Toată lumea se întreabă de ce a absentat Klaus Iohannis la reuniunea dedicată Brexit, a Consiliului European de miercuri seară. N-a făcut-o, cum cred naivii, ca să se plimbe, cu soția, în parcul arheologic din Pompei. Nu. A fost la Pompei, în miezul celei mai spectaculoase civilizații europene a tuturor timpurilor, dar s-a dus ca să o sfideze. Să le arate că el e un gherțoi, iar soția sa îl merită pe deplin. Uite dovada:
În această imagine, vedem cum NU se poartă niciodată șosetele, articol vestimentar care se ancorează de doar două reguli: fie sunt de culoarea pantofilor (când ești genul clasic, british), fie de culoarea pantalonilor (când ești uno italiano vero). Șosete negre la pantaloni albi și pantofi maro poartă doar gherțoii.
Iat-o și pe ravasitoarea sa soție:
La frumoasă plimbare din Pompei, Carmen Iohannis a purtat cea mai scurtă rochie purtată vreodată de soția unui președinte. Alte soții de presedinți poartă rochii mai lungi si cand joacă tenis de camp. Carmen e, insa, pe alta frecventă si, fiind soția unui gherțoi cu șosete negre la pantaloni albi și pantofi maro, totul e în regulă. Chiar se potrivesc, nu?
Pentru Creangă, amintirile începeau cu șfara de motocei cu care se jucau pisicile pe prispă. Dacă citești cu atenție amintirile lui Creangă, o să vezi că este o carte motivațională. Prin toate povestioarele alea, Creangă se vindeca de prezent făcând recurs la trecut. De-aia au si devenit atat de celebre amintirile: pentru ca sunt cele mai bine scrise texte din tot palmaresul lui.
Toți avem amintiri de-astea. Unii din copilărie, alții din tinerețe. Pentru unii sunt importante imaginile, pentru alții sunete sau mirosuri. Am și eu câteva declanșatoare de-astea. Rucsacul foto, de exemplu: e jerpelit la maxim, dar nu renunț la el până nu se rupe sau se strică vreun fermoar, pentru că e primul meu rucsac dedicat. Jeanșii Levi's de vară, cumpărați în 2002, cand aveam patratele pe abdomen, care încă-mi vin, chiar dacă un buzunar e acum doar un pretext să mă scarpin la coaie. Și unghiera, de care nu mai știu nimic :(
Ultima oară am folosit-o să-mi scot un ciob din mână. Eram în bucătărie, n-a mers, am pus unghiera lângă filtrul de cafea și am pus mâna pe un cuțit... și de acolo nu mai știu. Sper doar că n-am aruncat-o. Am cumpărat-o în 1992, când am plecat în armată, cum plecau toti, cu dotări minime. Oricum urma să ne jefuiască veteranii.... Nici nu mi-a furat-o nimeni, nici nu m-a dezamagit vreodată. Îmi pare rău că nu m-am uitat niciodată ce marca era, pentru că și-a făcut treaba de parcă era din oțel elvețian. Gândiți-vă și voi: dacă-mi tai unghiile de la picioare săptămânal, în 20 de ani am folosit-o de peste o mie de ori. Adăugați și unghiile de la mâini, și toate cuiele pentru care n-am avut un clește cu fălci fine, toate ațele pe care mi le-am smuls din haine, toate.... pana mea, o dată am desfăcut o conservă cu unghiera aia, dezdoind cu migală marginea ambutisată. Probabil din cauza asta nici nu mai tăia foarte bine. Unghiile rămâneau ca niște lame de cuter, după ce trecea ea pe acolo, iar pila... pula mea, cred că am cumpărat și pierdut o sută de pile. Cine morții mă-sii le face lungi cât un pix și ascuțite la maxim, de nu poți să le porți în jeanși?
Si de luna trecută nu mai găsesc unghiera. Cu unghiile de la mâini am rezolvat-o: le-am mai ronțăit cu dintii și le-am mai luat la pilă (cumparand încă zece pile, probabil). Dar cu alea de la picioare aveam o problemă reală. Hai, că rupeam ciorapii mai treacă-meargă, dar începuseră să nu mă mai încapă pantofii. Și, săptămâna trecută, când i-am făcut lu' pisi o urmă pe picior de ziceai că a zgâriat-o un varan, am decis să fac rost de alta. Altă unghiera, nu altă pisi, care acum se teme un pic de mine ("dacă-mi dădeai una cu ghearele alea peste venele de la glezna sângeram o oră, de azi îți zic Wolverine-Junior....
Asa că luni am purces la: Google. Unghiere.
emag. Fuck emag forever, precum se știe, nu halesc acest business scump de nici o culoare, tot sper să vină Amazon și să-i închidă pe farsorii ăștia, cu prețurile lor umflate, cu produsele lor proaste și cu politicile lor asasine de piață.
bebetei.ro. Băi, nu. Clar, nu! Orișicat, îmi place să cred că am măcar unghiile mai groase decât un bebeluș, dacă pula nu....
farmaciatei.ro. Nu vreau unghieră de om bolnav, sunt sănătos tun!
seki.ro. Asta sună așa cum trebuie. Intru. Paradisu', nene! Enșpe feluri de unghiere, forfecuţe și pile. Japoneze. Am ales rapid o unghieră de mâini, o unghiera de picioare și o pilă perfectăăăăă, adică mică, deloc ascuțită, care arată ca urechea unui cyborg. Pai eu ador să port urechi în buzunare de cand eram mic!
Azi a venit coletul. Ca manuitor periodic de diverse scule, mi-am dat seama imediat că-s facute din oțel bun: sunt grele.
Am scăpat de ambalaje, am reintrat in rutina zilnică si, in cateva ore, mi-am tăiat si pilit toate unghiile de care stiu. Pe alea de la maini în mașină, la semafoare, iar pe alea de la picioare acasă.
Pe urmă am luat pila aia șmecheră și am atenuat toate imperfecțiunile. Pe urmă am coborât să plătesc niște facturi, cu urechea aia de cyborg în buzunar. Dacă avea cineva nevoie de o pilă șmecheră și-l puteam ajuta? Că mie îmi place să ajut....
Practic, azi, 16 octombrie 2018, am început o viață nouă. Adio ciorapi rupți din interior spre exterior. Adio dureri de deget când port pantofii ăia de costum. Adio urme pe picioarele mele când mă scarpin ca porcul, cu unghiile de la un picior pe celălalt picior. O sa fiu mai pozitiv si mai increzator in fortele mele, adica mai frumos. Si poate o sa am si erectii!
Și adio urme pe picioare lu' pisi! Nici n-o să-i spun. Parcă o și aud, in pat: "nesimțitule, ești cu șosetele în picioare?!", iar eu spunând, ca un bărbat adevărat, d-ăla foarte sigur pe el: "nu, pisi, doar că acum am unghiile foarte-foarte mătăsoase", iar ea strigând: "daaaa, asta visam din adolescență, un bărbat cu cele mai frumoase unghii la picioare din lume, mâine îți fac pilaf din găină de casă, superbule!", iar eu luand-o de mană si alergand amandoi spre apus (in planul meu, geamul de la dormitor, de la etajul opt, dă fix spre o plajă superbă din Bali, fix acolo!), purtand in maini amandoi buchete uriase de unghiere (eu), forfecuțe si pensete (ea), iar lumea strigand dupa noi "wow, ce unghii incredibile au ăia doi"...
Ce frumos si ce realist, nu? Eram precisă că o să vă placă.
Nu e prima oară. Nu o să fie nici ultima oară. Se pare că președintele României primește sondaje din care reiese că este mai simpatic, electoral vorbind, atunci când apare în public alături de soția sa. Altfel nu se explică de ce și-a promovat intens consoarta în perioada alegerilor prezidențiale și în anul următor, apoi a ascuns-o pur și simplu, iar acum, de când a anunțat că vizează un nou mandat de președinte, să iasă iar la braț cu soția și când trebuie și când nu trebuie, și cum se cuvine și penibil. Și aici vorbim despre recentele fotografii din Italia, de la vizitele de la Vatican și de la Episcopia Ortodoxă din Italia.
Dacă eram o națiune mai cretină și mai revanșardă decât suntem, cele două imagini ar fi putut stârni un război religios, atât sunt de antagonice. Începem cu fotografia de la Vatican:
Doamna Iohannis e îmbrăcată corect, cu o rochie care are mâneci si a cărei lungime coboară sub genunchi. Are și pantofi în picioare. Sigur, ar fi fost mai mișto ca rochia să nu aibă ciucuri și să nu se vadă pielea prin dantelă de pe brațe, pentru că genul asta de design sugerează cochetărie disimulată. Or, când te duci la niște preoți în casă, la nivelul asta de protocol, trebuie să transmiți doar respect. Faptul că tu, că femeie, te simți foarte pisi în ziua aia, nu interesează pe nimeni. Tot la minusuri ar mai fi că doamna Iohannis stă mai aproape de preotul din dreapta ei decât de soțul din stânga ei. Cred că-l și atinge pe părinte, cu umărul și cu șoldul. Și asta e de-a dreptul de porc. În religia catolică, preoții nu-s căsătoriți și au chiar au un jurământ de castitate.
Mă rog. Să zicem că n-a știut când se face poza și n-a apucat să se dea mai hacana. O punem la emoții și ignoranță și trecem peste, da?
Trecem la fotografia facuta la Episcopia Ortodoxă a Italiei:
Este că vă dor ochii? :)))
Doamna Carmen Iohannis pare o turistă rătăcită prin clădirea aia. Cum să te duci cu o rochie atat de scurtă, când ești nevasta președintelui României? Unde sunt mânecile, un must în orice ținută prezidențială și mai ales atunci când interacționezi cu oameni din zona religioasă? Ce-i cu sandalele alea demne de mersul la mall? Și cu cureaua aia, fluturând a ștrengăriță bătrână? Noroc că e mai aproape de sot decat de preot. In rochia aia, îl băga pe săracul om intr-un show cu preoteasa...
Acum uitați-vă din nou la cealaltă poză, de la Vatican. Mai uitați-va o dată și la asta. Amintiți-va că vorbim de soția unui președinte de țară, nu de o tăntică oarecare. Că, în astfel de situații de protocol, orice constituie un mesaj, nu doar vorbele. Uitați-va la ambele poze și spuneți-mi că nu aveți impresia că președinția României respectă Biserica Catolică mai mult decât Biserica Ortodoxă.
E de bine. Înseamnă că sunteți sănătos la cap. Că nu veți participa la un război religios cretin între membri a două biserici care s-au înțeles mereu, foarte bine, în România. Alții, însă, ar putea să o facă, ignorand faptul ca, de fapt, femeia asta nu respecta nici una din fețele bisericești pe care le intalnește.
Ea doar nu vrea să se îmbrace adecvat.
Nu vrea și gata.
Ce? Care-i problema?!
La Coca-Cola, sau la Orange, de exemplu, se numeste manual de identitate vizuala. E o cartulie in care scrie tot: ce font, ce culoare, ce fundal, la ce distanta de margine, etc cand folosesti insemnele brandului. Nu ai voie sa iesi din manualul de identitate vizuala niciodata, pentru a mentine brandul unitar. Si la Politia Romana cred ca exista asa ceva. Faza e ca cel care se ocupa de imaginea institutiei nu e tot ala cu tipul care detine si a citit manualul. Ca daca era acelasi tip, nu aparea pe facebook poza asta:
Nu v-ati prins ce e in neregula cu imaginea? Ia uitati-va mai de aproape:
Nici acum nu se vede nimic ciudat? Mbine. Ia vedeti acum:
Acum v-ati prins: tipa aia blonda si misto si-a pus gradele invers pe uniforma. In loc sa fie stelele la umar si nasturele langa gat, la ea sunt invers.
Si e pacat. Lasa senzatia ca femeile din Politia Romana sunt doar de decor. Ca blondele sunt proaste. Ca... nu mai continui, societatea e si asa destul de misogina. Stiu o droaie de politiste misto. Nu merita ca, din cauza ca tipul care posteaza pe facebook si blonda din imagine habar n-au cum arata si cum se poarta gradele pe uniforma, toate politistele sa arate a proaste inutile.
Cum ziceam: pacat.
Poza e de la Salonul Auto București 2018, unde politia a venit cu două simulatoare pentru derapaj lateral și răsturnare. Vi le recomand calduros pe amandoua, pentru ca va pot schimba total ca soferi.
E destul de greu sa faci columna lui Traian sa arate ca o pulă. Trebuie fotografiata intr-un anumit unghi, intr-o anumita lumina, ca unele lucruri sa se vada mai bine iar altele deloc. E destul de greu, de asemenea, sa o fotografiezi stramb. E atat de mare incat poti alinia camera foto dupa ea, si e atat de prezenta, dreapta, in imagistica turistica a Romei, incat nu prea ai cum sa o fotografiezi stramb.
Pe pagina presedintelui Romaniei, insa, ambele lucruri sunt posibile. Ia uite:
A baut, s-a imbatat, ii era lene, cineva a trecut si i-a dat peste mana exact cand facea fotografia asta? Dracu' stie. Cert este doar ca nu doar pe fotograf l-a durut in pula ca masacreaza cel mai important monument despre noi aflat in afara granitelor tarii. Tot in pula l-a durut si pe ala care a postat-o pe facebook-ul lui Iohannis, desi putea sa repare 90 la suta din raul facut, indreptand si cropuind altfel fotografia. Asa:
Cei doi cretinei au loc sa se desfasoare in voie pe pagina prezidentiala. Ce, credeti ca e prima oara cand pe pagina lui Klaus Iohannis apar poze de cacat cu monumente? Mai tineti minte cand s-a pus in cur la Masa Tacerii, a lui Brancusi? Nici n-ar mai trebui sa ne mai batem capul, omu' are emotii cat un aspirator...
Columna lui Traian este un monument antic din Roma construit din ordinul împăratului Traian, in anul 113, pentru comemorarea victoriei sale în Dacia. Columna are exteriorul prevăzut cu in 124 de basoreliefuri, în spirală, ce reproduc războaiele dintre romani și daci. Columna are o înălțime de aproximativ 40 de metri și conține 18 blocuri masive de marmură de Carrara, fiecare cântărind 40 de tone. O copie a bazei Columnei lui Traian și copii ale scenelor reprezentate pe acest monument sunt expuse într-o sală a Muzeului Național de Istorie a României.
******************
******************
Cartile mele sunt in librariile Carturesti, Diverta, Humanitas, dar si pe net, aici:
https://edituraunivers.ro/book-author/bogdan-stoica/
... daca locuiesti in afara Romaniei, cumpara-le de pe Amazon:
https://amzn.to/2CEYuA6
E doispe lei un tub de confetti. Tragi de-o sfoara, face poc si ai o ploaie mica de hartiute colorate. Daca pocnesti trei tuburi, incropesti de-o secunda de aspect magic. Cu cinci tuburi, castigi inca o secunda. Dar tot nu arata si nu te simti ca la o petrecere, cand tunurile de confetti au un metru, in teava iti incape piciorul, hartiutele sunt mai degraba lucioase decat colorate iar rafala dureaza peste un minut. Ala e cu adevarat un moment, in care, daca esti sanatos la cap, te simti ca in Marele Gatsby.
Aseara, la petrecerea MRS Residence Ploiesti, a fost un astfel de moment, inainte sa cante Andra. Si am facut cateva cadre cu oameni coplesiti, pur si simplu, de mixul ala de lumini si confetti. Unii au intins mainile spre ele, ca un copil spre luna de pe cer. Altii chiar au inchis ochii, zambind. Din pacate, au fost si multi care au incercat sa imortalizeze momentul uitand sa-l traiasca. Sunt cei care, in fotografiile facute de mine, privesc in telefon, nu spre ploaia aia magica de lumini si senzatii. Ca tipul/tipa din imaginea de mai sus, care se chinuia inutil sa focalizeze, cu blitzul pornit, pe ceva ce se misca in jurul lui cu viteza unei petreceri reusite.
Iar rugamintea mea este ca, data viitoare cand ajungeti la o petrecere unde se organizeaza o ploaie de confetti di grande, lasati dracului telefonul. Daca e o petrecere misto, cu siguranta acolo e si un fotograf, care va va oferi amintirile dorite. Lasati chestiile alea de hartie sa va atinga, bucurati-va de ele si zambiti. Faceti ca doamna care doua ore mai tarziu, dansa frenetic cu o hartiuta de-aia ramasa in par. Era, cu siguranta, cineva care venise la petrecere sa faca amintiri, nu sa faca poze unor amintiri netraite.
P.S. 2 - Care ai fost sambata seara la petrecerea MRS Residence: eu o sa livrez pozele de la petrecere duminica. Nu stiu cand o sa le posteze, dar nu cred ca o sa dureze mult. Cauta-te, asadar, in imagini, de luni incolo, pe pagina lor de facebook.
P.S. 2 - Cu lansarea si cu petrecerea de ieri, baietii de la MRS Residence schimba jocul pe piata imobiliara locala. O sa revin.
******************
Cartile mele sunt in librariile Carturesti, Diverta, Humanitas, dar si pe net, aici:
https://edituraunivers.ro/book-author/bogdan-stoica/
... daca locuiesti in afara Romaniei, cumpara-le de pe Amazon:
https://amzn.to/2CEYuA6
Opt bani. Atât a primit amendă ING Bank, de la Protecția Consumatorului, pentru mizeria de weekendul trecut, pentru fiecare dublare a unei tranzacții făcute de clienți. Au fost 225.000 de clienți afectați, în total, fiind, de departe, cel mai mare incident financiar din istoria Romaniei. La vreo 7.000 dintre ei dintre ei povestea a fost mai complicată, pentru că tranzacția dublată de-am'pulea de catre bancă i-a dus în zona de "fonduri insuficiente". Nu cred că cei 225.000 de români afectați și-au cumpărat creioane, de doi lei bucata. Au fost, probabil, note de plata în cârciumi, cumpărături prin mall-uri, carburant prin benzinarii, shopping online... La doar 10 lei / tranzacția, suma dispărută din conturi a sărit de două milioane de lei. La 20 de lei/tranzacție se adună patru milioane. La 50 de lei / tranzacție vorbim de peste doua milioane de euro. Si sunt sigur ca au fost sume mai mari de atat.
Iar Protecția Consumatorului a aplicat băncii o amendă de doar 20.000 de lei. Cam opt bani de victimă. Nimeni n-a întrebat nimic despre cum mama dracului s-a întâmplat asta, cum pula mea s-a petrecut taman în weekend, dacă s-a mai întâmplat, la ce scară, dacă nu cumva se întâmplă și în alte bănci, dacă nu cumva legislația română permite jefuirea periodică și sistematică a conturilor oamenilor. Nimic, nene! ANPC a dat amenda relaxat. Și nici măcar nu a dat-o pe cea mai mare. Știu carciumi de pe litoral care au fost amendate cu mai mult.
Nici faptul că ING Bank a fost anchetată în Olanda pentru încălcarea legii privind spălarea banilor și finanțarea terorismului n-a contat pentru ANPC. Nici faptul că banca a plătit 750 de milioane de euro amendă, autoritatilor olandeze, ca ancheta să se oprească. Dar probabil că la ANPC România nu citește nimeni știrile externe...
Pe fond, mă doare fix în pulă și de ING, și de banii clienților ING, printre care nu mă număr. Scriu despre incidentul asta pentru că nu scrie nimeni sau scrie într-un fel care să nu facă valuri. Clientii ING sunt senini si relaxati, au incredere in banca cum au pesedistii in Dragnea. Digi, de exemplu, a pus știrea pe site după miezul nopții (nu mă mir, bugetul ING de publicitate tv e consistent). Iar ANPC n-a scris pe Facebook nimic despre amenda, ci doar despre incident, desi in alte cazuri...
Așa că vă rog să rețineți doar că, dacă veți fi vreodată jefuit de o bancă, statul român n-o să va sară în ajutor. Reprezentatul statului o să vină umil, ca o slugă, mormăind timid ceva despre obligația de a da o amendă, iar banca aia o să cheme un băiat cu o roabă de mărunțiș, pe care o să-l arunce, cu dispreț, spre gloata de proști rămasă fără bani, rostind din când in când, insulta aia de cocalar prost: "săracilor". O să fiți rugați să va aplecați și să ridicați de pe jos nu mai mult de opt monede mici, de căcat. Uitați-va bine la ele: nu sunt ale voastre nici alea.
În încheiere, va rog să va imaginați ce s-ar fi întâmplat cu ING Bank dacă ciugulea cateva milioane de euro din conturile a 225.000 de germani, englezi sau olandezi. Ce-ar fi scris Bild, Financial Times, The Post. Ce-ar fi zis autoritățile, ce amenzi s-ar fi dat, ce anchete s-ar fi făcut și câte procese ar fi avut loc.
Intelegeti, da? Săracilor.
Cartile mele sunt in librariile Carturesti, Diverta, Humanitas, dar si pe net, aici:
https://edituraunivers.ro/book-author/bogdan-stoica/
... daca locuiesti in afara Romaniei, cumpara-le de pe Amazon:
https://amzn.to/2CEYuA6
Azi a devenit oficial, dupa ce l-au prins pe dement: jurnalista bulgaroaica n-a fost violata si omorata pentru ca demasca corupti, ci pentru ca era frumoasa, buna de pula si alerga singura in areale similare cu Herastraul. Parca suna si mai nasol, nu?
Si e de rau. Pana azi, povestea Victoriei Marinova suna aproape confortabil, ca un fapt divers, aparent imposibil in viata obisnuita. Parea ca numai o ziarista care se apropie de zone "interzise" risca sa sa se "bucure" de o moarte precedata de o bataie si de un viol. Ne-am fi confirmat, cu totii, in minte, ca meseria de jurnalist este periculoasa si ca cine o face performant, tintind spre varful crimei organizate, isi asuma niste riscuri. Si am fi mers mai departe.
Asa, insa, dupa ce am aflat ca psihopatul ala era pe acolo cand a trecut ea, in pantaloni sport mulati, probabil cu castile in urechi, n-ai cum sa nu te gandesti la o situatia similara, in care nenorocul iti iese in cale cu viteza maxima. Nu-s tipa, dar am o fata care se pregateste sa devina adulta, intr-o lume tot mai dementa. Lumea ei, Romania, aparent diferita de lumea bulgaroaicei asasinate, e la fel de nasoala: cu un viol pe saptamana in fiecare judet, Romania nu e deloc cool. Din pacate, cand victima nu e o celebritate, autoritatile raman discrete, din cauza implicatiilor. Politistii dintr-un oras cu multe violuri pot fi promovati mai greu. Intr-un cartier cu multe violuri proprietatile se vand mai prost. E vorba prea mult despre bani si despre putere, cand ar trebui sa fie despre oameni.
Si ma gandeam ca am putea face cel putin cateva lucruri:
Din toate ideile de mai sus, punctul 1 mi se pare cel mai usor iar punctul 2 cel mai important. Stiu sigur ca se poate, am vazut cu ochii mei cum, cu cateva postari, promovate prin microcampanii bine targetate, poti afla cati oameni dintr-o localitate n-au frigider sau sunt dispusi sa se bata la un miting. Oricat ar suna de nasol, sa afli cine e capabil sa violeze o femeie este foarte-foarte usor...
Pana atunci, mai ales daca esti o tipa misto si atragatoare, ai grija pe unde alergi si cere, printr-un email adresat politiei locale, patrule in zona ta de interes. Nu stiu nici un oras in care politia locala e cu adevarat utila, iar emailul tau ar putea fi un bun inceput.
"Reduse față de ce?", mă întrebam, privind tâmp firma. Eram la o firma de imagistică dentară, unde m-a trimis Raluca, zâna-dințișor a fiicei mele. Cea mai simpatică doctoriță pe care o știu și care a ras azi de mine într-un mare fel. Pentru că mie mi-e frică de dentiști.
Pula meaaaaa! A fost ca un viol. Și m-a durut de m-am căcat pe mine! Evident, nu-mi zisese nimeni că dintii de lapte trebuie scoși, ca să crească cei buni. Regimul Ceaușescu făcea profilaxie mai bine ca democratii pulii de azi, dar la capitolul empatie/comunicare era zero. Logic, am căpătat o aversiune deosebită pentru dentiști, stomatologie, etc. Nici când m-a durut vreo măsea nu m-am mai dus sa ma vada cineva. Nici când mi-a spart ăla, doi dinți, în Pussy (nu radeți, așa se numea barul). Niciodată!
Ca să fiu cinstit, Raluca mi-a făcut, o dată, un detartraj. Pula mea, fumez, nici nu mă spăl opt minute pe dinți, e cumva normal că dintii mei să nu arate superb, nu? M-am dus, așadar, la Raluca, i-am atras atenția că sunt tatăl acelei fetițe superbe care o iubește, m-am așezat pe scaun și am închis ochii. Nu știu dacă m-a "operat" ea sau a chemat un speolog întâi, dar țin minte că la emisiunea aia tv, pe care o începeam în perioada aia, arătăm aproape normal în gură.
Zic "aproape" pentru că, nedusi la dentist, dinții mei și-au făcut de cap. Unul, de exemplu, a fost demascat ca ostil când împlineam 41 de ani. A căzut, adică. M-am dus disperat la Raluca, "băi, vine ziua Mirunei iar ta-su' are gardul rupt, ce facem?". Mi-a făcut o radiografie, s-a uitat și mi-a zis "Ti-a căzut un dinte de lapte. La 41 de ani! Dintele tău bun e în gingie, trebuie operație". "Bine, pa!", am strigat entuziast și am tulit-o. Abia dupa aia m-am intrebat: o fi de la Cernobal? Că am mâncat niște zarzăre chiar în ziua exploziei...
Au trecut cinci ani de atunci. Am lăsat-o așa, cu dintii. Când mă doare vreo măsea beau palincă. Când îmi sângerează vreun dinte beau palincă de la congelator. Mă descurc binișor, cred, desi ficatul spune ca trebuie sa mai las in pula mea stomatologia băbească. Plus ca palinca nu ajuta la intreținere si încep să văd că "scândura" aia lipsă din gard îmi va face tot gardul să cadă. Cică dinții migrează dacă au loc pe gingie. Și dacă las lucrurile așa, o să fiu singurul român cu 8-9 strungarețe. Și-o să am un superzambet, ca Fernando de la Caransebeș!
Așa că azi, spășit și trist ca o prostituată nedormită din Serbia care se îndreaptă spre autocarul cu turiști beți, m-am dus la Raluca. De fapt, m-am dus la Mircea, că de ea îmi era rușine. El i-a spus ei că m-am căit și că vreau să mă întorc la calea cea dreaptă, iar ea m-a binecuvântat cu un "Nu cred!!!! După cinci ani de la detartraj ai încredere în mine? Ce drăguț! Hai, fugi și fă-ți o radiografie panoramică".
De-aia eram acolo, azi, la centrul ăla de imagistică dentară, uitându-mă la firma aia pe care scrie "radiații reduse cu 85%". Față de ce? De Hiroshima? Și cât de sigură e instalația? Dacă scapă o radiație mică pe sub protectie și-mi atacă pula? Dacă și aici se scot dinții cu sălbăticie? Daca am ceva important de facut iar eu stau aici, la psihopatii astia cu radiatiile lor?
Am intrat. Drept, demn, palid de curajos. Am scris hotărât că "nu sunt însărcinată" pe fișa aia, am mințit privind greutatea și m-am așezat pe băncuță privind atent câți oameni intră și câți ies. Că dacă intră patru și ies trei m-am cărat, nene, nu vreau să fiu victima dementilor ăștia de stomatologi!
Mă strigă. Intru. Scoate hanoracul. Pune vesta de plumb. Era o vesta de corp, de parca mie imi pasă de ficat! N-avea și vestă de pulă, asa ca mi-am încordat-o cât am putut eu de tare si i-am soptit "rezista, o sa te apar cat pot". Pune bărbia aici. Ia bomboana asta în gură și ține-o cu limba pe cerul gurii. Muscă de țâmburusul ăsta. Nu te mișca. Smaf, două chestii pe tample. Tipa iese. Aparatul ăla se mișcă și-mi trage una în umăr. Deci de-aia zicea să las umerii jos? De concentrare, scap bomboana (nu putea sa-mi dea o jumara de porc!) pe care o tineam pe cerul gurii si se duce spre măseaua aia spartă. M-am linistit. Pula mea, craterul acelei masele e ca o cămară, dacă mănânc alune acum găsesc alune acolo și săptămâna viitoare. "Tine toată limba pe cerul gurii", se aude in difuzor. Cum pula mea să țin toată limba pe cerul gurii fără antrenament?! Sunt la prima mea radiografie, e ca la gimnastică, nu faci spagatul din prima!!! Nu mă mai duc niciodată la o clinică de-asta de performanță!
La ora la care scriu asta știu că Raluca a primit deja radiografia mea și asta îmi da o stare ciudată. Mă simt că indienii din Amazon care refuzau să fie fotografiați ca nu cumva să le furi sufletul. Stiau ei ce stiau! Ce face ea toată noaptea cu poza dinților mei, asta vreau eu să știu?! Să vezi ce scandal îi fac mâine...
(va urma)
Officedent, una din cele mai performante clinici de stomatologie din Romania, e AICI. Uita-te sa vezi cat de misto e.
Episodul 2 / rezumat: eroului nostru ii este molestată gura cu ceva ce seamănă cu o pulă, iar un italian ii profanează mormantul unei măsele. Zguduitor! (citeste integral episodul 2 din Jurnal de Officedent AICI)
Am facut presa 20 de ani. In provincie, nu la Bucuresti, unde, desi vezi mai bine the big picture, nu vezi detaliile. Eu, in schimb, le-am vazut, ca jurnalist. Nu doar o data: eram pe teren la alegerile din 96, 2000, 2004, 2007, 2008, 2009, 2012, 2014, 2016. De-aia, spre deosebire de orice jurnalist de presa centrala, eu chiar stiu cum se fura voturile atunci cand prezenta la vot nu este validata electronic, adica asa cum o sa fie la referendumul de sambata si duminica.
Va pot invata si pe voi, daca vreti.
Vreti?
Eram sigur. Bine, va invat.
Ca sa intelegeti usor, o sa fac o simulare pe o singura strada. O sa-i zic, la nimereala, strada Victoriei. E o strada linistita si scurta, de la periferia orasului, pe care sunt 120 de case. In cele 120 de case locuiesc, conform listelor electorale, 210 persoane cu drept de vot. Toate partidele au listele electorale, asa ca ii stiu, pe votanti, dupa nume si prenume. Daca vrei sa furi o parte din voturile celor 210 persoane, iti trebuie cel putin un om care locuieste pe strada asta. Unul mai in varsta, sau mai popular, genul care intra in vorba cu vecinii, iti imprumuta o surubelnita, vine sa ia vin pe datorie, iti hraneste cainii cand esti plecat sau iti repara chiuveta cand se infunda. Acel om, caruia o sa-i spun, generic, nea Fane, cunoscut pe strada, in care oamenii au incredere cat sa schimbe doua vorbe cu el, poate sa-ti spuna, in perioada de dinaintea alegerilor:
- cate din acele persoane sunt plecate la munca in strainatate: Sorin de la nr. 28, Corina si Victor, de la nr 54, Radu, Florin si Doru de la nr. 31, tanti Geta de la nr. 11 si domnu Stefan de la nr. 21.
- cate persoane sunt bolnave, in varsta, ocupate in weekend sau plecate din localitate: mama lui Sorin de la nr. 28, familia Predescu de la nr. 12, familia Popescu de la nr. 8, cei de la nr. 41 stau in weekend cu nepotii, doamna Stela de la nr. 10 e bona interna iar cei de la nr. 31 au anuntat ca se duc la tara sa traga mustul in butoaie.
[observati, va rog, ca in simularea mea nu am amintit mortii, persoanele cu probleme medicale grave, persoanele aflate in inchisoare. ati fi zis ca prea tin cu ursul]
Numaram impreuna: 18 persoane nu vin la referendum. Deci le putem fura voturile, linistiti, inca de la primele ore ale zilei. Sectiile se deschid la ora 7, dar lumea incepe sa vina de pe la ora 8. Omul partidului din sectia de vot va introduce in urna cele 18 buletine de vot dimineata. O sa le adauge mai tarziu semnaturile pe tabelul cu prezenta: in pauza de masa a colegilor, sau in momente de aglomeratie maxima...
Daca toate celelalte persoane de pe strada Victoriei vin la vot, cele 18 voturi furate vor reprezenta sub 10%, dar destul cat sa inclini balanta, in cazul in care cei pro-casatorie femeie/barbat si cei contra sunt reprezentati egal pe strada Victoriei. In cel mai bun scenariu, asadar, scorul va fi de 58% pro familia traditionala versus 42% familie gay.
Repet: in cel mai bun scenariu. Pentru ca realitatea arata cam asa:
Dupa ce termina cu iscoditul vecinilor, nea Fane se aseaza la un calculator. Foloseste Facebook pentru a afla cati din oamenii de pe strada Victoriei au anuntat ca vor boicota referendumul. Sunt o droaie: cei de la numerele 1, 3, 7, 21, 16, 24, 31, 33, 43, 48. In total: 27 de persoane.
Vineri seara, nea Fane va preda la partid lista persoanelor de pe strada Victoriei carora le poti fura voturile linistit, pentru ca nu vor calca pe la sectia de votare: 18 + 27 = 45 de persoane. Responsabilul cu ciordeala va inmana reprezentantului in sectia de vot aferenta strazii Victoriei cele 45 de buletine de vot tiparite fraudulos (apropo, de ce credeti ca mereu, in Romania, buletinele de vot sunt tiparite lamentabil, fara elemente de siguranta, astfel incat orice tipografie, chiar una veche, de cacat, le poate reproduce usor?). V-am explicat deja cum si cand le poate baga in urna, dar sa stiti ca exista si alte metode.
Tabara voturilor anti-familie traditionala, estimata optimist la jumatate din totalul intentiilor de vot ale strazii Victoriei, va avea mai putin cu 45 de voturi. Cealalta castiga 45 de voturi. Daca ambele tabere se prezinta in proportie de 50% (cam atat a fost prezenta la mai toate alegerile), referendumul o sa se termine (cam) cu 50 de voturi pe bune pro, (cam) cu 50 de voturi pe bune contra, plus 45 de voturi pro furate.
Prezenta finala la referendum: 154 de persoane din 210, deci cam 70%.
Scor final pro familia traditionala: 95 voturi valide din 145, deci cam 70%.
Stiu, pare incredibil ca cifrele sa iasa asa mari in conditiile in care am estimat ca cei de pe strada Victoriei sunt pro si contra familiei gay in cote egale. Mie, sincer, mi se par mici. Fiecare partid are o retea de nea Fane. Fiecare membru de partid, de la PSD la USR, este obligat sa contribuie la harta electorala a strazii unde locuieste. Sigur, partidele mari, ca PSD si PNL au retele mai mari, dar uneori cele mici isi fac baze de date SIMILARE foarte usor. De ce credeti, de exemplu, ca USR strange sute de mii de tabele cu nume, prenume, adresa, desi ar putea propune proiecte de legi prin parlamentarii pe care-i au? De ce credeti ca listele electorale sunt aceleasi de ani si ani de zile, cu 18 milioane de votanti, desi o buna parte dintre ei sunt morti sau mutati definitiv in strainatate?
DISCLAIMER: Nu spun, prin acest text, sa va duceti la referendum. Fiecare face ce vrea. Va spun doar ce se intampla cand nu va duceti. Si mai vreau sa incepeti, in pula mea, sa va puneti intrebari atunci cand un partid sau altul va indeamna sa votati sau nu. Nu mai fiti niste gaini electorale batute in cap, va rog. Ca de-aia am ajuns unde am ajuns.
In alta ordine de idei, va recomand ASTA. Face bine la bani si la viitor.
Antreprenorial vorbind, eu sunt un bou. Am facut presa o droaie de ani, timp in care mi-am facut o droaie de relatii, de care n-am profitat. "Ala e corupt si nu vreau sa fiu asociat cu el, ala e prea prost si mi-ar pocni vase de sange discutand cu el..." Numai fente de-astea mi-am introdus singur pe traseul menit sa-i asigure progeniturii un viitor linistit. Degeaba am lasat, pe urma, presa, ca nu m-a lasat ea pe mine. "Hai sa mai scriu un pic, colo. Hai sa o ajut pe X, ca si ea... Hai sa mai scriu pe blog, ca am asa un chef de scris...". Si ghici ce? Am devenit un fel de jurnalist sub acoperire, genul despre care spui: "da-l, ma dracului, minte, nu vezi ca scrie de ala, si de ala, si de ala, clar e platit sa faca asta, sa tina cu X si cu Y". Pe urma m-a mancat in cur sa scriu carti, ocazie cu care am mai invatat culisele unui business prost. Editurile nu folosesc aproape nimic din ce s-a inventat in ultimii 20 de ani in materie de promovare, iar librariile vand inertial, ca o baba care sta cu mormanul de pepeni in soare pe marginea drumului. Pentru ca upcycling-ul imi da cele mai mari satisfactii personale, mi-am propus sa vand diversele chestii pe care le mesteresc. N-am trecut de nivelul unei fete care impleteste bratari de mana, pentru ca nu stiu aproape nimic despre vanzari de obiecte ciudate. Vara asta am mai muncit la doua businessuri mici, funny si inexistente in acest moment, in Ro. Unul din ele are potential de vanzari pe la festivaluri hipsteresti, iar celalalt poate genera vanzari de milioane de unitati. Si ghici ce: nu merg niciodata la festivaluri hipsteresti si nu am nici cea mai vaga idee ce-o sa ma fac daca suta aia de produse din debara va place publicului si imi va aduce o mie (nu mai zic zece mii) de cereri.
Nu ma plang. Nu castig putin, nu traiesc prost. Vreau sa va spun doar ca am facut niste bani din niste activitati pe care stiu sa le fac bine, sau le fac usor, sau imi place foarte mult sa le fac, dar n-am reusit sa fac un business adevarat din nici una. Si aceasta concluzie ma enerveaza ingrozitor: adica un tip atat de destept ca mine (da, stiu, pare ca ma laud, dar nu ma laud, eu chiar sunt foarte destept, am facut niste teste in sensul asta), atat de faimos (Regele la Notorietate, nu mai pot sa intru intr-un second-hand sau in Fratelli ca ma interpeleaza cineva), cu un asemenea public potential (ma stiu si ma plac o droaie de tipe, iar iubitii lor gelosi citesc blogul asta in proportii de sute de mii, lunar), nu are inca o menghina din aur, un blog din aur, o pula din aur? Pai spuneti si voi, e corect? Nu e corect. Nu e bine. Nu faceti ca mine. Invatati sa faceti business, ca habar n-aveti, chiar daca aveti acum, in buzunar, o stampila pe care scrie numele unui SRL. Lasati cartile si sfaturile prietenilor si duceti-va, in pula mea, la unii care chiar stiu despre ce este vorba in fraza: "vreau o tara ca afara si eu sa fiu boss".
In fiecare an, in octombrie, va recomand un loc in care puteti face asta. Acum doi ani, am trimis acolo doua tipe care esuau in fiecare zi, cate un pic, in business-ul lor. Amandoua s-au intors pline de smartness, iar afacerile lor au prosperat. Una din ele chiar l-a inchis in anul urmator, pentru ca ea il vedea ca pe un second-income iar afacerea crescuse intr-un asemenea hal incat incepuse sa-i consume tot timpul.
Anul trecut, in octombrie, am trimis in acelasi loc cinci tipe si un tip. Toate cele cinci tipe s-au intors cu idei noi, care le-au permis dezvoltarea afacerilor pe care le aveau si acum sunt foarte bine. Tipul nu, dar tot bine i-a fost, pentru ca si-a dat seama, stand de vorba cu oamenii de acolo, ca businessul lui nu avea nici un viitor. A evitat, astfel, un faliment costisitor, si acum s-a apucat de altceva.
"locul ala", "acolo", "oamenii aia" - definesc o tabara de business, poate cea mai misto tabara de business care se tine in Romania: Start Up Your Life. Dureaza patru zile, se tine la munte si costa intre 350 si 450 de euro.
Stiu, acum iti spui "e scump". In fiecare an avem discutia asta, despre banii. Pula mea, cand te duci la turci, la allinclusive, sa vegetezi ca o planta langa piscina, nu ti se pare mult, pentru ca iti tot aseaza cineva papucii langa sezlong. Cand ai dat 400 de euro pe telefon ai zis ca merita ca are nu stiu ce functii, iar acum il folosesti doar sa iti pui urechi de iepuras pe selfieuri. Iar acum, cand ti se cer cam 100 de euro pe fiecare zi in care vei avea acces la niste profesori de bani ti se pare mult? Pe bune, atat esti de prost?
N-o sa va plictisesc glorificandu-i pe cei care "predau", ca daca apasati pe linkul asta o sa va convingeti singuri ca ii stiti sau ca le stiti produsele.
Ai deja o afacere? Aminteste-ti, te rog, ce planuri aveai cand ai pornit-o. Cum ai scris tu pe foaie ceva care se termina cu "in doi ani ne luam ..." si acum ti-e rusine de prostiile de pe hartia aia.
Vrei sa pornesti o afacere? Mai stai o luna. Du-te in tabara asta, vezi ce spun oamenii despre ideea ta, da-ti seama la ce nu te-ai gandit si reia totul, de la capat. O sa vezi ca, de fapt, tabara asta nu iti cheltuieste banii, ci ti-i economiseste.
Am avut ocazia sa cunosc un sarb care ar fi putut fi declarat lejer criminal de razboi, daca ar fi fost anchetat si judecat. Omul, de profesie sportiv, s-a trezit, in anii 90, in mijlocul unui razboi despre care nu stia nimic. Nu stia ca albanezii din satul lui din Kosovo, desi majoritari, erau atat de oprimati incat sa arunce o biserica ortodoxa in aer. Ii stia de pe terenurile de sport, de la petreceri, chiar nu si-a imaginat ce criza etnica si religioasa traversau. Dar, pentru ca in biserica pulverizata de bomba albanezilor se inchinau, in nenorocita aia de zi, chiar mama si fratele sau, ulterior stransi cu lopata dintre daramaturi, pusi in cutii din plastic, ca alea de branza, si adusi acasa asa, cu etichete scrise de mana, sarbul meu s-a simtit dator le arate albanezilor ce simti cand pierzi pe cineva. Si s-a inscris, voluntar, intr-o brigada de dementi. Mai toti, fosti oameni normali, dar care tocmai primisera, si ei, acasa, cate un sac cu un unchi sau o cutie cu o matusa.
S-a trecut rapid de la incendiat masini, devastat de locuinte si batai la raiduri soldate cu atrocitati greu de povestit. Nu mai era doar despre sarbi si albanezi, era si despre bosniaci, despre croati. Fiecare avea o victima in familie si fiecare se simtea dator sa raspunda la fel. Nu aveau mereu bani de gloante, grenade, mine asa ca au dus razboiul in alt registru. Sarbii, de exemplu, atacau localitati locuite de musulmani si le violau femeile. Pe toate, de la 5 la 85 de ani. Stiau ca un musulman nu se mai atinge de o femeie "pangarita" de un crestin si ca astfel musulmanii nu vor mai avea copii. Isi propusesera, astfel, sa le stinga neamul.
La randul lor, cei care atacau satele sarbilor gasisera o solutie se le-o dea acestora unde ii durea mai tare. Le taiau, tuturor sarbilor prinsi, cele trei degete cu care iti faci semnul crucii: degetul mare, aratatorul si degetul mijlociu. Era o chestie care dura mult sa tai de trei ori la un singur om, sarbii se zbateau si se mai taia din greseala si alt deget (adica se dilua mesajul), asa ca s-a trecut la o solutie mai simpla: le taiau palma dreapta, in diagonala, astfel incat sa "dezlipeasca" de mana, partea crestina, aia cu cele trei degete mentionate anterior. Cam cum am desenat eu, in poza de mai sus. Erau eficienti: mutilarea era facuta cu toporul, cu flexul sau cu foarfeci pentru tabla.
La ceva vreme dupa ce s-a refugiat in Romania, sarbul meu a murit de un cancer provocat de niste substante interzise, folosite in acel razboi chiar de catre aparentii pacificatori, si despre care ONU a refuzat si refuza sa vorbeasca. Constient ca nu mai e demn sa fie considerat o fiinta umana si distrus psihic de atrocitatile comise, a refuzat orice tratament si a rabdat cu stoicism suferinta. Cand a murit, muntele de om, care iti muta masina din parcare cu mainile goale daca o blocai pe a lui, mai avea doar 35 de kilograme. Eficiente prafurile alea ame..
Mi-am adus aminte de sarb si de povestile lui, in timpul carora oscilam intre transpiratie abundenta si starea de voma, citindu-l pe Lucian Mandruta cum se mira ca tinerii isi fac cruce cand trec pe langa biserica si sugerand ca toti cei care-si fac cruce au o gandire atat de stupida si de limitata incat nu se va alege nimic de capul lor. Pentru ca asa a inceput si razboiul violurilor si mutilarilor din fosta Iugoslavie: cu niste cretini care nu mai aveau erectie pentru ca alti oameni isi faceau cruce cand treceau pe langa ei, pe strada.
************
Cartile mele sunt in librariile Carturesti, Diverta, Humanitas, dar si pe net, aici:
https://edituraunivers.ro/book-author/bogdan-stoica/
... daca locuiesti in afara Romaniei, cumpara-le de pe Amazon:
https://amzn.to/2CEYuA6
Pe fond, tema referendumului propus de Coalitia pentru Familie e o prostie. Familie nu inseamna ce scrie in Constitutie, ci ceea ce simti. Exista oameni care formeaza o familie fara nici macar o legatura de sange si exista familii "autentificate" prin acte in care membri sunt cei mai mari dusmani posibili. Referendumul, insa, nu e o prostie. E un mecanism de intretinere a democratiei, asa stramba si sleampata cum e democratia din Romania.
Avem referendum, deci, pe tema propusa de Coalitia pentru Familie si sustinuta - zic ei - cu trei milioane de semnaturi. PSD, ALDE si PNL zic sa te duci si sa votezi pentru ca asa sustii familia traditionala si morala crestina, adica fundamentele de la baza statului roman. USR si Ro100 zic sa nu te duci, pentru ca vorbim despre bigotism, prozelitism, doctrine noneuropene si sprijinirea tacita a PSD, ALDE si PNL.
Ce faci? Te duci? Nu te duci?
Eu, de exemplu, o sa ma duc sa votez la referendum si o sa-mi anulez buletinul de vot. Nu-mi pasa cum e definita, in Constitutie, familia. Daca o sa vreau sa pun vreodata o verigheta pe degetul unui om, unui animal, sau pe bratul unui fotoliu, sau o sa decid sa cresc ca pe copilul meu un om, un animal sau alt fotoliu, nu am de gand sa citesc Constitutia inainte. O sa ma duc insa la vot pentru ca parerea mea sa fie exprimata. Cand s-o trage linie si s-o spune "atatea voturi anulate, adica atatia romani nu dau doi bani pe definitia constitutionala a familiei", o sa stiu ca se vorbeste despre mine.
Daca nu m-as duce sa votez, frauda in numele meu ar fi foarte usoara. Am tot scris, pe acest blog, despre cum se fura voturile in Romania. Cel mai usor se fura cand e absenteism. Cand ai o suta de voturi exprimate trebuie sa furi 51 dintre ele ca sa inclini balanta. Cand ai doar cinci voturi pe masa trebuie sa furi doar trei.
Ignorati ce va spune PSD: a organizat referendumul doar pentru a-si mari baza electorala in randul celor prost si putin educati, carora homosexualitatea, concubinajul, familia monoparentala le sunt prezentate ca pericole potentiale si ii va face pe acesti oameni sa voteze crezand ca asa salveaza Romania. Votand impotriva definitiei ii veti face pe acesti oameni sa nu mai fie asa siguri ca PSD le-a spus adevarul.
Ignorati si ce va spune USR: boicoteaza referendumul doar pentru ca aduna niste intentie de vot in sondaje demonizand PSD. E un partid nascut din ura pura si nu da nici un semn ca vrea sa se schimbe. Acum cateva luni ii cereau lui Iohannis sa organizeze un referendum in care sa ceara parerea poporului daca sa o demita sau nu pe Kovesi. Acum, insa, referendumul, ca mecanism democratic, nu mai e bun...
Va asigur ca ar fi foarte bine, pentru tara asta in general, ca din referendum sa reiasa o intentie clar exprimata. Sa fie 80% voturi pro sau 80% contra, la o prezenta mare. La o prezenta de 20%, indiferent de scor, galceava si antagonizarea gay-hetero ar continua, pentru ca tabara perdanta ar invoca absenteismul. La 50, 60 sau 80% prezenta la vot, vom sti cum stam: suntem un popor misto care nu se agata de definitii cretine ca sa fie fericit, sau suntem un popor ipocrit si distrus de propaganda?
Altfel spus: