Azi a devenit oficial, dupa ce l-au prins pe dement: jurnalista bulgaroaica n-a fost violata si omorata pentru ca demasca corupti, ci pentru ca era frumoasa, buna de pula si alerga singura in areale similare cu Herastraul. Parca suna si mai nasol, nu?

Si e de rau. Pana azi, povestea Victoriei Marinova suna aproape confortabil, ca un fapt divers, aparent imposibil in viata obisnuita. Parea ca numai o ziarista care se apropie de zone "interzise" risca sa sa se "bucure" de o moarte precedata de o bataie si de un viol. Ne-am fi confirmat, cu totii, in minte, ca meseria de jurnalist este periculoasa si ca cine o face performant, tintind spre varful crimei organizate, isi asuma niste riscuri. Si am fi mers mai departe.

Asa, insa, dupa ce am aflat ca psihopatul ala era pe acolo cand a trecut ea, in pantaloni sport mulati, probabil cu castile in urechi, n-ai cum sa nu te gandesti la o situatia similara, in care nenorocul iti iese in cale cu viteza maxima. Nu-s tipa, dar am o fata care se pregateste sa devina adulta, intr-o lume tot mai dementa. Lumea ei, Romania, aparent diferita de lumea bulgaroaicei asasinate, e la fel de nasoala: cu un viol pe saptamana in fiecare judet, Romania nu e deloc cool. Din pacate, cand victima nu e o celebritate, autoritatile raman discrete, din cauza implicatiilor. Politistii dintr-un oras cu multe violuri pot fi promovati mai greu. Intr-un cartier cu multe violuri proprietatile se vand mai prost. E vorba prea mult despre bani si despre putere, cand ar trebui sa fie despre oameni.

Si ma gandeam ca am putea face cel putin cateva lucruri:

• 1. O campanie de informare, prin licee, in care tipele sa fie invatate cum sa se apere de un agresor aparut din senin, iar tipii sa afle riscurile legale care apar cand savarsesti un viol. Am cunoscut atatia adolescenti incat sunt convins ca majoritatea lor au niste lacune, in domeniul asta, cat Casa Poporului.
• 2. O actiune a serviciilor de informatii, astea care ne asculta pe toti, oricand, oricum, cu mandat sau fara, sa vada cum votam la referendum. N-ar fi mai misto sa-si foloseasca softurile si capacitatea de analiza ca sa urmareasca retelele sociale in cautarea postarilor care denota o dereglare psihica? Ca mereu, dupa cate o nenorocire, aflam ca autorul postase ceva care anunta viitoarea sa actiune abominabila. 
• 3. Modificarea Codului Penal romanesc. Da, din nou. Sau nu stiati ca violul urmat de moartea victimei se pedepseste cu mai putini ani de inchisoare decat talharia urmata de moartea victimei? Adica, daca violezi si omori victima, e omor calificat. Daca ii furi geanta si-o omori, e omor deosebit de grav. Cum dracu' e mai grav furtul gentii decat violul, stiu numai Catalin Predoiu si Alina Bica, marii experti in drept ai Romaniei si autori ai actualei mizerii din Cod.
• 4. Sa facem, ca in SUA, o evidenta publica a agresorilor sexuali. Acolo, cand cumperi o casa, primesti si o lista cu adresele din cartier ale celor care au fost condamnati, in ultimii 20 de ani, pentru agresiuni sexuale. 

Din toate ideile de mai sus, punctul 1 mi se pare cel mai usor iar punctul 2 cel mai important. Stiu sigur ca se poate, am vazut cu ochii mei cum, cu cateva postari, promovate prin microcampanii bine targetate, poti afla cati oameni dintr-o localitate n-au frigider sau sunt dispusi sa se bata la un miting. Oricat ar suna de nasol, sa afli cine e capabil sa violeze o femeie este foarte-foarte usor... 

Pana atunci, mai ales daca esti o tipa misto si atragatoare, ai grija pe unde alergi si cere, printr-un email adresat politiei locale, patrule in zona ta de interes. Nu stiu nici un oras in care politia locala e cu adevarat utila, iar emailul tau ar putea fi un bun inceput.

Sfatul nr 14: verifica cum e cu somnul

Eram in pat. Dormeam, rupti, dupa o noapte foarte scurta. Si cum pula se scoala inaintea mea, spre dimineata am inceput s-o bajbai pe tipa. M-a rabdat cateva minute dupa care mi-a zis, nervoasa: "mana aia sa ti-o bagi in cur!". Nu mi-am bagat-o, doar m-am tirat din pat la o cafea si la o tigara. S-a trezit si ea, peste vreo 30 de minute. Cu fundul in sus. Ca nu o respect. Ca ma port ca un animal. Ca o folosesc pentru nevoile mele. Ca o sa aiba cearcane, din cauza mea. 

O folosisem deja, jumatate de noapte, si nu se plansese deloc. Acum, insa, era altceva. Era vorba de somnul ei. 

Ce-ai de invatat din asta? Ca exista tipe care tin la somnul lor ca la posete. Ca cele mai dulci tipe din lume se transforma in Grinch daca le dai buzna in rutina. Asa ca inainte sa faci ce-am facut eu, vezi daca nu cumva poti sa o iei in brate, intai. Sa o mangai un pic. Sa o saruti pe umar, pe ceafa, pe obraz, undeva unde n-o gadili. Daca zambeste in somn, esti pe drumul cel bun. Daca mormaie ceva, opreste-te din ce faci si fugi. La o cafea, in  sufragerie, sau la o laba, in baie. Important e sa nu stai imbufnat, ca un copil, cand se trezeste ea, ca si cum ea ti-a gresit cu ceva. 

[din "Tipa din filme exista - cum sa cunosti, sa seduci si sa pastrezi tipa aia atat de misto care iti place atat de mult"]

#comingsoon

Eram cu tipa de ceva timp, totul mergea ok. Prea ok. Tocmai îmi spusese "te iubesc" și mi s-a părut atat de firesc să răspund cu "și eu" încât m-am speriat. Așa că, asemeni oricărui dobitoc cu orgoliul mai mare ca pula,  am zis ceva de genul: "dacă tot mi se întâmplă rahatul ăsta, mă bucur că mi se intâmplă cu tine". Am răspuns doar corect. Și a fost aiurea. Am văzut cum i se micșoreaza zâmbetul cu 0,298%. Si cum o umbră trece, fugar, peste privirea aia atat de luminoasă. Și mi-a părut foarte rău că sunt atat de controlfreak, atât de bou, atât de egoist încât să nu văd mai departe de interesul meu de a rămane liber și când sunt încarcerat într-o inchisoare atât de mișto, care-mi place atât de mult.

Credeam că am zis ceva destul de apropiat de ce-a zis ea, că o să înțeleaga că eu nu-s ca ea, că eu nu-mi pun sufletul pe tavă, nu-s romantic, unele lucruri nu le pot spune, pur si simplu. Credeam că o să fie fericită că i-am răspuns, în pula mea, că eu de obicei răspund la "te iubesc" cu "hai să ne potolim, recunosc că ne futem foarte bine, dar..."

Și era s-o pierd. Pentru că tipa simțea că o iubesc, dar voia, ca o tipă ce era, confirmarea. Voia să fie sigură că nu se face de râs spunând asta, ca și fetele e oameni, și ele are orgolii. Și a trebuit să aștept încă o lună, ca să vina vorba despre noi și să-i pot spune, și eu ce mi-a spus ea.

Ce vreau sa spun aici este că dacă tipa așteaptă de la tine câteva cuvinte, e ok să i le spui. Fix pe alea. Nu sinonime, nu chestii care sună cam la fel. Când îți spune "te iubesc", e chiar ok să te comporți ca un ecou. Nu e obligatoriu, ca atunci când vă futeți pentru prima oară, ea spune "vezi ca am hepatita C" iar tu trebuie să răspunzi cu: "stai linistită, eu am sifilis.". Nu te obligă la nimic si nu trebuie sa te porti diferit dupa ce ai spus-o.

[din "Tipa din filme exista - cum sa cunosti, sa seduci si sa pastrezi tipa aia atat de misto care iti place atat de mult"]

#comingsoon

Cartea asta va fi pentru toti purtătorii de pulă de la 14 la 70 de ani și va fi lansată la toamna. Fetele au deja o carte similară, Tipul din filme nu există, în trei volume, pe care le găsiți doar pe https://shop.bogdanstoica.ro/. Tot acolo se înregistrează și precomenzile la Tipa Din Filme Există.