Încerc să scriu zilnic pe PSnews.ro despre politică, iar săptămâna asta am scris despre:

Florin Barbu de la Agricultură și câteva întrebări fără răspuns

România greșită în atât de multe feluri

De ce n-ar fi rău să ajungă Iohannis la NATO

Gluma lunii: George Simion președinte

După alegeri să pui bani deoparte

ziua în care Băsescu a avut dreptate

• scriu zilnic și în newsletterul Viața fără Proști, care ajunge la câteva mii de oameni inteligenți și mișto. abonează-te și tu.

• pentru ziare din ziua nașterii tale apasă aici: kolectionarul.ro/capsula-timpului
• pentru youtube apasă aici: youtube.com/@BogdanStoica1

Încerc să scriu zilnic pe PSnews.ro despre politică, iar săptămâna asta am scris despre:

armata amatorilor de pe Instagram

abia aștept interviul lui Tucker Carlson

efectul Putin

bietul Teodosie si femeile divorțate

deci nici Eduard Hellvig nu candidează la președinție

• scriu zilnic și în newsletterul Viața fără Proști, care ajunge la câteva mii de oameni inteligenți și mișto. abonează-te.

• pentru ziare din ziua nașterii tale apasă aici: kolectionarul.ro/capsula-timpului
• pentru youtube apasă aici: youtube.com/@BogdanStoica1

Încerc să scriu zilnic pe PSnews.ro despre politică, iar săptămâna asta am scris despre:

cum a ajuns guvernul agentul electoral al lui Simion

Franța, noua Rusie a Europei

Vestea din Grecia mai nasoală decât războiul din Ucraina

Țineți-vă bine de borduri, Cloltilde candidează din nou

România Educată a la Cluj

Dreapta Uimită

Cum vine Cioloș pe turnantă nu vine nimeni

Lecția poloneză pe care nu o predă nimeni

• scriu zilnic și în newsletterul Viața fără Proști, care ajunge la câteva mii de oameni inteligenți și mișto. abonează-te.

• pentru ziare din ziua nașterii tale apasă aici: kolectionarul.ro/capsula-timpului
• pentru youtube apasă aici: youtube.com/@BogdanStoica1

Haters gonna hate, zicea filozoful grec Aristotel. Așa e, nene. Am scris un text pe PSnews.ro despre manipularea media din dosarul Norvegia și mi-au picat în cap mii de troace de căcat. Unii chiar n-au înțeles că textul ăla era un apel la nejudecarea situației până nu primim informații complete despre caz. Iar din toate reproșurile, cel mai mult m-a deranjat ăsta:

"Domnule Bogdan Stoica, va scriu acest mesaj deoarece am citit articolul dvs. legat de cazul copiilor familiei de romani din Norvegia. Sunt profund revoltata de mesajul care reiese din inceputul articolului, si anume faptul ca persoanele cu autism ar avea creierii prajiti. Va sugerez sa cititi mai multe despre aceasta tulburare de dezvoltare si in acelasi timp sa le cereti iertare tuturor apartinatorilor acestor persoane. Spun apartinatorilor pentru ca ele, persoanele cu autism, oricum va iarta si asta pentru ca nu pot gandi ca atata rautate poate exista intr-un om. Apropo, sunt studii care arata ca persoanele cu autism nu prezinta un deficit mental, ci o suprasolicitare mentala ("Teoria lumii intense" care sustine ca autismul este o combinatie de hiper-perceptie, hiper-atentie si hiper-memorie). Asadar, va rog, informati-va sau macar ganditi inaite de a scrie ceva..."

Frate, eu n-am scris așa ceva! Uite citatul: "Pentru mine, devine fascinant autismul pe care opinia publică din România începe să-l manifeste, de ceva vreme. Pare că cineva ne-a prăjit creierii şi că mai putem să ne asumăm doar opinia cea mai vizibilă în spaţiul public, nu pe cea mai bună".

Puteți să mă tăiați în bucăți în piață, puteți să mă dați prin mașina de tocat, o să rămân ferm în a spune că ce-am scris eu nu este o jignire la adresa autiștilor. E o metaforă. O expresie literară. O amestecătură de cuvinte, folosită de mii de ani de cei care se exprimă prin semne scrise și care nu-s analfabeți. Nu mă refeream la autiști, ci la noi toți. F., persoana care mi-a scris mesajul, deși pare o femeie inteligentă, a citit prima frază și a frânat, mental, ca să se enerveze. Apoi a citit doar "creieri prăjiți" în a doua frază și gata, a luat foc.

I-am explicat femeii, succint, cum stă treaba, deși primul impuls a fost să o bag în mă-sa. Și știți ce face? Revine cu mesajul "Cred ca puteati alege o altfel de metafora. Nu stiu daca se pot utiliza "metafore" referindu-ne la la tulburarile psihice si de dezvoltare ale unor oameni". 

Eeeee, și aici intrăm în zona lui "nu scrie". O zonă în care eu am lucrat 20 de ani, și care a început cu mesajele venite de la pedeseriști. Apoi de la servicii. Apoi de la pesediști, de la pedeliști, de la peneliști și de la toți căcănarii cu chip de politician pasionați de ce scrie presa. Și când scriu "mesaje" folosesc din nou o metaforă, pentru că cenzura s-a manifestat variat. Au fost amenințări, bătăi, persecuție, controale, filaje, interceptări și, bonus, o mașină incendiată. De-aia, când aud de cenzură, văd roșu înainte ochilor.

Trec peste fractura logică din enunțurile femeii, respectiv că autiștii sunt normali (primul mesaj) dar au tulburări psihice (al doilea mesaj). Trec peste jignirile pe care mi le-a adus (femeia mă acuză de răutate la adresa autiștilor, zici că-s vreun neonazist care a pus gând rău unei minorități). Trec peste toate și vă rog frumos, din tot sufletul meu, să nu mă mai citiți dacă nu vă place ce scriu.

Eu nu pun niciodată benzină de la Lukoil, pentru că nu-mi place ce face în orașul meu această companie. Nu cumpăr detergenți de la Unilever pentru că această firmă îmi poluează masiv orașul. Nu merg în locuri unde se ascultă manele, nu mănânc shaorma și nu beau vodcă, fără însă sa dau cu huo oamenilor care  fac. Puteți să faceți și voi același lucru în ceea ce mă privește: luați-mi audiența. Nu mă citiți, nu mă share-uiți. Boicotați-mă, folosiți doar alte platforme online, unde puteți citi alte texte, scrise de oameni care vă plac. Acționați cum vreți împotriva a ceea ce fac eu, fără însă să mai îndrăzniți să-mi spuneți ce să scriu, sau cum să scriu, pentru că am alergie la cenzură. Am propriul set de reguli de autocenzură, nu am nevoie de ale voastre.

Îi rog pe fanii lui Aristotel să nu se supere că am scris despre un citat inexistent. Era o metaforă. Observați, vă rog, și că mai sus am făcut o metaforă din "căcănari", termen care se referă la angajații de pe vidanje ai companiilor de tip ApaNova din toate orașele României. Sper că nu i-am deranjat. Sau da?

La mine pe blog nu se comenteaza. E spatiul meu, scriu ce vreau, cum vreau. Nu va place? Nu cititi, si gata. Pe psnews.ro, locul unde scriu de vreo luna (sau doua?), insa, lucrurile nu stau deloc asa. Ala e un site de stiri, nu un blog, iar comentariile cititorilor fac parte din reteta.

E campanie. Unii tin cu X, altii cu Z. Si orice as scrie, mi-o iau in toate gaurile. Stiam ca o sa se intample, si, pe fond, ma lasa rece. Am ignorat tot, pentru ca mereu am altceva mai bun de facut.

Azi, insa, am fost un dobitoc. Am intrat in jocul unuia, incercand sa-i explic ceva, pentru ca parea ca intelesese aiurea ce-am scris. Atat mi-a trebuit. M-a facut prost, si-a imaginat o familie in jurul meu, formata tot din prosti. Apoi i-a venit gasca de amici, care si-au imaginat si ei cat de prost sunt. Dialogul cu mine disparuse, discutau intre ei despre mine si despre prostia mea cu o ardoare, de ziceai ca asteapta de dimineata sa faca asa ceva.

Ce-aveti, ma?

Adica, atat de trista va e viata, incat nu mai suportati o alta parere decat cea in care credeti? Si ce daca nu-mi place X, sau Y? Ce daca scriu ceva urat pe buletinul meu de vot? Cum va poate afecta asa ceva?

Oamenii astia, care sustin ca n-ai voie sa ai o parere, pentru ca ei au alta pe care au voie s-o detina, nu ca tine, mi se par fascinanti. Pentru ca, de obicei, sustin truisme de cacat. Ponta a zis ca face, deci minte. Iohannis a zis ca face, deci spune adevarul. Iar daca indraznesti sa spui ca nu-ti place nici unul, esti tot un bou, pentru ca nu te-ai gandit la Macovei.

Stiu ca, in marea lor majoritate, comentatorii astia sunt platiti sa combata. Stiu si ca sunt, tot in mare majoritate, niste mici hiene lașe, care n-ar scoate o vorba, daca te-ai intalni cu ei pe strada. Pe internet, insa, sunt tigri. Iar Facebook-ul este locul de joaca perfect pentru acesti alienati, care au nevoie zilnic de o confirmare a faptului ca ei cred in ceva valoros. Si se iau in serios, oricare ar fi miza si oricum ar fi tonul. Nu conteaza daca te distrezi scriind.

"Umorul negru nu e pentru oricine", mi-a zis I, azi. Stiam, dar probabil ca azi am avut o cadere de calciu. Sa incerci sa convingi pe cineva, de ceva, pe internet, a devenit ceva de domeniul fantasticului. Oamenii astia nu mai intra in coliziuni de idei, ca sa ramana ceva valoros dupa discutie, ci vor sa-ti impuna ție punctul lor de vedere.

Si stiți de ce? Pentru ca al tău nu conteaza. Al tău e prost. Știu ei mai bine.

Marș, mă.....

Încerc să scriu zilnic pe PSnews.ro despre politică, iar săptămâna asta am scris despre:

invitație la un șantaj onorabil

in stare gravă la doctorul Ciolacu

moartea lui Navalnîi și macarena lu' Erika

să nu votezi emoțional anul ăsta

cum să votezi la euroalegeri

• scriu zilnic și în newsletterul Viața fără Proști, care ajunge la câteva mii de oameni inteligenți și mișto. abonează-te.

• pentru ziare din ziua nașterii tale apasă aici: kolectionarul.ro/capsula-timpului
• pentru youtube apasă aici: youtube.com/@BogdanStoica1

Încerc să scriu zilnic pe PSnews.ro despre politică, iar săptămâna asta am scris despre:

ce sunt de fapt pomenile electorale

o garanție prezidențială inutilă

cum și-a dat Ciolacu singur un șut în fund

ce facem cu aurul de la Roșia Montana

de ce nu luăm de păr Facebook și Youtube

• scriu zilnic și în newsletterul Viața fără Proști, care ajunge la câteva mii de oameni inteligenți și mișto. abonează-te.

• pentru ziare din ziua nașterii tale apasă aici: kolectionarul.ro/capsula-timpului
• pentru youtube apasă aici: youtube.com/@BogdanStoica1

Încerc să scriu zilnic pe PSnews.ro despre politică, iar săptămâna asta am scris despre:

al cui e de fapt mitingul fermierilor?

trei feluri de oameni care nu-i plac pe protestatari

sănătatea ca o pizza mică

ai vota Partidul Fermierilor sau Partidul Șoferilor?

trei motive să fie demis ministrul Agriculturii

• scriu zilnic și în newsletterul Viața fără Proști, care ajunge la câteva mii de oameni inteligenți și mișto. abonează-te.

• pentru ziare din ziua nașterii tale apasă aici: kolectionarul.ro/capsula-timpului
• pentru youtube apasă aici: youtube.com/@BogdanStoica1

Zilele astea o sa vedeti multi jurnalisti, analisti si politicieni care sustin ca victoria lui Iohannis era previzibila, ca PSD e intr-o criza de identitate, ca de fapt a fost o strategie ca Iohannis sa fie prezentat ca un outsider fara sanse. Mint. Nimeni n-a anticipat ce s-a intamplat aseara. Nici eu n-am vazut venind torpila. Ce s-a intamplat ieri nu face parte din nici un scenariu intern. Extern, poate, pentru ca exista entitati care pot face asa ceva, la o asemenea scara.

ACL n-a batut pe nimeni, in turul 2. Nici marele jucator, Basescu, nu are nici un merit. Nici pesedistii n-au sabotat campania lui Ponta. Scorul de ieri a fost un fenomen natural, ca o ploaie torentiala care smulge asfaltul de pe un drum proiectat sa reziste 50 de ani. A fost, asa cum scriu americanii in contractele de asigurari, God’s will.

Cum s-a ajuns aici? Printr-un cumul de intamplari nefericite.

In primul rand, romanii traiesc prost. Decizia de a face bugetul pe 2014 fara bani de investitii a aruncat Romania intr-o criza fara precedent. Daca statul roman nu da drumul la investitii majore in infrastructura buna, suntem terminati. Pana acum, au murit firmele mici, incapabile sa reziste. Acum vor muri alea mari, care concediaza cate o mie de oameni, o data.

In al doilea rand, a fost falimentara decizia tactica a PSD de a invrajbi diaspora cu restul romanilor. Aia din diaspora sunt fratii, surorile, parintii, copiii nostri, astia de aici. Stim exact cum au ajuns acolo, asa cum si ei stiu ce nasol e sa traiesti aici. Si, oricat de diferiti am fi in opinii politice, datorita legaturilor de sange n-o sa fim de acord niciodata ca romanii de afara sa fie batjocoriti.

In al treilea rand, trebuie sa amintesc si naivitatea specifica celor aflati la primul vot. In acest moment, exista sute de mii de romani pentru care internet inseamna doar Facebook. Acolo cauta reduceri, acolo citesc stiri, acolo agata, acolo discuta cu colegii si prietenii. A fost foarte usor pentru cineva sa umple reteaua de socializare cu mesajul “sa votezi cu Iohannis este cool, este un must”. E ca atunci cand pescuiesti cu sita de bucatarie in acvariul din living: prinzi toti pestii.

Ce-a rezultat dintr-un nivel de trai prost, o decizie politica cretina si din contributia Facebook la procesul electoral – vedem cu totii, zilele astea. O prezenta uriasa la vot si un scor care nu reflecta valoarea candidatilor. Ponta s-a transformat din primul lider modern al PSD intr-un looser perfect, iar Iohannis, dintr-un primar destul de suspect si de sters intr-un presedinte providential.

Ce-o sa urmeze? In opinia mea, intram in mandatul celui mai nepregatit presedinte al Romaniei din toate timpurile, lucru care ne poate afecta politica externa. Vom vedea si cum se face PSD praf si pulbere. Si, cu putin noroc, la vara, vom vedea pe plaja multi tineri tatuati cu “16.11.2014”, asa cum s-au tatuat pompierii din New York cu “WTC 9/11”, dupa atentate. Cu diferenta ca pompierii chiar stiau ce fac…

text scris pentru www.psnews.ro 

As dori sa stiu ce planuri au, cei doi, pe urmatoarele teme:

1. Legalizarea prostitutiei – eu sunt pro. In momentul asta, curvele sunt doar niste sclave moderne, iar incidenta bolilor cu transmitere sexual este la un nivel fara precedent.

2. Legalizarea consumului de droguri – eu sunt contra. Legalizare ar insemna proliferare, iar scolile si liceele noastre nu sunt pregatite, cu oameni si cu logistica, pentru asa ceva.

3. Exploatarea aurului de la Roșia Montana – eu sunt pro. Am fost la Rosia Montana, am fi niste cretini sa nu scoatem aurul de-acolo. Sigur, in conditii financiare mai bune, nu ca acum.

4. Exploatarea gazelor de sist – eu sunt contra. Olandezii au facut o legatura intre cutremure si exploatarile de acest fel. Si americanii. Numai noi ne incapatanam sa credem ca fracturarea hidraulica a rocilor este ok.

5. Casatoriile gay – eu sunt pro. Sa se ia, sa se duca la biserica, sa se pupe pe gura, sa faca acte de credit pentru casa, masina, sa se gireze si sa se mute la mamele lor, cand se cearta. Nu dauneaza nimanui.

6. Adoptii de copii in cupluri gay – eu sunt contra. Ar fi si absurd. Daca vrei sa devii asistent maternal ti se pune conditia sa faci parte dintr-un cuplu barbat-femeie, pentru a nu afecta psihicul copilului. Pe logica asta, doi barbati sau două femei nu pot fi mama si tata unui copil adoptat.

7. Fiscalizarea averilor bisericesti – eu sunt pro. Bisericile au prea multi bani care sunt prea putin cheltuiti in folosul enoriasilor. Un 16% mi se pare bine-venit.

8. Reintroducerea pedepsei cu moartea – eu sunt pro. Unul care violeaza copii, care omoara cu sange rece si sadism, unul care secera cate zece vieti o data, mergand beat la volan, nu mai are ce cauta printre noi.

9. Control anti-drog – conditie obligatorie pentru cei ce vor functii publice. Sunt satul de cati functionari aud ca trag ceva pe nas intre doua licitatii.

10. Declararea afinilor – o sa radeti, o sa vi se para o prostie. Dar nu era bine daca stiam ca Bercea Mondialu si-a bagat in familie oameni ca Basescu sau Stolojan?

Si mai e ceva. As dori sa primesc raspunsurile in engleza. Serios. Nu de alta, dar eu ador minciunile spuse intr-o engleza corecta. Nu vreau un presedinte care vorbeste despre „ză madăr end ză fadăr of dă economi” si despre dacii care se trag din camioane. Putem mai mult, serios.

text publicat pe www.psnews.ro