Ieri am vorbit cu L, head-ul unui mall din Ploiești, care urma sa-mi sustina un proiect editorial foarte misto. Am sunat și la un alt mall din tara, unde pregătisem o expoziție într-un mall. Urmă să fac o lansare într-un mall din Cluj, dar am pus și proiectul ăla în stand-by. Le-am spus, tuturor, că nu cred că ar fi ok să chemăm oamenii în mall-uri, în plus față de cei care oricum ajung acolo. Le-am spus că în acest moment, chiar daca vorbim de cele mai curate "piete publice" din Romania, dorința mea cea mai mare se numește: "închideți mall-urile".

Numai că nu se poate. Mall-urile sunt structuri private, care nu țin doar de consumerismul nostru cretin. În ele sunt farmacii, magazine de chestii utile, de strictă necesitate, supermarketuri fără de care unii ar face foamea, pentru că au dispărut 80% din magazinele de cartier. Nu se pot închide mall-urile, oricât de tare mi-aș dori eu. Dar se poate face altceva. Acces controlat, cu turnicheti, astfel încât să nu se mai facă aglomerație. Covor cu dezinfectant și obligativitatea de a-ți decontamina mâinile cu dezinfectant, când intri. Și, cel mai important, interzicerea accesului copiiilor sub 16 ani neînsoțiți de un adult. 

Guvernul a oprit cursurile școlilor. De fiecare dată când s-a mai întâmplat asta, în general pe motive de zăpadă prea mare, mall-urile s-au umplut cu copii. Netul se umplea de glume sarcastice "n-ați avut cum să-i duceți la școală dar ce ușor v-ați croit drum, cu ei, spre mall". Acum nu mai e de glumă. Intr-un mall, dacă un contaminat de coronavirus pipăie două sacouri la H&M, probează un trening la Intersports, atinge un scaun, o masă, o farfurie și o furculiță la Pizza Hut, pune mana pe vreo 20-30 de balustrade, mânere, clanțe, rafturi, geamuri și strănută de vreo două ori pe jos, poate infecta, într-o sigură zi, de la câteva zeci la câteva sute de persoane. Și ar fi foarte trist ca acele persoane să fie copii, care, chiar dacă se pare că scapă ușor de boala asta, își pot băga în spital sau în mormânt părinții și bunicii (mai multe sfaturi privind copiii gasesti aici -  LINK). 

În concluzie:

1. Statul are timp, astăzi, 10 martie, să convoace de urgență cei 20-30 de CEO/decidenți ai mall-urilor din România. Să le explice situația și să facă împreună un plan de măsuri, astfel încât de mâine să se intre în mall-uri în regim de acces controlat, anti-aglomeratie si anti-copii, regim care poate începe chiar de pe 11 martie. Există soluții la orice, până vin turnichetii se pot pune niște malaci la ușă. 

2. Părinții care-și lasă copiii la mall, singuri, in aceasta perioada, sunt niște cretini. Punct. 

citeste si 

Zilele trecute am făcut fotografii pentru un PLUS-er. Unul din colegii mei dintr-un proiect la care lucrez de vreo doi ani este PLUS-er. Știu o droaie de PLUS-eri foarte mișto. La Ploiești, orașul meu, PLUS-ul și-a pus candidat la primărie un băiat valabil. Nu am nici o problemă cu PLUS, ăsta nu e un text politic. E un text pentru Vlad Voiculescu, micul mare ipocrit de căcat. 

De ce n-ai zis, băi Vlade, de la început, că tac-tu' a fost sifon? Când ai apărut tu, ca o floricică, în 2016, de ce n-ai zis, băi, că tac'tu' a fost sifon? Era foarte ok să ne spui asta, atunci. "Vin la ministerul Sănătății cu următoarele idei, am mașină, câine, pula mea, sunt Scorpion și prefer fasolea afumată cu trufe, nu beau vin niciodată, doar bere și vreau să adaug că tatăl meu a fost colaborator al Securității, pentru că așa era pe timpul lui Ceașcă, cine lucra cu străinii trebuia să colaboreze cu Securitatea, iar tata era monitor de schi în Poiana, deci n-a avut de ales". Jumătate dintre cei care te înjură azi te-ar fi înjurat și atunci. Jumătate nu (inclusiv eu) n-am fi făcut-o. Am fi trecut-o la "asta e". Ce era să zici tu, la frumoasa vârstă de trei ani, când tac'tu' scria turnătorii pe masa din bucătărie? "Taaatiii, am făcut caca și nu mai vleau să colabolezi cu seculitatea"?

Azi, însă, te înjur și eu. Ai tăcut ca o lepră, deși de patru ani ești în spațiul public. Ai fi tăcut și ieri, dacă nu exploda dezvăluirea peste tot. Pentru mine, genul asta de tăcere înseamnă că tu nu ai închis capitolul "Securitatea". Că ai/aveai un plan ascuns, în care fosta sau actuala Securitate avea un rol. Și asta te face, oricât ai fi tu de comestibil ca om, un personaj politic de căcat. Din cauza ta, zeci, sute, mii de PLUS-eri ok, normali la cap și fără scheleți prin șifonier, vor avea de suferit la alegerile de anul ăsta. Din marea sperantă a politicii ai ajuns mărul stricat, care dă senzatia că toată lada cu mere e compromisă.

In incheiere, trebuie să-ti mărturisesc și eu ceva despre relația tatălui meu cu Securitatea. În cartier, la zece case distanță, era casa unui securist. Avea trei băieți, tupeiști cât cuprinde, dar mai plăpânzi. Lotul Stoica era format tot din trei băieți, toți trei numa' lumini ale blândeții și purității, plus rezervele (sor'mea). Și țin minte că tata ne-a zis odată: "să nu cumva să-i bateți pe copiii lu' X*R&(F, că ne bagă securistu' ăla împuțit la beci, paștele și cristoșii mamii lui, ați văzut că și așa tot vine sectoristu' să mă întrebe dacă nu cumva fac țuică, numa' de belele cu ăsta n-am nevoie, aveți grijă ce vorbiți că e plin de sifoane in cartier. Așa, că tot mi-am adus aminte: care din voi se duce să umple sifoanele?"

__cartile mele sunt aici__

https://bogdanstoica.ro/shop

Am descoperit recent locul unde se fac cei mai buni covrigi din Ploiești. E un loc care nu trădează magia: un coteț de chioșc, urat cu spume, parte a clădirii Gării de Sud din Ploieșți, undeva în stânga, cum stai in fața gării. Dacă te apleci să te uiți pe gemuletul ăla vezi un tip deloc atractiv. Dacă încerci să spui ceva, altceva decat: "vreau zece covrigi", iese la tine un alt tip, deloc amabil.  Adaug și că cei doi sunt romi ca să înțelegeți că nu te aștepți (pană mea, prejudecățile!) deloc, da' deloc, ca acolo să se vândă cei mai buni covrigi din Ploiești.

După ce am trecut bariera culturală si de ostilitate (pe care am înțeles-o ulterior, gările nu sunt mereu pline cu oameni pașnici), am întrebat care-i secretul covrigilor. Amândoi au dat din umeri. Pentru ei, este doar o rețetă veche. "Am avut aici un bătrân, bătrân tare, care a făcut rețeta. El nu mai e. Facem cum făcea el, n-am schimbat nimic. Și coca o facem la fel ca el, că ne-a zis să nu folosim cocă d-aia congelată". Am dat din cap a "bine", înghițind în sec. Era mișto discuția, dar abia așteptam să plec cu sfoara de covrigi, să-i duc în mașină și să mă bucur de sunetul ăla de crocant sfăramandu-se și de gustul ăla demențial.

După acea discuție, despre batranul covrigar genial, am luat decizia. O carte #străbunicii dedicată gustului era pe lista mea, aveam ceva documentație pregătită, așa că m-am apucat de treabă. Azi, 29 februarie, sunt bucuros să vă anunț că luni, 2 martie, vă aștept la Hilton Garden Inn Centrul Vechi cu "Ce desert ți-ar fi pregătit străbunica ta", a șaptea carte de istorie folositoare din seria Străbunicii.

E o carte plină de rețete de care ai auzit...

• aluat franțuzesc, batoane pentru ceai, biscuiți cu anason, colțunași cu prune, fursecuri de Crăciun, marțipan, mere de Revelion, pâine Studenten, papară cu pâine, alivenci, minciunele...

... de rețete legate, probabil, de faptul că acele deserturi erau preferate de personalități ale epocii...

• bezele Beatrice, biscuiți Titulescu, cornuri Aida, cozonac Regele Carol, prăjitura Zizi...

... cu multe variante de budinci...

• budincă de ciocolată, de gris, de macaroane, de migdale, de orez, de pâine, de struguri...

... și de cozonaci...

• cozonac acoperit, biscuit, colorat, cu fructe, cu prune, de cafea, franțuzesc, moldovenesc, rapid...

... cu rețete bizare...

• cozonac fără unt, găluști de spumă, glazură de apă, omletă cu căpșuni, papanași de zarzăre, pepene surpriză, portocale umplute, plăcintă de gris, soufle de castane...

... plus 33 de rețete de torturi care suna genial, de la tortul de castane până la faimosul tort rusesc. În total, in carte sunt peste 300 de rețete de deserturi, vechi de-un secol, plus multe ilustrații de epocă adorabile, plus o droaie de ponturi de gătit pe care o să-ți placă să le citești. 

Dacă vrei să discutăm un pic pe tema deserturilor de acum o sută de ani, dar si pe tema cartilor postale de bal (daca nu stii ce sunt, citeste ASTA), te aștept luni, 2 martie, ora 18, la Hilton Garden Inn Centrul Vechi, alături de fabuloasele bijuterii din argint de la SALBA MARIEI (link) și picturile lui MARCEL THIELE (link), într-un eveniment organizat de Galeria Alexandra's. Pentru cei ce nu vor / nu pot / să vină la lansare, cartea  "Ce desert ți-ar fi pregătit străbunica ta" poate fi cumpărată de AICI (link). La un preț mai bun, o găsești AICI (link).

{k2storecart 22399}

{k2storecart 22397}

Inițial, n-am vrut să scriu un rând despre noul coronavirus. Eu am luat chestia asta, de la început, ca pe o amenințare biologică mega-serioasă și am considerat că e cazul să se audă doar vocile experților. Din păcate, ce spun experții români în domeniu nu se aude din cauza urletelor influencerilor cretini și iresponsabili, dar și din cauza vocilor celor cu interese financiare afectate de nouă amenințare mondială. Iar azi, la trei luni de când știm de nenorocirea asta, suntem în opinia mea, în pragul unei catastrofe. 

Guvernul este pa. Serios, dacă aveți vreun gând, vreo speranță că la momentul potrivit veți primi ajutorul potrivit, să știți că șansele sunt similare cu cele de la bingo. În ultimele trei luni, Guvernul român nu a făcut proceduri noi, nu a făcut achiziții tactice, nu a făcut instruiri. Mesajele publice, după ce au fost copiate, pur și simplu, după cele italiane, au acum consistenta unui balon de săpun. Nu există un buget de publicitate, nici măcar online, unde s-ar fi putut face o segmentare demografică și adapta textele la diferite categorii de public. Nu s-a luat nici măcar o decizie care să producă efecte pe termen mediu și lung, ci numai de-alea pompieristice, de răspuns la fiecare criza minora. Amatorism si iresponsabilitate - in coordonatele astea se misca, azi, guvernul.

Nu există, la nivel de comunicare, nici măcar o echipa de sociologi-psihologi care să scrie și să livreze mesaje anti-panică (apropo, când strigi isteric "nu intrați în panică!" obții efectul contrar). Nimeni nu s-a gândit că oamenii, speriați de iminenta unei amenințări biologice cu care nu s-au mai confruntat niciodată, o să devină mai degrabă agresivi decât solidari. Că o să vedem/auzim de violente verbale și fizice de tip "marș afară din magazinul meu, cu mucii tăi cu tot" până la "te omor, am copilul bolnav, iar tu tuseai ieri când ai trecut pe lângă noi". Că o să ajungem la bătăi de stradă, jafuri minore și alte cacaturi specifice unei societăți scăpate de sub control. Că bătrânii și copiii cu acces la social media trăiesc zilele astea sub o teroare psihologică greu de imaginat. Și cu toate astea, încă nu există nici o strategie de prevenire a acestui tip de comportament.  

La Ploiești, de exemplu, oras cu peste 200.000 de locuitori, cu un tranzit de încă 100.000 de persoane pe zi, capitală a unui județ cu aproape 1 milion de oameni, în acte definit ca municipiu de rang I, mesajul Guvernului a fost "descurcați-va pe plan local". Cum bugetele autorităților locale și spitalelor sunt deja planificate (a se citi "praduite"), în aceste trei luni nu s-a cumpărat nimic, nu s-a investit în nimic. Nici măcar o procedura de instruire a cadrelor medicale nu s-a făcut. Dacă, Doamne Ferește, mâine apare un focar de 100 de persoane, care generează 20 de cazuri grave de insuficientă respiratorie, o parte din acestea din urmă o să se finalizeze cu deces pentru că nu exista 20 de dispozitive medicale de asistență în respirație (scuze, habar n-am cum se numesc). Nu s-au făcut stocuri de medicamente de tratament al simptomelor noului corona-virus, autobuzele circulă nedezinfectate, taxiurile la fel, iar microbuzele și autocarele care aduc români din Italia curg în valuri.

La începutul lunii februarie, mi-am petrecut o săptămâna studiind măsurile de prevenție utile în caz de risc de infectare corona-virus. Am studiat materiale internaționale, apoi pe cele românești (de fapt, rezumate ale celor internaționale) și am discutat cu cinci medici a căror reputație profesională este peste medie, cărora le-am pus cele mai tâmpite întrebări posibile. Am strâns toate informațiile cu adevărat utile și le-am pus într-o formă accesibilă și unui copil de opt ani (vezi care e tonul in preview-ul din foto, mai sus), într-o carte pe care în alte șapte zile am tipărit-o (cartea este aici -  LINK). Cum ar veni, mie, un biet amator al situațiilor de criză, mi-a luat 14 zile pentru a redacta un kit bun de informare pentru un anumit segment demografic. Guvernului român, cu resurse umane și financiare de milioane de ori mai mari decât ale mele, i-a luat trei luni să insăileze o jumătate de coală A4. Asta deși avea oameni, timp si bani:

- să cumpere și să pună în funcțiune cel putin o fabrică de echipamente de protecție sanitară

- să impună producătorilor români de medicamente să-și convertească producția în medicamente utile în cazul infecției cu corona-virus

- să cheltuiască câteva milioane de euro pe campanii publicitare targetate pe facebook și google în care să comunice tot ce e de comunicat pentru a calma populația activa pe retelele sociale

- să tipărească câteva milioane de broșuri, cu textul adaptat pe grupe de varsta, pe care să le distribuie cu pensia și cu alocația, categoriilor vulnerabile de posibili pacienti

- să revizuiască procedurile medicale, să amenajeze spații de carantină de mii de persoane în fiecare județ

- să cumpere tot ce putea cumpăra în materie de teste, reactivi, termoscanere, aparate de respirat, dotări medicale, pula mea, cum ziceam, nu mă pricep.

Or, din tot ce se putea face, guvernul a făcut doar ... pula mea.

In concluzie....

Aveți grijă de voi. Pregatiti-vă măcar mental pentru disparitia unor servicii pe care le folositi sau pentru inchiderea unor firme de care depindeti (într-o firma de 5 persoane, dacă se îmbolnăvesc doi, restul vor rămâne acasă 14 zile, va garantez). Purtați mănuși de unică folosință pe drumurile dinspre locuintă spre școală, job, etc și aruncați-le numai la gunoi (mie asta cu spălatul pe mâini mi se pare bună, dar nerealistă, degeaba mă spăl pe mâini când ajung într-o firmă dacă după aia ating 5 birouri și 3 uși). Folosiți un dezinfectant bun pentru tălpile încălțămintei când ajungeți acasă, și spălați-vă mai des hainele cu care ați ieșit în oraș. Încercați să evitați pietele si mall-urile, dezinfectați-vă banii primiți. Purtați o discuție cu membrii familiei și discutați scenariile de izolare, carantină, în ce camera facem asta, cine ce face. Rămâneți atenți la toate mesajele venite dinspre profesioniști. Nu subestimați povestea asta: chiar dacă 80% dintre noi ne vom vindeca fără probleme, rămâne riscul ca fiecare dintre noi să infecteze o persoană vulnerabilă la care ține. Eu, de exemplu, n-aș vrea să rămân cu amintirea: "aveam gripa asta chinezească, i-am dat-o mătușii și unei băbuțe din bloc și amandouă au murit". 

Pe intelesul copiiilor, o parte din aceste sfaturi, dar si altele, sunt in cartea despre care va vorbeam mai sus.

"Ce este cartea poștală? Ajutați-mă!', scria pe site-ul care m-a băgat, spontan, în depresie. Depresie pentru că unii părinți nu-și mai bat capul să le explice copiiilor nici cele mai banale lucruri. Depresie pentru că școala românească, prea ocupată să le predea tâmpenii peste tâmpenii, a uitat să explice copiiilor lucruri esențiale. Depresie pentru că viitorul meu de bătrânel depinzând de noua generație sună foarte aiurea, câteodată.

N-o să explic ce este cartea poștală, pentru că eu am cititori inteligenți. O să vă spun, însă, ce este o carte poștală de bal. Era modul de atunci de a te da la o tipă. In zi de bal, te îmbrăcai frumos, îți rasuceai bine mustățile, făceai lustrul la pantofi, plăteai o birjă și te duceai la bal. Intrai în sala aia nu căutând băutură și nici râzând zgomotos cu prietenii. Te plimbai. Prin toată sala, studiind atent prezențele feminine. Când descopereai o tipă care ți se părea seducătoare, scoteai frumos din buzunar o carte poștală ca asta....

...te duceai la tipă, te prezentai, se prezenta și ea, apoi îi notai numele pe cartea poștală. Asta insemna: "pisi, te plac maxim, o sa incerc sa-mi pun mainile pe fundul tau". Și dacă erai o pocitanie, pentru că era foarte bine educată, pisi nota și ea numele tău în carnețelul de bal și te anunța al câtelea ești pe lista ei. Abia apoi te puneai pe pileală, ras, glumit, atent insă ca nu cumva să ratezi dansul ce ți se cuvenea. Iar când începea valsul nr. 8, să zicem, te duceai la tipă, o salutai din nou, iar apoi dansați. La final, îi dădeai cartea poștală, pe care, de cele mai multe ori, ea o păstra. De fapt, le păstra pe toate. Nu exista vis mai mare, pentru o femeie tânără, decât să aibă sertarele pline de cărți poștale de bal. Să-și demonstreze că este o femeie frumoasă, curtată din plin. Cam cum sunt like-urile, azi. 

În cinstea acestor femei mișto, în luna martie, cine comandă cartea "Ce și-ar fi scris pe whatsapp străbunicii tăi", primește cadou o carte poștală de bal veche de 80-100 de ani. Ca să aibă ce arăta când spune povestea, mai departe, unor copii care nu știu ce este o carte poștală. 

Cartea care aduce cartea poștală de bal este AICI (link). La un preț mai bun, o găsești AICI (link). Dacă vrei să și povestim un pic pe tema asta, vino luni, 2 martie, ora 18, la Hilton Garden Inn Centrul Vechi (detaliile sunt AICI - link). 

"Nu cred că mai mergem la bunica pentru că o să fie război și o să murim", mi-a spus fetița unor amici, la un chef. Era să scap paharul din mână. După un schimb de fraze, m-am lămurit de unde atâta pesimism. Era perioada în care SUA și Coreea de Nord își încordau mușchii, iar părinții fetiței, unul din presă, unul din zona info, discutau în casă, de față cu copilul, despre posibilele consecințe ale lansărilor de rachete de către Coreea de Nord. Atunci mi-am dat seama că nici eu nu am avut multe filtre, când discutam de față cu M, cand era mică. Aveam filtrul dirtywords, să nu cumva să învețe cuvinte urâte, dar nu m-am gândit că ar putea asculta discuțiile adulților când se juca pe lângă noi. Ei bine, copiii ascultă. Interpretează. Și, foarte important, se sperie. 

Revin la zilele noastre. Zilele în care orice copil are un cont pe cel puțin o rețea socială și acces neîngrădit la aproape orice site. Cu ce credeți că rămâne el din panica și din isteria care ne-a cuprins pe toți pe tema noului coronavirus? Vă spun eu cu ce: cu angoase. Și o să fie nevoie de o singura reacție parentală de tip "nu te duci nicăieri că O SĂ FACI CORONAVIRUSU'" ca să se sperie de-a binelea.

Cartea asta vine să ajute, măcar un pic. Răspunde la întrebările pe care le-ar pune un copil pe tema noului coronavirus și dă sfaturile necesare pe tonul și cu cuvintele cu care un copil le-ar folosi.

Pentru părinții dsperati că cineva a bagatelizat un subiect atât de important: chiar dacă sunt scrise într-un mod accesibil unui copil de 8-14 ani, toate informațiile din carte provin din surse beton: Organizația Mondială a Sănătății, Guvernul României, Ministerul Sănătății, Centrul Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile, Comitetul Intersectorial Pentru Prevenirea și Limitarea Imbolnăvirilor cu Noul Coronavirus. Textul final a fost citit și aprobat de doi doctori de specialitate. În plus, cartea are și un mecanism de control parental: poți rupe, pur și simplu, paginile pe care crezi  că n-ar trebui să le citească fiul sau fiica ta (na, tu ești părintele, ești suveran în decizii), fără să "strici" povestea. 

Cartea poate fi cumpărată de AICI.

La un preț mai bun o găsești AICI.

{k2storecart 22398}

Încep cu domnul. Știu că nu e frumos, dar la el e mai sofisticata povestea.

Stimate domnule ministru,

Dacă ai fi vrut să-l celebrezi cum se cuvine pe Constantin Brâncuși, trebuia să faci și să nu faci niște chestii. Ți le-am înșirat mai jos, să înțelegi mai ușor.

1. În primul rând, nu te trezești pe 14 că faci ceva pe 19. Nu așa se procedează. Papagalii aia Consilierii de la minister trebuia să-ți ofere încă de anul trecut o lista cu momentele importante de anul asta. Iar dacă n-o făceau trebuia să le-o ceri tu.
2. În al doilea rând, ar fi fost mișto să verifici dacă printre contemporani se mai află rude, elevi, prieteni sau oameni care l-au cunoscut pe artist. Am fi avut parte de momente excepționale. 
3. În al treilea rând era mișto să faci o expoziție cu lucrări de-ale lui Brâncuși. Nu neapărat sculpturi, ci și notițe, schițe, desene, scrisori, etc. Că sunt. Și sunt supermisto.
4. În al patrulea rând puteai face o expoziție cu artiștii plastici influențați de Brâncuși. Si d-astia sunt destui. Buni. De exemplu, ai auzit vreodată de Florica Ioan?
5. În al cincilea rând, nu alegi un nimeni să vorbească despre Brâncuși. "Reconceptualizare prietenoasa" nu e tot aia cu trivializare, asa cum "te rog, fa-mi chestia aia care-mi place"  nu e tot aia cu "iubi, hai sa-ti dau o muie".
6. In al șaselea rând, merita sa ieși la tv și sa spui ceva despre banii aia stransi de Ciolos pentru Brancusi, despre acea rusine nationala inca neclara si neterminata. Cu aia luai si niste puncte politice, apropo. 
7. În al șaptelea rând, dacă voiai să targetezi generația tânăra cu Brâncuși (deși nu pricep ce ți-a cășunat pe bietii copii, Germania nu-și toacă micutii la cap cu Wagner), era suficient să faci un concurs de creație literară/muzicală/plastică/design avându-l ca tema pe sculptor, la care să participe oricine vrea, inclusiv cei care doreau sa faca o Dacia Duster in forma de "Cumintenia Pamantului". Și cu toată marfa aia să faci conținut online până anul viitor, când o făceai din nou, și din nou...

Nefăcând nimic din toate astea, dar implicând-o pe mult prea inconsistenta Irina Rimes, te-ai făcut de circ. Te-ai vioricizat. Ai pus un grăunte de nisip să promoveze munții Himalaya. Ai finanțat o flegmă să descrie Oceanul Pacific. Te chinuiești inutil să-l bagi pe Brâncuși în minusculul bagaj lexical al unei fete deloc preocupata de marele sculptor român. Ca să ce? Că n-am înțeles. De ce e musai să știe tinerii, anul asta, că e ziua lui Brâncuși? Până dai un răspuns clar la asta, să știi că vei fi perceput ca cel mai prost ministru al Culturii din lume. Și ne vom aștepta la o droaie de tâmpenii de la tine, inclusiv să-l pui pe Fernando de la Caransebeș să promoveze Festivalul George Enescu. 

Stimată Irina Rimes,

La tine o să fiu scurt, nu-mi pari genul care citește texte lungi. Ai făcut o prostie. De mâine încolo, dacă o să cânți la un concert PNL, sau la un spectacol plătit de o primărie condusă de un primar PNL, o să fii acuzată de combinații meschine, de bani luați pe nașpa și de toate căcaturile pe care le aud și cei de la Voltaj, și Tudor Chirilă și mulți alți artisti care s-au murdărit la gură cu bani de la partide. Ce ți-o fi trebuit ție Brâncuși, deși probabil nu-i știi nici numele mic și nici cum se scrie, nu reușesc să înțeleg. Plus că pareai mai inteligentă înainte de episodul Brâncuși. Sa fii mainstream nu inseamna sa fii ignorant. Din cauza minunatelor tale declaratii, acum oamenii au păreri împărțite despre modul în care funcționezi, neuronal vorbind, iar unele din aceste păreri nu te avantajează. Mai pe scurt: te-ai vioricizat și tu. 

cei care se întreabă ce înseamnă vioricizat să nu-și bată capul nici cu Brâncuși.

pentru ceilalți, recomand niște lecturi, ceva mai pozitive decât asta, AICI