Eu, să-mi cumpăr murături, din Mega Image?! Niciodată!!!

Eu îmi bag picioarele in Carrefour! Am un Carrefour Market lângă casă, da' nu mai calc pe acolo cât timp nu repun în funcțiune toate casele de marcat. E mizerabil cum îmi iau de pe rafturi tot ce-mi trebuie într-un minut și stau șase minute să plătesc la singura casă deschisă. Dutețivă dreacu', cum ar zice un clasic in viață...

Și ieri m-am dus în MegaImage, celălalt vecin al meu. Unde îmi băgasem deja picioarele acum un an, când un bou de paznic a vrut să-mi ia Nikonul de la gât. Că nu e voie să fac poze. Iar eu voiam doar să cumpăr pâine și țigări.

Dar sub imperiul nervilor recenți, din Carrefour, m-am dus iar în Mega. Că m-am mai dus, recunosc. Că așa-s eu, bou, îmi trece și mă duc. Și pentru că au murături vărsate, bune. Și zeama e bună. Rămâne un pic în caserola de murături, după ce le mănânci. Eu sunt disperat și după orice murături, și după zeama oricăror murături. Beau zeamă de la castraveți murați, de la gogonele, de la gogoșari umpluți cu varză roșie, de la ardei iuți, iar zeamă de varză o beau cu halba, la iahnia de fasole cu mămăligă...

Mă rog.... Mă șterg la gură și revin. Deci, mi-am luat murături. Din nou, deși eu nu mă duc în Mega. Și când a trecut o megaimagă pe lângă mine, mi-am adus aminte că eu nu merg acolo și i-am spus că ar trebui să vândă și zeama de la murături, nu doar murăturile. Practic, îmi căutam motiv de ceartă...

Și ce face femeia, nene.... Să mor cu ea de gât, nu alta!

Îl pune pe un megaimag mai mic să-mi umple un bidon cu zeamă de murături și mi-l dă. Cadou. Cică să mai cer, dacă vreau, când mai vin, că nu-i nici o problemă... 

Auzi, nici o problemă! În MegaImage! Auzi, când mai vin!!!

Nervos-nervos, dar am ajuns acasă și am mâncat murăturile, am băut zeama... Bună maxim, exact ca murăturile. Le-am pus ardei d-ăla mic, rotund, mi-au pocnit toate simțurile de bun ce-a fost...

Azi am constatat că nu mai am murături. Nici zeamă de murături. Să-mi bag pula, mâine iar nu mă duc în Mega.... 

p u b l i c i t a t e

Drept la replică - Ce spune Caroli despre carnea din salam

Mi-a scris Caroli. Nu direct, ci prin comunicatorul oficial. Eu am cerut-o și mulțumesc frumos că mi s-a răspuns. Uite mesajul:

Draga Bogdan, am citit articolul tau pe blog referitor la salamul cu sunca Caroli cu 90% carne si dorim sa iti (n.m.) raspundem intrebarilor din articol.

1. Procentul de carne din produsele Caroli – Procesul de fabricare a salamurilor este urmatorul: se alege carnea (X kg), se toaca, se amesteca cu apa, aditivi, condimente si rezulta pasta de salam cruda. Urmeaza umplerea membranelor, fierberea, afumarea, racirea si urmeaza produsul finit: Y kg. Procentul de carne din salam este determinat astfel: X/Y x 100.

Îmi permit să fac pasajul de mai sus mai clar decât este. Deci se iau 90 de kilograme de carne. Se toaca, amesteca cu alte chestii, și rezultă un salam cu 90% carne. Fac calculul de mai sus, adică 90 împărțit la (Y înmulțit cu 100) = 90, ceea ce înseamnă că din 90 de kilograme de carne, la Caroli se fac 100 de kilograme de salam. Ce-i corect e corect...

Sigur ca se pot face si salamuri cu 100% carne, chiar mai mult (de exemplu, salamuri crude, specialitati uscate Jamon Serrano). Noi producem diferite tipuri de salam in functie de ce isi doresc consumatorii. Pentru noi, consumatorii sunt intotdeauna pe primul loc si efectuam deseori research-uri pentru a determina exact ce isi doresc acestia si le oferim intotdeauna produse de calitate si la cel mai bun raport calitate-pret.

Aici sunt de acord cu Caroli. Dacă nația asta e atât de tâmpită încât să ceară salam făcut și din altceva decât carne, Caroli face foarte bine că le oferă oamenilor produsul cerut. Și eu aș face-o. Acum n-o fac. Dacă vii la mine să-ți fac fotografii la nuntă sau la cumetria ta de manelist oligofren, te bag rapid în pizda mă-tii. Pe de altă parte, dacă n-aș avea de ales și ai fi singurul client care mi-a bătut la ușă, cred că aș face-o. Facturile trebuie plătite, aia mică are nevoie de haine și de cărți, nikonurile se uzează.... momentan sunt doar norocos că pot să aleg clienți pentru fotografiile mele. Si cred ca o sa muncesc mai relaxat, pentru o sa-mi fie usor sa livrez fotografii mediocre sau proaste unui client prost de bubuie.

2. “Unde este sunca pe eticheta?” - Sunca se obtine din pulpa de porc, apa si condimente. Salamul nostru este denumit Salam cu sunca, iar pe eticheta sunt trecute toate ingredientele produsului. Practic detaliem ce inseamna “sunca”, respectiv pulpa de porc, apa, condimente si aditivi (E-uri). Aceasta este tehnologia de obtinere a suncii, din pulpa de porc, practica de altfel comuna in piata. Exemple: Meda, Angst, Cristim folosesc aceeasi tehnologie.  

Gata, m-am prins. Deci salamul Caroli are 62% carne de pe aproape tot porcul și 28% șuncă făcută doar din pulpă de porc. De-aia n-am înțeles eu corect ce scria pe etichetă, pentru că habar n-aveam că șunca se face doar din pulpele porcului. Mă întorc, așadar, la calculul de mai sus cu precizarea: alea 90 de kilograme de carne nu ajung așa în compoziția pastei de salam. 62 de kilograme de carne standard sunt probabil doar tocate, iar 28 de kilograme de carne de porc de pe pulpe sunt tratate cu apă, condimente și E-uri până se transformă în șuncă.  

Site-ul Caroli nu functioneaza in acest moment din cauza unor probleme de mentenanta la care lucram. Pana vom reusi sa avem site-ul din nou functional, poti afla mai multe informatii despre produse si nu numai pe platforma Casa Carolistilor.

caroli7

 

Am găsit site-ul. Deci suta de grame de salam cu 90% carne are 15 grame de proteine, 18 grame de lipide și 0,8 grame de glucide. Folosesc informațiile cunoscute: 1 gram de proteine are 4 calorii, 1 gram de glucide are tot 4 calorii și 1 gram de lipide are 9 calorii, și-mi dă că batonul de salam din imagine, de 500 de grame, are 700 de calorii. O informație folositoare. Și ciudată, pentru că suta de grame de carne de porc are 340 de calorii. La batonul ăsta s-au folosit 450 de grame de carne de porc, deci salamul ar fi trebuit să aibă măcar 1.530 de calorii. Ce procesare e aia, care sărăcește carnea de calorii...

Trag linie și anunț că mă bucur mult că mi-au scris caroliștii. Am pus eu in titlu "drept la replica", desi mesajul n-a sunat ca un drept la replica. A fost un email chiar cool, si asta e bine. E semn că oamenii-s atenți la feedback-ul de la clienți (bine, e destul de greu să ignori că 130.000 de oameni au citit un text despre un produs de-al tău). Mă întristează însă că nu m-au contrazis pe tema E-urilor din salam. Că nu vor să le spună pe nume, pe eticheta salamului, fix din cauză că românii au dezvoltat reacții de respingere la produsele pe care poți citi chestii gen E325, E450, E451, E407, E621, E316, E520, E 120. 

Că nu mi-au zis "Băi boule, ai sugerat că otrăvim oamenii cu chimicalele alea! Află că nu e așa, noi punem doar praf de înger și sudoare de zână lângă carnea aia minunată..."

N-a fost să fie. Poate data viitoare.... Nici n-ar fi fost corect, pentru că nu ne amenință nimeni în Carrefour "Te tai pe față dacă nu cumperi salam!". Noi decidem să-l cumparam. Singuri-singurei...

Ai citit? Gata, fugi și dă like la niște poze cu pisici. Continuă-ți viața! Chiar mâine o să cumperi un rahat comestibil doar pentru că reclama tv e cool. Și în cinci zile o să cumperi iar salam. Nu Caroli, că mintea ta îl asociază acum cu un semnal de alarmă. O să cumperi Meda, sau Cristim, tot fără să te uiți pe etichetă. Și-o să il dai lu' ăla micu', cu brânză topită sau cu cașcaval băgat la microunde. Hai pa!

DISCLAIMER - explic, sperând să scap de acuzațiile cretine de tip "te-a plătit Cristimu' să te iei de Caroli". Am scris despre salamul Caroli doar pentru că am văzut la tv o reclamă în care niște copii erau extrem de fericiți să mănânce așa ceva. Și mi s-a părut incorect și dezgustător. Mezelurile nu-s pentru copii. Punct. 

p u b l i c i t a t e

Ce mai găsești în salamul Caroli, pe lângă 90% carne

Am un fix, apărut probabil o dată cu vârsta. Nu mai suport reclamele în care sunt folosiți copiii. Asta pentru că un copil poate face cu ușurință lista de cumpărături a părinților, iar aceștia, de bucurie că ăla micu' bagă în el cu poftă, o să îi facă hatârurile. De-aia, nu mi se pare cinstit să aud o voce de copil lăudând un produs nerecomandat copiilor.

Exemplul de azi: salamul Caroli cu 90% carne. În mijloc, în poza de mai jos.

caroli1

Recunosc, am văzut reclama abia azi. Și, defect cum sunt, m-am gândit imediat de ce nu l-au făcut cu 95% carne. Sau cu 99%, cum îl făcea tata. Al dracu' salam de casă nu se strica, deși n-avea în el nici aditivi, nici conservanți... Iar ăștia de la Caroli sunt sensei în salam pe lângă tata, care folosea doar mașina de tocat și afumătoarea. Păi la ce scule are Caroli, dacă și-ar bate capul ar putea face un salam cu 110% carne...

Și-atunci, de ce 90%? Și ce sunt celelalte zece procente?

Am luat întâi comunicatul de presă Caroli Foods: "isi extinde portofoliul in categoria salam cu trei noi sortimente, ce contin cu mai mult de 80% carne .... bla-bla... salam cu sunca EXTRA 90% carne .. extra calitate ... garantate ca atare ... consumatorii sunt grija noastra principala", quote by Ana Maria Bajan, director Marketing Caroli Foods Group.

Apoi am căutat specificațiile tehnice, dincolo de vrăjeala de PR. Și să vezi chestie: site-ul Caroli nu merge.

caroli3

Iar cache-ul site-ului - să vezi chestie ciudată, din nou - nu conține mai nimic. Probabil cineva s-a gândit și la un paranoic insistent ca mine, pentru că numărul de calorii din faimosul salam a fost postat ca imagine, nu ca text. Pretty smart...

caroli4

Am căutat alte surse. Pe pagina de Facebook a Caroli am găsit un răspuns al producătorului către un consumator curios de continutul salamului-frate, cu 80% carne. ".. restul de 20% din conținutul salamurilor extra Caroli este (constituie suna mai bine - n.m.) apă, sare, condimente, aditivii necesari pentru conservarea oricărui produs și membrana". Sună sănătos, nu?

caroli2

Ce era să fac? Spuneți voi, ce, ce, ce??? Normal, am tras un hanorac pe mine și m-am dus la Carrefour, de unde am cumpărat una bucată salam cu 90% carne. Nouăleișapteș'cinci am dat pe el. Am revenit acasă. Pozat. Citit. Tăiat. Gustat.

Gustul? Nu e rău. Sigur, e tot o sărăcie de salam, nu vreo chestie de închizi ochii și faci "mmmmm", cum faci când guști ceva bun. Dar cu pâine și muștar merge, ține de foame...

Arată ca în reclamă? Da și nu. Reclama sugerează că are doar carne și șuncă, iar prin el se văd puncte de grăsime standard, ca în orice salam. Nu săriți, știu că șunca e albă, dar în vizualele Caroli grăsimea aia albă aproape că nu se vede.

caroli6

Și-acum, secretul suprem. Citesc eticheta salamului:

caroli5

  • 62% carne de porc - Bun. Deci 28% e șuncă...
  • 28% pulpă de porc - Stai, bă, nițel.... Păi pulpa de porc nu e tot carne?? Și șunca, aia trecută pe etichetă, unde e??? 
  • apa - apă punea și tata
  • sare - sare punea și tata
  • agent de întărire (lactat de sodiu) - altfel spus, E325. E atat de bun incat copiii mici nu-l pot metaboliza, întrebați orice doctor. Dar e un produs igienic, se pune si in săpun...
  • proteină vegetală din soia - culturiștii fug de ea ca de dracu', cică te face ușor doamnă...
  • amidon din cartofi - se pune pentru că reține apa și nu se face fleașcă farfuria cu salam, când o scoți din frigider.
  • stabilizatori (difosfați, trifosfați) - Foaaaarte sănătoși. Numele lor de scenă sunt E450 și E451.
  • zaharuri (zahăr, lactoză) - foarte buni și ei. Bagă zahăr și lactoză în tine și te faci mare-mare-mareee.....
  • condimente - da, și tata punea condimente în salamul de casă. Piper și boia de ardei.
  • agent de îngroșare (caragenan) - Dacă ți-e greu să reții caragenan, încearcă E407. E tot dracul ăla. E toxic doar pentru rinichi și ficat și provoacă doar ulcer.
  • arome - tata nu punea arome. Că n-avea. Avea mama niște sticluțe cu esență de rom, dar cică nu merge cu salam....
  • potențiator de gust (monoglutamat de sodiu) - celebrul E621. Provoacă niște probleme neurologice, da' nu grave, n-o să ajungi ca Dan Șova, așa că e interzis la folosire doar în hrana copiilor mici.
  • aromă de fum - cum spuneam, tata nu punea arome. Dar afuma salamul, ca pe șuncă, nu dădea cu smacuri de-astea suspecte pe el, la vrăjeală...
  • antioxidant (eritorbat de sodiu) - zis și E316. E bun. E atât de bun, încât e interzis în mai multe țări.
  • conservant (nitrit de sodiu) - pe numele lui mic E520. E bun rău, faza e că în timpul digestiei se transformă în ceva cancerigen.
  • colorant (carmine) - hai, că pe ăsta îl știi. Serios, e colorantul ăla făcut din carapace de insecte. I se mai spune și E 120. Sănătos și ăsta la maxim....

Hai să recapitulăm, da? Faimosul salam Caroli cu Șuncă Caroli 90% carne conține E325, E450, E451, E407, E621, E316, E520, E 120. Și n-are șuncă, băi! Geniali băieții ăștia de la Caroli, au reușit să facă salamul cu șuncă fără șuncă...(Domnul/doamna PR la Caroli, vă rog să mă lămuriți cu chestia asta, dacă se poate)...

DISCLAIMER  - Nu-s nutriționist, doar profit de faptul că știu să citesc. Caroli nu e cel mai prost producător de mezeluri, dar mă disperă că în spoturile lor se induce ideea că mezelurile sunt recomandate copiilor. Rețetele Caroli sunt legale (folosirea tuturor E-urilor de mai sus este permisă în România). Sigur, sănătatea ta e treaba ta, poți mânca și căcat dacă vrei, dar e mai bine să o faci singur, nu da copilului nici un fel de mezeluri din comerț dacă ții la sănătatea lui. Și uită-te pe etichetă când cumperi ceva de mâncare. Nu te lua doar după spoturile publicitare. Doar tâmpiții o fac. 

p u b l i c i t a t e

UPDATE - Mi-a scris Caroli. Care-i faza cu șunca?

scrisoare

ti-am scris, pisi. ti-am scris o scrisoare pe care, dupa ce am citit-o, am facut-o bucati si am ars-o. mi s-a parut mai safe si pentru tine, si pentru mine. 

Republicana Pub - să vă duceți, că e cool

Trebuia să deschidă la începutul lunii decembrie, dar s-a lovit de sindromul #colectiv. Cum Republicana Pub e amplasat într-un subsol, iar patronul are plete, toată lumea care trebuia să autorizeze/avizeze activitatea bistro-ului a fost foarte exigentă cu el. Atât de exigentă încât a putut deschide abia vinerea asta, cu o întârziere de DECÂT trei luni.

re3

Localul e mare. Are două saloane. Logic, eu am fost azi în ăla în care se fumează. De săptămâna viitoare o să intru, însă, în cel plin de rafturi de cărți si de tablouri. Arată foarte-foarte bine.

N-am stat mult, venisem doar la discuție. Am băut o cafea. Localul vinde Julius Meinl. Bună, ca de obicei...

 re10

... dar am tras cu ochiul la un platou, care își aștepta fotografia, pentru facebook. N-arăta rău deloc....

re5

... asta deși eu nu mănânc aproape niciodată carne de pui. Legumele și cașcavalul ăla cu piper le-aș balota oricând, alături de porc, vită, pește... Și au și de-astea.

re6

Încă o veste bună - la Republicana au și mic dejun, o rara avis în Ploiești.

re7

Cum spuneam, în 40 de minute am plecat, dar m-am uitat, mai încolo, pe pagina de facebook. Diseară, la Republicana e chitară clasică. Nu sună rău, în Ploiești sunt încă prea puține localuri unde poți asculta și ceva spre rock.

re01

Republicana Pub este fix în spatele statuii lui Radu Stanian, de pe Bulevardul Castanilor. S-a înghesuit acolo, între alte patru restaurante (Tres Olivos, Dyonisos, Prestij și Mon Jardin). Nu, n-a fost o greșeală, zona e bună iar potențialul de clienți e mult mai mare decât pot absorbi cele cinci localuri.

Meniu, prețuri, invitați și programe speciale Republicana - aici.

* - Pozele din textul ăsta sunt făcute cu telefonul.

Nu știi să faci cadouri? I feel you, bro. Ne vedem la Monica

Dacă s-ar scrie un top al celor mai grele lucuri pe care le ai de făcut în viață, ar fi imposibil ca "alege cadoul potrivit" să nu fie pe locul 2, după "așteaptă să termine ea prima". Eu am fost și rămân un dezastru la capitolul ăsta (cum mă descurc la locul 1 din top nu e treaba voastră, da?). Nu pot să ies din clișee nici mort. Și când ies, o fac de oaie. I-am luat un stilou Cerruti unui tip care nu-și scrie nici cecurile. I-am luat un parfum unei tipe pentru că mi-a spus că-i place, ignorând că îl avea deja. I-am luat un hamburger de plastic unui prieten gras.  Ceeeeel mai prooooost cadou pe care l-am făcut vreodatăăăăă au fost însă niște flori.

 gf3

Eram tânăr, sub 18 ani, și mă manifestam ca rocker d-ăla, alienat complet. Mă cuplasem cu o tipă de-asta, de familie bună. Am vrut s-o scot la un film și mi-a spus că trebuie să mă cunoască părinții ei. "Ia-i flori mamei și poartă un tricou fără capete de mort. Te roooog". Cu tricoul a fost ușor: am împrumutat unul. Cu florile, însă.... Cum să zic delicat? Hai să spunem că pe vremea aia îmi cheltuiam toți banii pe casete audio și pe vodcă. În seara cu date-ul bugetasem filmul pentru doi și cam atât. Pentru flori, ciuciu bani! Așa că m-am dus la țiganca din cartier, care vindea coroane, și i-am cerut împrumut (urma să le fur a doua zi, de la piață) cinci garoafe. Femeia avea doar de-alea cu coada tăiată scurt, cât palma, pe care le prindea pe jerbe. Eu, creativ la maxim! Le-am prins cu scotch una în prelungirea alteia, să iasă un buchet normal de lung, le-am tras într-un celofan vechi pe care-l avea mama într-un sertar și am fugit la tipă acasă. Când am ajuns, se întunecase, și n-am văzut că pe drum pierdusem o garoafă. Eee, și-acum imaginați-vă cum a făcut doamna aia sofisticată, când la ușă a apărut un rocker palid care i-a oferit radios patru flori. Ca la mort. Și cu coada scurtă, de coroană mortuară!

Vremurile s-au schimbat, însă. Acum există magazine specializate în cadouri. Le ignor cât pot, pentru că urăsc rahaturile alea festive de proastă calitate.

Până azi, când am fost să fac niște fotografii unui asemenea magazin. Știți voi. Fotografii pentru Facebook.
gf2

Pe Monica am cunoscut-o acum vreo lună. A luat niște upcyclisme, niște rame cu sticle, de la mine, pentru viitorul ei magazin. În weekend-ul ăsta a terminat amenajările și m-a chemat să-l văd. Luni deschide. Cu o zi înainte de 1 Martie, adică într-un moment bun. Sper să-i treceți cât mai mulți pragul, pentru că o să merite experiența.

Ce-a făcut Monica e tot un magazin de cadouri, dar unul în care o să ajung și eu. La ea găsești doar flori, vinuri, ciocolate fine și cafea, adică daruri perfecte pentru o droaie de ocazii.

gf4

Știu ce-o să zici: flori găsești peste tot. Și tandemul dulciuri/cafea e prezent în oraș. Și vinurile cu dulciurile sunt ușor de găsit, împreună. Dar unde mai găsești și vinuri, și dulciuri, și cafea, și flori în același loc, în Ploiești? Vă spun eu: doar la Monica. Și asta este marea șmecherie a magazinului ei. Pentru că orice dar ai face unei femei, darul e mai bine primit dacă adaugi și flori, o ciocolată bună, un vin bun sau o pungă de cafea de top. Asta ca să nu zic că sunt destule ocazii în care nu mai trebuie să adaugi nimic.

gf9

Și mai e un motiv pentru care vă recomand magazinul ăsta. Ca și Alina de la 5ToGo, Monica e pe barba ei în businessul ăsta. Și asta pentru că e o tipă dintr-o familie unde proiectele personale sunt la mare preț. Acum niște ani, tatăl ei a lăsat catedra și leafa mizerabilă de profesor și a pornit o mică afacere cu produse de patiserie. După un timp, mama Monicăi a renunțat și ea la planșeta de proiectant și s-a apucat să-și ajute soțul, dar și de aprofundat marea ei pasiune pentru plantele decorative. Ce face Monica, cu magazinul ăsta, e doar continuarea unei tradiții de familie, care spune "înainte să ceri ajutorul cuiva, ajută-te singură". 

gf1

"Am învățat să fac aranjamentele florale de la mama și ulterior am lucrat, ca angajată, în domeniul ăsta. Ideea acestui magazin mi-a venit mai demult, dar n-am avut capitalul necesar să pornesc afacerea asta, până acum. Acum am reușit, alături de un prieten. Ce-am făcut noi aici este un dispecerat pentru cadouri imbatabile, cu care mergi la sigur, într-o formulă de shopping extrem de comodă. Nu mai trebuie să bântui zece magazine pentru a face pe cineva să zâmbească. Vii la noi, ne spui cam ce ai vrea, noi îți facem niște sugestii și rezolvăm problema imediat..."

gf7

Acum, când scriu, mi-am dat seama care este marele neajuns al online-ului. Pot să vă explic cine e femeia asta, pot să vă arăt cât de mișto arată magazinul ei, dar n-o să pot să vă fac să simțiți mirosul ăla de flori de enșpe feluri, care m-a întâmpinat azi, acolo. De-aia o să mă duc acolo și la cumpărat de cadouri. O să mă așez pe canapeaua aia și o să-i explic cui vreau să fac un dar, cu ce ocazie, și-o să aștept cu încredere un sfat bun. Pentru că eu nu mă pricep aproape deloc la cadouri, iar la flori și mai puțin. De-aia nici nu prea mă vezi cu buchetul în mână. Cu ghiveciul da. Apropo, Monica are flori și la ghiveci...

gf5

Little Gifts & Flower Shop. La doi pași de centru, pe strada Ștefan cel Mare (linia de tramvai), în zona Pieței Anton, lângă reprezentanța RCS/RDS. 

după ce mă ameninți, blochează-mă. să-mi fie mai greu

Pe bune, ajung să mă satur. Dintr-un instrument pe care-l folosesc ca să mă descarc de ce mă stresează, blogul ăsta a ajuns să atragă atâția dobitoci cu chef de heităreală, încât mă gândesc serios să introduc accesul plătit. E incredibil ce se întâmplă. Cred că și dacă o să scriu ceva despre melcii de pădure, o să mă înjure cineva, doar pentru că el e fanul melcilor de apă.

Ce-aveți, nene, de unde atâta ură? Care-i problema că nu avem aceeași părere, despre ceva?

De unde aveți atâta timp liber, cât să-mi scrieți rahaturi? Eu regret fiecare secundă petrecută citindu-vă tâmpeniile și mă sperie gândul că voi savurați secundele în care mi-ați scris....

Și, cel mai important, de unde atâta prostie?

Dacă mă amenințați, de ce nu vă luați măsuri de siguranță? Un laș profi își anonimizează amenințările, nu le face așa, la vedere...

Uite, azi e dășteptul ăsta de Ciprian. Mi-a scris că merit un glonț. Nu-s nici fragil psihic, nici nu iau rahaturile astea în serios. Astea-s nu-s amenințări. Când a luat mașina foc aiurea în parcare, când m-a sunat un nene să-mi spună că a văzut-o pe fiica mea la școală și că-i place geaca ei roz, când mă alergau niște șateni să mă ducă în pădure la buleală, sau când l-a luat duba de trei ori într-o zi pe proxenetul ăla care voia să-mi rupă măcar un picior... Da, nene, alea erau amenințări. Nasoale! Pe bune acum, Ciprian ăsta joacă la juniori....

Într-un gest superb (și cretin), Ciprian nu m-a blocat și pot să văd cine e. Din poza de profil, cu Antena 3, deduc că e nemulțumit de ce-am scris pe subiectul ăsta. Și mi-a zis-o pe aia cu glonțul.

Cipriane, dacă mă speriam de mesajul tău? Cum crezi că aș fi procedat?

Păi, întâi m-aș fi uitat cine mă amenință. El este. Încercam apoi să-mi dau seama cu ce fel de bărbat am de-a face. Cu ăsta, un pic grizonat, cam scund, îmbrăcat în costum de camuflaj. Poartă XL la tricouri, ca mine. L-a tăguit un amic într-un eveniment desfășurat la Cluj, degeaba și-a șters toate pozele de profil.

Stai un pic. Costum de camuflaj? Păi dacă are armă? Dacă chiar vrea să-mi tragă un glonț în cap? Gata, m-am mai speriat un pic, schimb căutarea, trec în modul out of Facebook.

Ce zice Google despre băiatul ăsta și despre Cluj? Zică că ăsta e ăla de pe facebook care mă amenință. E cameraman. Și fotograf, are un Nikon 3100Cameraman, fan Antena... se leagă.  Se dă manager la o firmă din Cluj. City Media Plus îi zice. O firmă cu o identitate aparte în social media... 

Încă cinci minute, în modul nu e treaba voastră cum, și am găsit tot. Pot să mă urc în mașină și să beau cafeaua cu el, mâine dimineață, la Cluj, întrebându-l unde i s-ar părea cel mai cool să mă împuște. Sunt curios la maxim ce moacă ar face....

Curios sunt, dar nu-s tâmpit. N-o să-mi pierd timpul cu toți băieții ăștia curajoși pe net, cărora nici nu le trece prin cap că un fost ziarist poate să afle date despre ei mai repede decât reușesc ei să obțină o erecție. 

Sunt însă și aproape sătul de mesaje de-astea, și foarte aproape de momentul în care o să-mi sun prietenul avocat care se roagă de mine de câțiva ani să facem niște bani, împreună. Dacă mă transform într-o persoană sensibilă și vulnerabilă psihic, care, după fiecare mesaj de amenințare, are nevoie de sesiuni lungi de relaxare prin Tenerife? Păi are bani Ciprian să achite tratamente de-astea?

Ameninţarea reprezintă fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere. Aceasta se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care, prin frecvenţă sau conţinut, îi cauzează o temere unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.

Cipriane... Băi Cipriane... Ești bine, mă?

aceasta e o reclamă la un fel de magazin online de upcycling

Întâi am zis că ocup doar un perete. Apoi am zis să ducă murăturile în beci. Apoi am mutat și cauciucurile de iarnă. Încet, încet, am scos tot ce era în magazia maică-mii ca să-mi încapă ... nici nu știu cum să le zic, sincer. Noul meu hobby se numește upcycling, dar nu știu cum se numesc efectele lui. Upciclisme? Upciclete? Upcicluri?

A mai venit câte un prieten, câte unul/una care căutau un cadou deosebit, sau care mi-au scris că vor ceva, după ce am urcat câte o poză pe facebook. De parcă nu-mi ajungea bombăneala maică-mii că i-am confiscat toată magazia, am ajuns în alt impas.

- Cât costă aia?

- Frate, nu știu. Știu cât am dat pe ea, știu cât m-au costat materialele folosite s-o refac... Știu și cât costă una asemănătoare pe net, știu și cât e de rară, dar tot nu sunt în stare să fac un preț, pentru că nu știu cât a costat timpul alocat să-i dau forma asta. Că de multe ori chiar mi-a făcut o reală plăcere, nici nu știu când a zburat. 

Și am fost de fiecare dată ușurat când prețul a venit de la cel sosit să vadă magazia. N-a fost unul să-mi arunce cinci lei în față, ca la proști, și nici vreun fraier care să ofere de 20 de ori mai mult decât credeam eu că face chestia aia. Așa că am mai vândut din ele. Cu banii luați am cumpărat alte produse, alte materiale, alte scule... Dar pentru că eu din vară am început lucrul la o droaie de chestii, pe care acum le finalizez, sunt în situația de a alimenta magazia aia într-un ritm mai alert decât se vând chestiile de acolo.

Situația nu mai putea continua așa. Nu de alta, dar mama nu mai are nici o magazie. Iar eu stau la bloc. 

În ianuarie, cel mai deștept prieten al meu a venit cu ideea asta, a licitației. Eu să urc produsele pe un subdomeniu al blogului, să anunț un preț de pornire și un preț minim de vânzare, și să las oamenii să hotărască cât vor să dea pe chestiile care-mi ies din mâini. 

De la idee a trecut la fapte. Și gata. Magazia de upcycling e acum online. O să tot adaug produse, când am timp. Te loghezi cu emailul sau cu contul de facebook și licitezi. După aia povestim cum facem: vii tu la Ploiești să-ți iei cumpărăturile, sau găsesc eu o soluție să ți le trimit. 

Have fun pe upcycling.bogdanstoica.ro. Dacă dă eroare, reveniți, că nu e tocmai gata, stă pe un server de test. În câteva zile o să meargă ceas. 

Eu, influent în relațiile de cuplu? Ce-ai, mă?! :)))))))

Imi cer scuze in numele revistei Biz pentru că apar într-un studiu, făcut probabil în fugă, chiar azi dimineață, ca blogger influent în relațiile de cuplu.

Eu nu știu nimic despre relațiile de cuplu și n-am ce să caut aici, așa că anunț oficial că-i donez locul meu din top lui Lucian Mândruță.

Precizez și că, în general, mă fut în ele de topuri făcute în redacții care considera publicabilă fraza "iar daca totusi staruim intr-o pozitionare solitara, este si o stiinta in a face singuratatea suportabila si creatoare". Cum, mă?! :))))))))))))

"muie lu' bogdan stoica". de la marian godină

Eram într-un loc, la o discuție. Pe ușă tot intrau și ieșeau oameni. Și un câine. Cartea lui Marian Godină, polițistul amuzant, pe masă. Vine vorba de carte și aud întrebarea "Cum ți se pare?"

Paranteza 1 - Mă uit acum în urmă și realizez ce ușor era să zic o banalitate și să scap, băga-mi-aș picioarele în gura mea!

Nu citisem cartea. Știu cine e Marian Godină de la știri. Când a devenit un star pe net nu l-am citit, convins că e o cioacă de PR a Ministerului de Interne. Serios, eu am crezut că omul ăsta nu există de fapt. Doar evenimentele din ultima perioadă, inclusiv eject-ul pe care i l-a aplicat poliția, m-au convins că este vorba despre un om în carne și oase. 

Paranteza 2 - Lui Godină nu i-am citit nici pe facebook decât vreo două story-uri. Și nu e genul meu. Prea vesel, cumva, tot timpul. Și am fost convins că se autocenzurează, pentru că lipsesc story-urile din trafic pe care le știu eu, cu primari, senatori, deputați beți morți și cu interlopi care spun "mă piș pe tine de gabor prost, că n-ai ce să-mi faci decât să-mi dai o amendă, iar bani am". Acum realizez ca nu avea cum sa scrie asa ceva, cat purta uniforma. Și nu e vina omului că nu-l citesc eu, pentru că mie îmi plac foarte puțini scriitori contemporani. 

Am lălăit-o, cât să apuc să deschid cartea și să-mi arunc ochii prin ea. Și-am deschis gura, zicând ceva de genul: "Cartea nu e rea, dar omul ăsta nu vorbește așa, cu "eram nedumerit" și cu "un om inteligent poate greşi". Godină e doar un politist, trăit între polițiști și milițieni, cu vocabularul aferent unui asemenea mediu". Bine, am zis mai nasol de ce rezum eu aici...

Paranteza 3. Oricât ar părea de stupid, cred că am vrut să-l apăr pe polițist, nu să-l îngrop în critici sau să-mi bat joc de cartea lui. Eu sunt mare fan al scrierilor autentice, fruste. Păstrez de vreo zece ani un bilet scris de un recuperator, care i-a buchisit unui datornic mesajul "dacă numi dai banii îți dou foc lo moșină (amasio)". Frate, pentru mine asta este poezie pură....

Interlocutorul meu nu m-a contrazis, cât am distrus eu munca polițistului și editorilor, deopotrivă. M-a privit un pic și s-a întors spre tipul din stânga:

- Tu ce zici, Marian?

Da, frate.... Tipul din stânga mea era Marian Godină. Era de vreo jumătate de oră în cameră, aveam poza lui pe coperta cărții de pe masă și tot nu l-am recunoscut....

Paranteza 4. Cum sunt alții "cardiaci cu inima", eu sunt oligofren cu ochii. Adică n-am memorie vizuală. Uit figuri, confund oameni grav... Trec senin pe lângă oameni cu care am lucrat luni la rând și abordez vesel și voios diverși necunoscuți. Cel mai mișto e când se schimbă la față tipul căruia mă adresez cordial. Am învățat, din experiență, că ăluia îi știu figura pentru că i-am futut direcția sau i-am distrus cariera, când eram ziarist. 

Marian Godină nu m-a înjurat. Nu mi-a rupt capul. Nu mi-a zis nici macar "da' cine pula mea esti, băi gălbejitule, de te iei de mine aiurea?". Pregătirea din MAI și-a spus cuvântul așa că s-a abținut. Noroc că (norocul meu, evident) i-a sunat telefonul și a ieșit din cameră. La finalul discuției, m-am dus eu cu cartea, în camera cealaltă, să-i cer un autograf și să-i spun că-mi pare rău că sunt oligofren cu ochii și cu limbarița. Și că îmi plac foarte tare oamenii care se reinventează, mai ales cei nerăsfățați de soartă, ca el. Dar încă vorbea la telefon și mi-a dat autograful așa, în viteză. Ne-am salutat mut și-am plecat. M-am simțit cam nasol, recunosc, dar răul era făcut.

Și mi-am propus să-l împac pe Marian, aici, pe blog. Sau să-l ajut. Cât s-o putea...

Așa că vă rog să vă duceți, miercuri, 24 februarie 2016, începând cu ora 18.00, la întâlnirea cu Marian Godină. din Aula Bibliotecii Centrale Universitare “Carol I” din București. Intrarea este liberă și accesul în sală se face începând cu ora 17.30. Care ajungi pe lângă Marian, te rog spune-i că sunt de acord să scrie "muie lu' bogdan stoica" pe cărțile cu autograf pe care le va semna. Cum am scris eu pe coperta din imagine. O merit, clar. Omul n-are deloc o viață frumoasă din cauza foștilor colegi, și-și merită cu prisosință atât banii pe care-i va câștiga din carte, cât și respectul general. Pe al meu îl are. Iar dacă miercuri ai treabă și n-ai cum să ajungi la lansare, dar vrei să-l citești pe Marian Godină, te anunț că poți să-i cumperi cartea "Flash-uri din sens opus" (Curtea Veche Publishing), de aici

În final: Marianeeee! Băi Mariane, n-am nimic cu tine, jur. Scuze. Pula mea, am greșit! Chiar tu ai scris în carte că și un om inteligent poate greși. Darămite unul oligofren cu ochii...

...................

UPDATE octombrie 2016: cartea lui Marian Godină este, din ce știu eu, cea mai vândută carte din România, în acest an. Felicitări, Marian. Când ne-om vedea, vin cu a mea, să-mi scrii MUIE pe ea. Că merit!

Abonează-te la acest feed RSS
© 2023 Bogdan Stoica