro. Traian Băsescu iese public în mai multe rânduri şi condamnă afacerile oneroase care au dus la "jefuirea României" de "resurse strategice de energie". Tăriceanu este ameninţat cu DNA-ul, după care asupra afacerii Sterling se lasă o tăcere de excepţie...
Iunie 2009: Sterling Resources anunţă vânzarea a 67,5% din afacerea privind exploatarea perimetrelor XIII Pelican si XV Midia către Melrose Resources. Pentru 90 milioane dolari. Da, aţi citit bine, nu 900 de milioane, nu 9 miliarde, ci un mizilic de 90 de milioane....
Cu ocazia asta aflăm şi de existenţa Melrose Resources. O companie olandeza, specializată în explorarea de petrol şi gaze, dezvoltare şi producţie, cu sediul în Edinburgh (Marea Britanie), care are operaţiuni în special în Bulgaria şi România, alaturi de GSP Petromar-ul lui Comanescu. Haios e că în prima jumătate a anului 2009, când a cumpărat cota Sterling din afacerea Insula Şerpilor, Melrose a avut venituri de 97 de milioane dolari, pe care, in mod bizar, le-au dat, integral, pe perimetrele de langa Insula Serpilor. De banii astia, consorţiul Melrose-GSP Petromar a câştigat dreptul a de exploata două perimetre de vreo 2.000 de kilometri pătraţi în detrimentul unor fraieri, ExxonMobil (SUA). Doar a doua companie petrolieră a lumii. Cum celălalt consorţiu câştigător e condus de Lukoil, să vedeţi, în maxim 10 zile, ce scandal vor declanşa americanii: pai ce-i aici? Era vorba ca Vestul si Estul sa ia fiecare cate un zacamant, nu sa ia rusii unul direct si unul indirect....
V-am spus cine este Melrose: o companie care incasează într-o jumătate de an cât cheltuieste pe protocol o companie petrolieră serioasă. Acum, hai să vedem cine este GSP Petromar Resources. O companie deţinută de Gabriel Comănescu, un fost "locotenent" de-al lui Liviu Luca, care s-a desprins de sindicalişti şi acum deţine şi Upetrom Ploieşti. Compania rulează anual în jur de 200 de milioane de euro, adică extrem de puţin pentru o exploatare petrolieră submarină, care costă de la 500 de milioane de euro în sus. Ce mai contează că nici Petromar, nici Melrose n-au bani de afacerea asta: anual, la Upetrom vine in vizita Traian Basescu. Cu sau fara motiv.
Asa ca, daca e sa ma intrebati pe mine, Basescu are patru, nu doua fete: Ioana, Elena, Melrose si GSP Petromar. Iar interesele sale personale in zona Ucrainei converg cu cele ale Rusiei. Nu ca fraierul ala de Tariceanu, care s-ar fi asociat cu americanii...
La umbra mediatică a inundaţiilor din Moldova, proprietarul Upetrom Ploieşti, Gabriel Comănescu, a făcut cea mai tare afacere din viaţa lui: a pus mâna pe zăcămintele petroliere din Marea Neagră, zăcămintele pentru care ne-am judecat cu Ucraina. Afacerea, anunţată extrem de discret de ANRM, pute, dacă e să mă întrebaţi pe mine (fost scriitor vreo 6 ani la ediţia română a Oil & Gas Journal). Pute rău. Vă explic pe scurt şi de ce.
Ianuarie 2009: presa vuieşte despre faptul că nemernicul de Tăriceanu a dat unei gratis companii de care n-a auzit nimeni, Sterling Resources, zăcămintele de lângă Insula Şerpilor, adică o resursă de hidrocarburi care valorează câteva zeci de miliarde de euro. Traian Băsescu iese public în mai multe rânduri şi condamnă afacerile oneroase care au dus la "jefuirea României" de "resurse strategice de energie". Tăriceanu este ameninţat cu DNA-ul, după care asupra afacerii Sterling se lasă o tăcere de excepţie.
Iunie 2009: Sterling Resources anunţă vânzarea a 67,5% din afacerea privind exploatarea perimetrelor XIII Pelican si XV Midia către Melrose Resources. Pentru 90 milioane dolari. Da, aţi citit bine, nu 900 de milioane, nu 9 miliarde, ci un mizilic de 90 de milioane. Cu ocazia asta aflăm şi de existenţa Melrose Resources. O companie petrolieră olandeza, cu sediul în Marea Britanie și cu operaţiuni în Bulgaria şi România, alaturi de GSP Petromar-ul lui Comanescu. Haios maxim: când a cumpărat cota Sterling din afacerea Insula Şerpilor, Melrose avea venituri totale de 97 de milioane dolari, pe care, in mod bizar, le-a dat integral pe perimetrele de langa Insula Serpilor. A meritat: cele două perimetre aveau 2.000 de kilometri pătraţi și le suflase din fața ExxonMobil (SUA), doar a doua companie petrolieră a lumii. Cum celălalt consorţiu câştigător al zăcămintelor e condus de Lukoil, să vedeţi, în maxim 10 zile, ce scandal vor declanşa americanii: pai ce-i aici? Era vorba ca Vestul si Estul sa ia fiecare cate un zăcământ, nu sa ia rușii unul direct si unul indirect.
Ați râs de Melrose, o companie care incasează cât cheltuieste pe protocol o companie petrolieră serioasă:? Stai să vezi cine e GSP Petromar Resources. O companie deţinută de Gabriel Comănescu, un fost "locotenent" de-al lui Liviu Luca, care s-a desprins de sindicalişti şi acum deţine şi Upetrom Ploieşti. Compania rulează anual în jur de 200 de milioane de euro, adică extrem de puţin pentru o exploatare petrolieră submarină, care costă de la 500 de milioane de euro în sus. Ce mai contează că nici Petromar, nici Melrose n-au bani de afacerea asta: anual, la Upetrom vine in vizita Traian Basescu. Cu sau fara motiv.
Asa ca, daca e sa ma intrebati pe mine, Basescu are patru, nu doua fete: Ioana, Elena, Melrose si GSP Petromar. Iar interesele sale personale in zona Ucrainei converg cu cele ale Rusiei. Nu ca fraierul ala de Tariceanu, care s-ar fi asociat cu americanii.
2022: Arc peste timp, cum ar zice Fuego: zăcământul s-a întors la Exxon, care l-a revândut Romgaz cu un miliard de dolari. Cel mai probabil, fiecare intermediar mic implicat în afacerea asta, adică Tăriceanu (prin Sterling) și Băsescu (prin Melrose) - și-au parcat prin Elveția între 50 și 100 de milioane de euro. Ar trebui să fim mândri de băieții ăștia. Nici Bezos, Gates sau Musk nu pot face banii ăștia de la zero.
******************************
acest text a fost scris în 2011 și updatat în 2022. dacă vrei să citești ce mai scriu azi, abonează-te pentru un newsletter zilnic pe https://bogdanstoica.substack.com
susține acest blog cumpărând